ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2317/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1158 din 29

aprilie 2004, reclamanta V.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 10781/10575 din 27

februarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea

de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), pentru

perioada ianuarie - iulie 1941, emițând o nouă hotărâre în acest sens.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1482 din 16 iunie 2004, a

admis acțiunea reclamantei V.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

municipiului București. A anulat hotărârea nr. 10781/10575 din 27 februarie

2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să stabilească reclamantei,

calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c),

pentru perioada ianuarie - iulie 1941 și să emită o nouă hotărâre în acest

sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat în luna ianuarie

1941, din localitatea de domiciliu, Lunca din ținutul Herței, în România,

comuna Smârdan din județul Dorohoi, până în luna iulie 1941, când s-a întors în

localitatea de domiciliu, Lunca din ținutul Herței.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o

pentru nelegalitate, susținând în esență că există contradicție între

declarațiile martorilor, reclamanta nefăcând dovada calității sale de

beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată,

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamanta s-a născut la 17 iulie 1928, în satul Frunza, comuna Lunca, ținutul

Herța.

Din declarația martorilor R.C.

și R.E. rezultă că reclamanta s-a refugiat în luna ianuarie 1941, din

localitatea de domiciliu, Lunca, ținutul Herța, în România, comuna Smârdan,

Dorohoi, până în iulie 1941, când a revenit în localitatea de domiciliu,

beneficiind, deci, de prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru

perioada ianuarie - iulie 1941, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Ca atare, în temeiul

prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de pârâtă,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1482 din 16

iunie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2005.