ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2849/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea înregistrată la 14 mai 2001

pe rolul Judecătoriei Orșova, reclamantul B.M. a chemat în judecată Primăria

comunei Eșelnița, solicitând revendicarea terenului în suprafață de 719 mp „În

cot-vie”, dobândit de el prin moștenire.

Prin sentința civilă nr. 727 din 12

septembrie 2001, Judecătoria Orșova a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâta să-i lase liberă proprietatea și folosința a 80 mp. S-a reținut în

motivare că aceasta este suprafața care a rezultat în urma măsurătorilor

topografice că ar fi ocupată de pârâtă.

Soluția a fost menținută prin decizia nr.

113 din 21 februarie 2002 a Tribunalului Mehedinți, dar ambele hotărâri au fost

casate de Curtea de Apel Craiova, care prin decizia civilă nr. 3256 din 4 iulie

2002 a trimis cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul

Mehedinți, cu motivarea că terenul pretins a fost expropriat, astfel încât

cererea de retrocedare este de competența tribunalului.

În cel de-al doilea ciclu procesuale, pe

baza probelor administrate, înscrisuri, expertiză Tribunalul Mehedinți a

pronunțat sentința civilă nr. 1 din 13 ianuarie 2003, prin care a respins

acțiunea. S-a reținut în motivare că terenul revendicat, situat pe malul

Dunării, a fost expropriat în anul 1970 în vederea construirii unui dig de

protecție, reclamantul încasând în anul 1971 despăgubiri în sumă de 113 lei.

Apelul declarat de reclamant a fost

respins prin decizia civilă nr. 202 din 8 septembrie 2003 a Curții de Apel

Craiova referindu-se pe larg la conținutul probelor administrate, instanța de

apel a constatat că exproprierea și-a atins efectele, terenul fiind folosit în

întregime pentru efectuarea lucrărilor de susținere a complexului

hidroenergetic, chiar dacă Statul nu și-a înscris în cartea funciară dreptul

dobândit prin expropriere.

Împotriva acestei decizii în termen legal

reclamantul a declarat recurs, indicând incidența motivelor de casare prevăzute

de art. 304 pct. 3, 6, 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține în esență că atâta timp cât

decretul de expropriere nu a fost înscris în cartea funciară, înseamnă că

obiectul litigiului îl constituie revendicarea, de competența judecătoriei; că

scopul exproprierii nu a fost atins, dovadă fiind faptul că primăria l-a

concesionat unei alte persoane.

Prin întâmpinare, pârâta-intimată a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, calitatea de teren expropriat cu

consecința atragerii competenței de primă instanță a tribunalului fiind

irevocabil stabilită prin decizia civilă nr. 3256/2002 a Curții de Apel

Craiova. S-a mai relevat că în prezent terenul se găsește sub luciul de apă.

Recursul nu este fondat, urmând a fi

respins pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost, prin moștenire,

proprietarul unei suprafețe de 719 mp teren, top 24 din C.F. 215 Ogradena

Veche.

Dreptul său s-a stins prin

expropriere, dispusă prin Decretul nr. 490/1970 în scopul realizării lucrărilor

hidroenergetice și de navigație „Porțile de Fier” (fila 21 dosar ICCJ).

Statul a devenit proprietar prin

acest mod de dobândire, care era opozabil și fără înscriere în cartea funciară.

În acest sens, art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea

dispozițiilor privitoare la cărțile funciare prevedea că drepturile reale se

vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune,

vânzare silită și expropriere.

Ca atare, susținerea reclamantului

că dreptul său de proprietate a supraviețuit nu poate fi primită.

După anul 1990, mai multe acte

normative au fost emise pentru reîntoarcerea în proprietatea privată a

bunurilor a căror restituire era posibilă. Printre acestea, Legea nr. 33/1994,

Legea nr. 10/2001 ș.a.

În speță, probele administrate și

exhaustiv analizate de către instanțe au relevat însă că nu este posibilă

restituirea în natură a terenului pretins de reclamant.

Ca atare, în mod corect cererea

astfel cum a fost formulată, corect a fost respinsă, soluție menținută legal în

apel.

Pentru considerentele ce preced,

văzând că nici unul dintre motivele invocate de recurent nu este fondat,

recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul B.I.M. împotriva deciziei civile nr. 202 din 8 septembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2005.