ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3906/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 518/ S din 18 decembrie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat inculpatul Ț.M.C. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 și art. 76 C. pen., dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 și art. 110 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 110 1 C. pen. A mai dispus condamnarea inculpaților G.G.T. și M.C. la câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A obligat pe inculpați la plata sumei de 30.789.600 lei către partea civilă C.N.C.F. C.F.R. SA – Regionala C.F. Brașov și a sumei de 27.489 lei către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Brașov. A obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în data de 12 noiembrie 2002, inculpații M.C., G.G. și T.M.C. au sustras din incinta stației C.F.R. Triaj Brașov 6 bucăți saboți frână, o cuplă de vagon și mai multe parazăpezi destinate protecției șinelor de cale ferată. După ce au încărcat aceste bunuri în căruța cu care s-au deplasat, inculpații au plecat spre localitatea Tărlungeni, unde domiciliază.

Acțiunea inculpaților fiind sesizată de martorii N.N., H.M. și V.I., aceștia au pornit în urmărirea inculpaților, în autoturismul celui din urmă. Pentru a opri intervenția martorilor, inculpații au blocat drumul aruncând din căruță bucăți de parazăpezi. În aceste împrejurări, martorul V.I. a fost nevoit să oprească autoturismul fiind toți trei amenințați de inculpatul M.C., cu moartea dacă nu încetează urmărirea. Văzând că se apropie un grup de ceferiști inculpații au aruncat cu pietre, părăsind locul și aruncând din căruță bunurile sustrase. Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând desființarea acesteia sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, apreciind că se impune majorarea acestora.

Prin decizia penală nr. 156 din 5 mai 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de parchet, desființând sentința atacată sub aspectul individualizării pedepselor, și rejudecând, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., pentru inculpatul Ț.M.C., majorând pedeapsa de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani și 6 luni și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 3 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., înlăturând aplicarea dispozițiilor art. 81 și art. 110 1 C. pen.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., pentru inculpații G.G.T. și M.C., majorând pedepsele de la câte 4 ani închisoare la câte 7 ani închisoare. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații T.M.C., G.G.T. și M.C. solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate, și pe fond, menținerea soluției pronunțate de instanța de fond. Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate din următoarele considerente. Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia. Instanța de control judiciar, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

și probatoriul administrat în cauză, a procedat la o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, înlăturând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 pentru toți inculpații, circumstanțe ce au fost reținute în mod nejustificat de prima instanță, nivelul de trai al acestora și comportamentul lor în cursul procesului fiind aspecte ce nu pot fi reținute, în cazul de față, ca circumstanțe atenuante. Mai mult, pentru inculpatul minor T.M.C. s-au înlăturat dispozițiile art. 81 C. pen., raportat la art. 110 1 C. pen., dar s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., apreciind că, în raport de dispozițiile art. 52 C. pen., scopurile pedepsei pot fi atinse în această modalitate.

Curtea apreciază că se impunea o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților și constată că instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre care reflectă o justă aplicare a dispozițiilor art. 72, raportat la art. 52 C. pen., pentru toți inculpații. În consecință, față de aceste considerente, recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, urmând ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse ca atare. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.G.T., M.C. și Ț.M.C. împotriva deciziei penale nr. 156 din 5 mai 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2004.