ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6670/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 494

din 3 decembrie 2002, Tribunalul Satu Mare, în baza art. 334 C. proc. pen. a

schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată

inculpații C.A.C. și A.Z., din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută și

pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) raportat la art. 16 din Legea nr. 678/2001

în tentativă la infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., și în baza acestor texte de lege au

fost condamnați inculpații:

1. C.A.C.;

2. C.D.V.;

închisoare, fiecare.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a pedepselor aplicate inculpaților pe perioada

prevăzută de art. 82 C. pen., atrăgându-li-se atenția asupra consecințelor

nerespectării prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit.

b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților C.D.V.

și A.Z.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestării

preventive după cum urmează: pentru inculpata C.A.C. începând din data de 16

aprilie până la 20 aprilie 2002; pentru inculpatul C.D.V. începând din data de

4 mai 2002 până la data punerii în libertate, iar pentru inculpatul A.Z.

începând din data de 17 aprilie 2002, până la 16 mai 2002 și din 16 mai 2002

până la data punerii în libertate.

În baza art. 192 C. proc.

pen., au fost obligați în solidar inculpații să plătească statului câte

3.000.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

În data de 15 aprilie 2002,

la Punctul de trecere a frontierei Petea, în urma verificării identității

persoanelor din autoturismul condus de C.A.C., cetățean român, cu domiciliul în

Olanda, în care autoturism se mai găsea cetățeanul de origine sârbă, olandeză A.Z.,

precum și numitele C.A.P. și F.A.M.A. din Baia Mare, găsindu-se anumite

nepotriviri între susținerile ocupanților mașinii arătați mai sus, poliția de

frontieră i-a reținut pe cei patru în vederea clarificării situației,

nepermițându-le trecerea înspre spațiul Schengen.

Urmare a probelor ce au fost

administrate în cauză, s-a reținut că numitele C.A.P. și F.A.M.A., prin

coinculpatul C.D.V. i-au cunoscut pe coinculpații C.A.C. și respectiv A.Z., și

la propunerea acestora în sensul de a le ajuta și a înlesni plecarea în Olanda,

în vederea practicării chiar și a prostituției, au fost de acord,

manifestându-și liber consimțământul și voința, afirmând chiar că oricum aveau

de gând să plece, indiferent de modalitățile prin care ar puntea ajunge în

occident pentru a câștiga în orice modalitate bani.

Din toate declarațiile, atât

ale inculpaților, cât și ale martorilor, nu rezultă de nicăieri că s-ar fi

folosit acte de amenințare, de violență, constrângere, în vederea

transportării, răpirii, înșelăciunii, abuz de autoritate, pentru a obține

consimțământul martorilor în vederea exploatării acestora, ele de bună – voie

au acceptat, manifestându-și dorința să fie ajutate să plece în străinătate.

Instanța a pus în discuția

părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina

inculpaților, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a), raportat

la art. 16 din Legea nr. 678/2001, în tentativă la infracțiunea de proxenetism

prevăzută de art. 20, raportat la art. 239 alin. (1) C. pen., cu care toate

părțile au fost de acord, inclusiv procurorul, astfel că, instanța față de cele

reținute mai sus, a apreciat că inculpații au comis infracțiunea de tentativă

la proxenetism și pentru care, reținând vinovăția acestora, i-a condamnat la

pedeapsa de 2 ani închisoare. Având în vedere că aceștia sunt infractori

primari, inculpatul A.Z. fiind de peste 62 ani, instanța a apreciat că scopul

pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, dispunându-se suspendarea

condiționată a executării pedepsei, în baza art. 81 C. pen.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații C.A.C. și A.Z., criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală, și au solicitat casarea ei și rejudecând, să se dispună achitarea

lor.

În motivarea apelurilor lor,

inculpații susțin că din probele administrate nu rezultă că inculpații au

săvârșit infracțiunea ce a fost reținută în sarcina lor. Inculpata C.A.C.

susține că tot având drum în Olanda, la rugămintea martorilor C.A.P. și F.A.M.A.,

a acceptat să le transporte în acea țară unde doreau să-și găsească un loc de

muncă.

Inculpatul A.Z. arată că el

nu a avut cunoștință de discuțiile avute de cele două martore cu inculpatul C.D.V.,

el necunoscând limba română.

Prin decizia penală nr. 158

din 21 august 2003, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.A.C. și A.Z., împotriva sentinței penale nr. 494 din 3

decembrie 2002 a Tribunalului Satu Mare.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal au declarat recurs inculpații, solicitând, în principal

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea pentru motivul că la

data judecării apelului (21 august 2003) nu a fost îndeplinită procedura de

citare cu apelantul inculpat A.Z., iar în subsidiar achitarea inculpaților

pentru motivul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Analizând actele dosarului,

Curtea constată următoarele:

Instanța de fond, în mod

legal având în vedere situația de fapt a schimbat încadrarea juridică a

faptelor reținute în sarcina inculpaților, în tentativă la infracțiunea de

proxenetism, procedând la condamnarea acestora, în raport de noua încadrare

juridică și respectând dispozițiile art. 72 și art. 52 C. proc. pen., privind

individualizarea pedepselor.

Pentru aceste motive,

instanța de control judiciar a respins apelurile declarate de inculpați, ca

nefondate.

Cu privire la motivele de

recurs formulate de inculpați, Curtea apreciază că la data judecării apelului,

procedura de citare cu recurentul A.Z. a fost îndeplinită, la dosarul Curții de

Apel Oradea existând dovada expedierii scrisorii recomandate, cu citația pentru

acel termen, la adresa din Olanda a acestuia.

În ceea ce privește al

doilea motiv de recurs, lipsa unuia dintre elementele constitutive ale

infracțiunii, respectiv intenția probatoriul administrat în cauză infirmă

susținerile inculpaților.

Astfel, din declarațiile

martorei C.A.P. și ale martorei F.A.M.A. reiese faptul că inculpații au

discutat cu martorele despre modul în care urmau să practice prostituția în

Olanda și despre modul în care urmau să fie împărțiți banii câștigați astfel.

De asemenea inculpata C.A.C.

a declarat că se ocupă cu prostituția în Olanda și că știa că cele două fete

urmau să se prostitueze și ele în aceiași țară.

Declarațiile inculpatului A.Z.

în sensul că nu are nici o legătură cu cele două fete sau cu ceea ce urmau să

facă ele în Olanda, ajutându-le cu diverse sume de bani în vama română doar din

“motive umanitare”, sunt contrazise de declarațiile martorelor C.A.P. și F.A.M.A.

și ale inculpatei C.A.C.

Pentru toate aceste motive,

în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.A.C.

și A.Z.

În raport de dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarat de inculpații C.A.C. și A.Z., împotriva deciziei penale nr.

158 din 21 august 2003 a Curții de Apel Oradea.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 decembrie 2004.