ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5576/2008

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. supra asupra cauzei civile de față reține cele ce urmează :

Reclamantul B.N. prin cererea

înregistrată inițial la 15 august 2006 pe rolul Judecătoriei Orșova și

ulterior, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința

civilă nr. 537 din 21 noiembrie 2006, pe rolul Tribunalului Mehedinți, a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Orșova, retrocedarea în natură

a terenului în suprafață de 685 mp situat în Orșova, ce a aparținut mamei sale,

imobil ce a trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 299/1986, conform

dispozițiilor Decretului nr. 223/1974.

Pe parcursul procesului au

intervenit în favoarea pârâtei Primăria Orșova, numiții P.D. și P.E.

Instanța, prin sentința civilă nr.

297 din 10 mai 2007, a respins excepția autorității de lucru judecat invocată

de intervenienții accesorii și a respins contestația ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța hotărârea

menționată, instanța de fond a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art.

12001 C. civ., întrucât nu există identitate de părți și obiect între prezenta

cauză și cea soluționată, irevocabil prin sentința civilă nr. 466 din 30 mai

2001.

Reclamantul a formulat contestație

împotriva dispoziției nr. 278 din 21 iunie 2003 abia la data de 15 august 2008,

cu încălcarea termenului de 30 de zile instituit de art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 903 din 6 decembrie 2007, a admis apelul formulat de reclamant

împotriva sentinței menționate, pe care a desființat-o, cauza fiind trimisă

spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți pentru considerentele ce urmează:

În cauză, nu există dovezi din care

să rezulte că pârâta a respectat dispozițiile art. 26 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. în ceea ce privește comunicarea dispoziției nr. 278/2003. Astfel,

dispoziția a fost primită la 26 iunie 2003 sub o semnătură indescifrabilă,

lângă aceasta apărând tot indescifrabil numele procuratorului I.D.G.

În condițiile în care la dosarul

cauzei nu există procura dată lui I.D.G., iar reclamantul a precizat că procura

dată a fost revocată, instanța a apreciat că, în lipsa unei dovezi certe cu

privire la comunicarea dispoziției, reclamantul se află încă în termenul de 30

de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva deciziei au declarat

recurs pârâta Primăria Municipiului Orșova și intervenienții în interesul

Primăriei, P.D. și P.E.

Recurenții critică decizia sub

aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor ce reglementează modalitatea de

comunicare a dispozițiilor/deciziilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât

reclamantul a luat cunoștință de conținutul dispoziției la 26 august 2003 prin

declarația notarială autentificată sub nr. 1382/2003 la BNP G.P. al Statului

New York.

În dovedirea recursurilor au fost

atașate copiile notificării formulate de B.N., a procurii date de către

reclamant numitului I.D.G., dispoziției nr. 278/2003, a procesului-verbal

încheiat la sediul Primăriei Municipiului Orșova la 23 iunie 2003, a opis-ului

dosarului B.N., a declarației notariale dată de B.N. în Statele Unite ale

Americii, a acțiunii formulate de reclamant la 25 martie 2003, a cererii de

renunțare la judecată formulată de reclamant în dosarul nr. 6646/2003 și

sentința civilă din 25 noiembrie 2004 a Tribunalului Mehedinți pronunțată în

dosarul nr. 6646/2003.

Analizând decizia prin prisma

motivului de recurs invocat, a probatoriilor administrate, precum și a

dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține că recursurile

sunt fondate pentru considerentele ce urmează :

Urmare a notificării formulate de

reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul Municipiului Orșova, prin

dispoziția nr. 278 din 26 iunie 2003, a respins cererea de restituire în natură

a imobilelor notificate deoarece imobilul a fost înstrăinat în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 112/1995, stabilind la art. 2 valoarea echivalentă a

imobilelor imposibil de restituit.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin.

(3) decizia/dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură poate fi

atacată de persoana îndreptățită în termen de 30 de zile de la comunicare.

Reclamantul a invocat necomunicarea

conform dispozițiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., întrucât mandatul acordat

lui I.D.G. fusese revocat , pe de o parte, iar pe de altă parte, că mențiunile

despre comunicare aflate pe decizie sunt indescifrabile, astfel încât se află

încă în termenul dispus de lege pentru contestarea dispoziției.

Apărarea formulată este nefondată

întrucât reclamantul, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Mehedinți sub nr. 6646/2003, a solicitat „reevaluarea imobilului cerut a-i fi

restituit în natură și care nu mai poate fi retrocedat din motivele invocate…

în dispoziția nr. 278/2003” ( fila 69 dosar fond ).

Prin sentința civilă de la 25

noiembrie 2004 s-a constatat perimată acțiunea având drept obiect cele mai sus

arătate ( fila 68 dosar fond) .

De asemenea, din conținutul

declarației notariale din 26 august 2003 dată în fața notarului public al

Statului New York, G.P., rezultă că reclamantul a solicitat „acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital în privința dispoziției

nr. 278 emisă la 26 iunie 2003 în Municipiul Orșova, dat fiind faptul că s-a

respins cererea de redobândire în natură a proprietății situată în Orșova,

județ Mehedinți” (fila 71 dosar fond).

Din conținutul acestor înscrisuri,

rezultă că reclamantul luase la cunoștință de conținutul dispoziției încă din

26 august 2003, dată la care a solicitat eliberarea de acțiuni la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Că reclamantul a cunoscut măsurile

dispuse de unitatea deținătoare prin dispoziția contestată, rezultă și din

cererea de chemare în judecată formulată în anul 2003 soluționată prin sentința

de la 25 noiembrie 2004 în sensul constatării intervenirii perimării cererii de

chemare în judecată.

Drept urmare, susținerile reclamantului

în sensul că dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu i-a fost

comunicată, sunt infirmate de înscrisurile mai sus arătate.

De precizat că recursul declarat de

P.D. și P.E. este admisibil dat fiind calitatea lor de intervenienți în interesul

pârâtului, recursul fiind declarat în temeiul acestei calități procesuale și nu

în calitate de intervenient principal, terț față de dispoziția contestată.

Față de cele menționate, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312, alin. (1), (2) și (3) cu referire la

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursurile declarate, va

casa decizia și, drept consecință, recursul declarat de reclamant va fi respins

ca nefondat, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 referitoare la termenul în care poate fi contestată

dispoziția de respingere a cererii de restituire în natură.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâta Primăria Municipiului Orșova și de intervenienții P.D. și P.E. împotriva

deciziei nr. 903 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția civilă.

Casează decizia și respinge, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul B.N. împotriva sentinței nr. 297 din 10 mai 2007

a Tribunalului Mehedinți, pe care o menține în totalitate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2008.