ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5576/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. supra asupra cauzei civile de față reține cele ce urmează : Reclamantul B.N. prin cererea înregistrată inițial la 15 august 2006 pe rolul Judecătoriei Orșova și ulterior, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 537 din 21 noiembrie 2006, pe rolul Tribunalului Mehedinți, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Orșova, retrocedarea în natură a terenului în suprafață de 685 mp situat în Orșova, ce a aparținut mamei sale, imobil ce a trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 299/1986, conform dispozițiilor Decretului nr. 223/1974. Pe parcursul procesului au intervenit în favoarea pârâtei Primăria Orșova, numiții P.D.

și P.E. Instanța, prin sentința civilă nr. 297 din 10 mai 2007, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de intervenienții accesorii și a respins contestația ca tardiv formulată. Pentru a pronunța hotărârea menționată, instanța de fond a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 12001 C. civ., întrucât nu există identitate de părți și obiect între prezenta cauză și cea soluționată, irevocabil prin sentința civilă nr. 466 din 30 mai 2001. Reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 278 din 21 iunie 2003 abia la data de 15 august 2008, cu încălcarea termenului de 30 de zile instituit de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 903 din 6 decembrie 2007, a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței menționate, pe care a desființat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți pentru considerentele ce urmează: În cauză, nu există dovezi din care să rezulte că pârâta a respectat dispozițiile art. 26 alin. (1) și (3) C. proc. civ. în ceea ce privește comunicarea dispoziției nr. 278/2003. Astfel, dispoziția a fost primită la 26 iunie 2003 sub o semnătură indescifrabilă, lângă aceasta apărând tot indescifrabil numele procuratorului I.D.G. În condițiile în care la dosarul cauzei nu există procura dată lui I.D.G., iar reclamantul a precizat că procura dată a fost revocată, instanța a apreciat că, în lipsa unei dovezi certe cu privire la comunicarea dispoziției, reclamantul se află încă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) C. proc.

civ. Împotriva deciziei au declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Orșova și intervenienții în interesul Primăriei, P.D. și P.E. Recurenții critică decizia sub aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor ce reglementează modalitatea de comunicare a dispozițiilor/deciziilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât reclamantul a luat cunoștință de conținutul dispoziției la 26 august 2003 prin declarația notarială autentificată sub nr. 1382/2003 la BNP G.P. al Statului New York. În dovedirea recursurilor au fost atașate copiile notificării formulate de B.N., a procurii date de către reclamant numitului I.D.G., dispoziției nr. 278/2003, a procesului-verbal încheiat la sediul Primăriei Municipiului Orșova la 23 iunie 2003, a opis-ului dosarului B.N., a declarației notariale dată de B.N.

în Statele Unite ale Americii, a acțiunii formulate de reclamant la 25 martie 2003, a cererii de renunțare la judecată formulată de reclamant în dosarul nr. 6646/2003 și sentința civilă din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Mehedinți pronunțată în dosarul nr. 6646/2003. Analizând decizia prin prisma motivului de recurs invocat, a probatoriilor administrate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează : Urmare a notificării formulate de reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul Municipiului Orșova, prin dispoziția nr. 278 din 26 iunie 2003, a respins cererea de restituire în natură a imobilelor notificate deoarece imobilul a fost înstrăinat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, stabilind la art. 2 valoarea echivalentă a imobilelor imposibil de restituit.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptățită în termen de 30 de zile de la comunicare. Reclamantul a invocat necomunicarea conform dispozițiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., întrucât mandatul acordat lui I.D.G. fusese revocat , pe de o parte, iar pe de altă parte, că mențiunile despre comunicare aflate pe decizie sunt indescifrabile, astfel încât se află încă în termenul dispus de lege pentru contestarea dispoziției. Apărarea formulată este nefondată întrucât reclamantul, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 6646/2003, a solicitat „reevaluarea imobilului cerut a-i fi restituit în natură și care nu mai poate fi retrocedat din motivele invocate…

în dispoziția nr. 278/2003” ( fila 69 dosar fond ). Prin sentința civilă de la 25 noiembrie 2004 s-a constatat perimată acțiunea având drept obiect cele mai sus arătate ( fila 68 dosar fond) . De asemenea, din conținutul declarației notariale din 26 august 2003 dată în fața notarului public al Statului New York, G.P., rezultă că reclamantul a solicitat „acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital în privința dispoziției nr. 278 emisă la 26 iunie 2003 în Municipiul Orșova, dat fiind faptul că s-a respins cererea de redobândire în natură a proprietății situată în Orșova, județ Mehedinți” (fila 71 dosar fond). Din conținutul acestor înscrisuri, rezultă că reclamantul luase la cunoștință de conținutul dispoziției încă din 26 august 2003, dată la care a solicitat eliberarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Că reclamantul a cunoscut măsurile dispuse de unitatea deținătoare prin dispoziția contestată, rezultă și din cererea de chemare în judecată formulată în anul 2003 soluționată prin sentința de la 25 noiembrie 2004 în sensul constatării intervenirii perimării cererii de chemare în judecată. Drept urmare, susținerile reclamantului în sensul că dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu i-a fost comunicată, sunt infirmate de înscrisurile mai sus arătate. De precizat că recursul declarat de P.D. și P.E. este admisibil dat fiind calitatea lor de intervenienți în interesul pârâtului, recursul fiind declarat în temeiul acestei calități procesuale și nu în calitate de intervenient principal, terț față de dispoziția contestată.

Față de cele menționate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312, alin. (1), (2) și (3) cu referire la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursurile declarate, va casa decizia și, drept consecință, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 referitoare la termenul în care poate fi contestată dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâta Primăria Municipiului Orșova și de intervenienții P.D. și P.E. împotriva deciziei nr. 903 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia și respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.N. împotriva sentinței nr. 297 din 10 mai 2007 a Tribunalului Mehedinți, pe care o menține în totalitate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2008.