ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5245/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Orșova la data de 7 iulie 2006, reclamanții A.I. și A.E. au

solicitat anularea Hotărârii nr. 270 din 14 decembrie 2005 emisă de Comisia

județeană pentru aplicarea Legii fondului funciar și nr. 3 din 22 septembrie

2005 emisă de Comisia locală de fond funciar a comunei Eșelnița.

Avându-se în vedere temeiul juridic

invocat, respectiv art. 20 alin. (1) și (3) și art. 52 din Legea nr. 10/2001,

instanța s-a considerat necompetentă și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Prin sentința civilă nr. 481 din 28

septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, s-a respins

plângerea, pentru următoarele motive:

Notificarea adresată de reclamanți

la data de 14 septembrie 2005 în temeiul Legii nr. 247/2005 este tardivă, fiind

depășit termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, prelungit

succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001.

Terenul despre care fac vorbire

reclamanții prin acțiune se referă numai la terenurile solicitate în baza

legilor fondului funciar.

Pe de altă parte, reclamanții nu

justifică nici calitatea procesuală activă pentru a solicita restituirea

terenului în suprafață de 983 mp, întrucât nu sunt proprietarii acestuia.

Prin decizia civilă nr. 913 din 11

decembrie 2007 s-a admis apelul declarat de reclamantul A.I. împotriva

sentinței primei instanțe, dispunându-se desființarea acesteia și trimiterea

cauzei pentru judecarea fondului la Judecătoria Orșova, urmare excepției de

necompetență pusă în discuție din oficiu.

Pentru a dispune în acest sens,

instanța de apel a avut în vedere următoarele motive :

Prin plângerea formulată s-au

contestat hotărâri emise de comisiile de fond funciar.

Greșit Judecătoria Orșova a admis

excepția de necompetență în condițiile în care petentul nu a modificat obiectul

litigiului, în sensul că ar contesta răspunsul primit de la Primăria Eșelnița

pentru notificarea pe care a adresat-o la data de 14 septembrie 2005.

În raport de obiectul litigiului,

respectiv plângere împotriva hotărârilor comisiilor de fond funciar și de

părțile chemate în proces, Curtea a apreciat că soluționarea litigiului de față

este de competența judecătoriei.

Împotriva deciziei de apel au

formulat cereri de recurs reclamantul A.I. și pârâta Comisia Locală de Fond

Funciar Eșelnița.

pentru următoarele motive :

- atât în cererea introductivă cât

și în precizările făcute ulterior, au arătat că s-au prevalat de dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

În acest sens, atât notificarea

depusă de către reclamant cât și de autorul său nu au fost analizate de către

instanțele competente potrivit Legii nr. 10/2001. Deși a învederat faptul că

respectivul imobil a fost preluat în mod abuziv, cererile au fost analizate de

Primărie ca simple cereri de fond funciar, considerându-se greșit că fac

obiectul Legii fondului funciar.

Instanța de apel a încălcat

principiul disponibilității care guvernează procesul civil, în sensul că

instanța a calificat cererea peste voința părților, modificându-se temeiul de

drept invocat, respectiv prevederile Legii nr. 10/2001;

- s-au mai invocat și aspecte ce țin

de calitatea procesuală activă.

Funciar Eșelnița a criticat decizia de apel pentru următoarele motive:

- instanța nu a ținut cont de

manifestarea de voință a reclamantului care a precizat faptul că înțelege să se

judece în baza Legii nr. 10/2001;

- în mod corect s-a apreciat

excepția lipsei calității procesuale, arătându-se motivele care susțin critica

formulată;

- nu a fost respectat termenul

prevăzut de Legea nr. 10/2001 și, prin urmare, notificarea este tardivă.

Analizând decizia de apel, Înalta

Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele motive:

Întrucât competența de soluționare

constituie motivul pentru care cauza s-a trimis spre rejudecare, celelalte

critici nu pot fi analizate, vizând chestiuni de fond.

Obiectul cererii de chemare în

judecată îl constituie contestarea hotărârilor emise de Comisia Județeană și

Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar.

Într-adevăr, în motivarea cererii

s-a arătat că terenul intră sub incidența Legii nr. 10/2001 iar prin cererea de

invocare a excepției de necompetență s-a arătat că cererea este întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, dar acest lucru nu este în măsură să atragă

competența specială a tribunalului instituită prin dispozițiile acestei legi.

Obiectul cererii de chemare în

judecată, impus de dispozițiile art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.,

reprezintă pretenția concretă a reclamanților și prezintă importanță întrucât

fixează limitele cadrului procesual în care urmează să se desfășoare judecata,

instanța este ținută de acesta, în sensul că nu poate acorda altceva decât s-a

cerut (art. 129 alin. final C. proc. civ.) și determină competența de

soluționare a litigiului.

În condițiile în care obiectul

litigiului îl constituie analizarea valabilității unor hotărâri emise de

comisiile de fond funciar, competența de soluționare aparține instanței

abilitate legal să cenzureze asemenea acte, argumentele de fapt și de drept

invocate în susținerea obiectului cererii urmând a fi avute în vedere de

instanța competentă față de obiectul cererii.

Competența de soluționare specială

în favoarea tribunalului, instituită prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, este

strict reglementată, intervenind numai pentru cazurile expres prevăzute de

lege.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de soluționare a

notificării poate fi atacată de persoana care se consideră îndreptățită la

secția civilă a tribunalului.

În același timp, prin decizia nr. XX

din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile

Unite, s-a stabilit, în aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, că

instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai

contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor

prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci

și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității

deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

Prin urmare, s-a apreciat în mod

corect că judecătoriei îi revine competența de soluționare a cauzei, fiind

incidente în acest sens dispozițiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.

Constatând că în cauză s-a făcut o

corectă aplicare a normei legale vizând competența de soluționare, din

perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă

aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea

ambelor recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de reclamantul A.I. și de pârâta Primăria

Eșelnița - Comisia Locală de Fond Funciar împotriva deciziei nr. 913 din 11

decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2008.