ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6670/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 494 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații C.A.C. și A.Z., din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 16 din Legea nr. 678/2001 în tentativă la infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., și în baza acestor texte de lege au fost condamnați inculpații: 1. C.A.C.; 2. C.D.V.; 3. A.Z., la câte 2 (doi) ani închisoare, fiecare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate inculpaților pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen., atrăgându-li-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților C.D.V. și A.Z. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării preventive după cum urmează: pentru inculpata C.A.C. începând din data de 16 aprilie până la 20 aprilie 2002; pentru inculpatul C.D.V. începând din data de 4 mai 2002 până la data punerii în libertate, iar pentru inculpatul A.Z. începând din data de 17 aprilie 2002, până la 16 mai 2002 și din 16 mai 2002 până la data punerii în libertate. În baza art. 192 C. proc. pen., au fost obligați în solidar inculpații să plătească statului câte 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: În data de 15 aprilie 2002, la Punctul de trecere a frontierei Petea, în urma verificării identității persoanelor din autoturismul condus de C.A.C., cetățean român, cu domiciliul în Olanda, în care autoturism se mai găsea cetățeanul de origine sârbă, olandeză A.Z., precum și numitele C.A.P. și F.A.M.A. din Baia Mare, găsindu-se anumite nepotriviri între susținerile ocupanților mașinii arătați mai sus, poliția de frontieră i-a reținut pe cei patru în vederea clarificării situației, nepermițându-le trecerea înspre spațiul Schengen. Urmare a probelor ce au fost administrate în cauză, s-a reținut că numitele C.A.P. și F.A.M.A., prin coinculpatul C.D.V.

i-au cunoscut pe coinculpații C.A.C. și respectiv A.Z., și la propunerea acestora în sensul de a le ajuta și a înlesni plecarea în Olanda, în vederea practicării chiar și a prostituției, au fost de acord, manifestându-și liber consimțământul și voința, afirmând chiar că oricum aveau de gând să plece, indiferent de modalitățile prin care ar puntea ajunge în occident pentru a câștiga în orice modalitate bani. Din toate declarațiile, atât ale inculpaților, cât și ale martorilor, nu rezultă de nicăieri că s-ar fi folosit acte de amenințare, de violență, constrângere, în vederea transportării, răpirii, înșelăciunii, abuz de autoritate, pentru a obține consimțământul martorilor în vederea exploatării acestora, ele de bună – voie au acceptat, manifestându-și dorința să fie ajutate să plece în străinătate.

Instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a), raportat la art. 16 din Legea nr. 678/2001, în tentativă la infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 20, raportat la art. 239 alin. (1) C. pen., cu care toate părțile au fost de acord, inclusiv procurorul, astfel că, instanța față de cele reținute mai sus, a apreciat că inculpații au comis infracțiunea de tentativă la proxenetism și pentru care, reținând vinovăția acestora, i-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare. Având în vedere că aceștia sunt infractori primari, inculpatul A.Z. fiind de peste 62 ani, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza art. 81 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.A.C. și A.Z., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, și au solicitat casarea ei și rejudecând, să se dispună achitarea lor. În motivarea apelurilor lor, inculpații susțin că din probele administrate nu rezultă că inculpații au săvârșit infracțiunea ce a fost reținută în sarcina lor. Inculpata C.A.C. susține că tot având drum în Olanda, la rugămintea martorilor C.A.P. și F.A.M.A., a acceptat să le transporte în acea țară unde doreau să-și găsească un loc de muncă. Inculpatul A.Z. arată că el nu a avut cunoștință de discuțiile avute de cele două martore cu inculpatul C.D.V., el necunoscând limba română. Prin decizia penală nr. 158 din 21 august 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.A.C.

și A.Z., împotriva sentinței penale nr. 494 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Satu Mare. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpații, solicitând, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea pentru motivul că la data judecării apelului (21 august 2003) nu a fost îndeplinită procedura de citare cu apelantul inculpat A.Z., iar în subsidiar achitarea inculpaților pentru motivul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen. Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele: Instanța de fond, în mod legal având în vedere situația de fapt a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în tentativă la infracțiunea de proxenetism, procedând la condamnarea acestora, în raport de noua încadrare juridică și respectând dispozițiile art. 72 și art. 52 C. proc.

pen., privind individualizarea pedepselor. Pentru aceste motive, instanța de control judiciar a respins apelurile declarate de inculpați, ca nefondate. Cu privire la motivele de recurs formulate de inculpați, Curtea apreciază că la data judecării apelului, procedura de citare cu recurentul A.Z. a fost îndeplinită, la dosarul Curții de Apel Oradea existând dovada expedierii scrisorii recomandate, cu citația pentru acel termen, la adresa din Olanda a acestuia. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția probatoriul administrat în cauză infirmă susținerile inculpaților. Astfel, din declarațiile martorei C.A.P. și ale martorei F.A.M.A.

reiese faptul că inculpații au discutat cu martorele despre modul în care urmau să practice prostituția în Olanda și despre modul în care urmau să fie împărțiți banii câștigați astfel. De asemenea inculpata C.A.C. a declarat că se ocupă cu prostituția în Olanda și că știa că cele două fete urmau să se prostitueze și ele în aceiași țară. Declarațiile inculpatului A.Z. în sensul că nu are nici o legătură cu cele două fete sau cu ceea ce urmau să facă ele în Olanda, ajutându-le cu diverse sume de bani în vama română doar din “motive umanitare”, sunt contrazise de declarațiile martorelor C.A.P. și F.A.M.A. și ale inculpatei C.A.C. Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.A.C. și A.Z. În raport de dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de inculpații C.A.C. și A.Z., împotriva deciziei penale nr. 158 din 21 august 2003 a Curții de Apel Oradea. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2004.