ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2317/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1158 din 29 aprilie 2004, reclamanta V.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 10781/10575 din 27 februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada ianuarie - iulie 1941, emițând o nouă hotărâre în acest sens. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1482 din 16 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei V.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

A anulat hotărârea nr. 10781/10575 din 27 februarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru perioada ianuarie - iulie 1941 și să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare. În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat în luna ianuarie 1941, din localitatea de domiciliu, Lunca din ținutul Herței, în România, comuna Smârdan din județul Dorohoi, până în luna iulie 1941, când s-a întors în localitatea de domiciliu, Lunca din ținutul Herței. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că există contradicție între declarațiile martorilor, reclamanta nefăcând dovada calității sale de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat. Este necontestat că reclamanta s-a născut la 17 iulie 1928, în satul Frunza, comuna Lunca, ținutul Herța. Din declarația martorilor R.C. și R.E. rezultă că reclamanta s-a refugiat în luna ianuarie 1941, din localitatea de domiciliu, Lunca, ținutul Herța, în România, comuna Smârdan, Dorohoi, până în iulie 1941, când a revenit în localitatea de domiciliu, beneficiind, deci, de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada ianuarie - iulie 1941, așa cum corect a reținut instanța de fond. Ca atare, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc.

civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1482 din 16 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.