ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6932/2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6932/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 591 din 11 iunie 2003, Tribunalul

Cluj a respins plângerea reclamantei M.A. împotriva dispoziției nr. 8 din 8

ianuarie 2003, emisă de Primarul Municipiului Turda.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că

prin dispoziția nr. 8 din 8 ianuarie 2003, s-a respins notificarea reclamantei

pentru restituirea terenului în suprafață de 275 mp, situat in Turda, cu

motivarea că acest teren a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și a fost atribuit

altor persoane prin decizii emise de prefect.

Reclamanta a fost proprietară, conform C.F. 8475 Turda,

asupra imobilului cu nr. top 6210/2/1 de 550 mp si 6210/1/1, teren de 550 mp și

casă, cota de ½ parte fiind proprietatea numitei D.M.

În anul 1981, reclamanta a donat fiicei sale S.N. întreaga

sa cotă de ½ parte din imobilul de sub A+2 din C.F. 8475 Turda, nr. top.

6210/1/1, terenul de 275 mp aferent cotei sale trecând în proprietatea

statului. Imobilul cu nr. top. 6210/1/1 a fost transcris în C.F. 9780/1 Turda în

favoarea noilor proprietari și a lui D.M.

În baza sentinței civile nr. 2911 din 10 decembrie 1983, a

fost intabulat în C.F. 9780/1 Turda, sub B7, dreptul exclusiv al numitei D.M.

asupra construcției de pe nr. top. 6210/1/1, urmare a sistării indiviziunii

dintre aceasta și fiica reclamantei care din 1981 figura ca proprietară asupra

½ parte din titlul de donație.

În baza sentinței civile nr. 154 din 19 ianuarie 1982 a

Judecătoriei Turda, s-a intabulat în C.F. 8475 Turda dreptul de proprietate al

reclamantei asupra întregului teren de 550 mp de la nr. top. 6210/2/1. Ca

urmare a sistării indiviziunii dintre acesta și coproprietara D.M., care

deținea ½ parte din imobil, iar ulterior pe acest nr. top. S-a

evidențiat construcția edificată de reclamantă.

În baza Legii nr. 18/1991 s-a atribuit numitei B.A. terenul în

suprafață de 550 mp, aferent nr. top. 6210/1/1, care a devenit proprietara construcției

atribuite prin sentința civilă nr. 2911/1983 lui D.M. în baza contractului de întreținere

încheiat cu D.M.

Din eroare, prin decizia nr. 67/400 a prefectului s-a

atribuit și lui S.N. 275 mp din același teren, decizia fiind anulată prin

sentința civilă nr. 903/1998 a Judecătoriei Turda.

Prin urmare, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei

nu intra sub incidența Legii nr. 10/200, deoarece regimul juridic al terenul

solicitat era reglementat de dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 159 din 3

octombrie 2003, a respins ca nefondat apelul.

Reținând aceeași situație de fapt ca și instanța de fond,

Curtea de Apel Cluj a constatat că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, pentru terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legile

nr. 18/1991, 169/1997 și 1/2000 nu pot fi acordate măsuri reparatorii potrivit

acestui act normativ.

Cum măsurile reparatorii au fost acordate în temeiul Legii

nr. 18/1991, Curtea de Apel Cluj a conchis că soluția primei instanțe a fost

corectă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut

de lege, reclamanta.

Recursul declarat de reclamantă este nul.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază precum și dezvoltarea lor.

Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) din același cod, recursul

este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de

ordine publică ce pot fi invocate și de instanță din oficiu.

În recursul declarat, reclamanta nu aduce critici deciziei

atacate, ci se rezumă doar la prezentarea situației juridice a terenului de-a

lungul timpului, solicitând anularea ordinului emis de prefect la 18 august

1995.

Acest aspect face ca recursul declarat de reclamantă să nu fie

motivat deoarece susținerile din cererea de recurs nu se referă la nici unul

din motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., situație în care

operează nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 306 alin. (1) din cod.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția

invocată de pârâtă și va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția invocată de intimata - pârâtă Primăria

Municipiului Turda.

Constată nul recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva

deciziei civile nr. 159 din 9 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2004.