ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3906/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 518/ S din

18 decembrie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat inculpatul Ț.M.C. la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 74 și art. 76

C. pen., dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.

81 și art. 110 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 110

1

C. pen.

A mai dispus condamnarea

inculpaților G.G.T. și M.C. la câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

aceleiași infracțiuni, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 și art. 80 C. pen., cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A obligat pe inculpați la plata

sumei de 30.789.600 lei către partea civilă C.N.C.F. C.F.R. SA – Regionala C.F.

Brașov și a sumei de 27.489 lei către partea civilă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA,

sucursala Brașov.

A obligat pe inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, că în data de 12 noiembrie 2002,

inculpații M.C., G.G. și T.M.C. au sustras din incinta stației C.F.R. Triaj

Brașov 6 bucăți saboți frână, o cuplă de vagon și mai multe parazăpezi

destinate protecției șinelor de cale ferată. După ce au încărcat aceste bunuri

în căruța cu care s-au deplasat, inculpații au plecat spre localitatea

Tărlungeni, unde domiciliază. Acțiunea inculpaților fiind sesizată de martorii

N.N., H.M. și V.I., aceștia au pornit în urmărirea inculpaților, în

autoturismul celui din urmă. Pentru a opri intervenția martorilor, inculpații

au blocat drumul aruncând din căruță bucăți de parazăpezi. În aceste

împrejurări, martorul V.I. a fost nevoit să oprească autoturismul fiind toți

trei amenințați de inculpatul M.C., cu moartea dacă nu încetează urmărirea.

Văzând că se apropie un grup de

ceferiști inculpații au aruncat cu pietre, părăsind locul și aruncând din

căruță bunurile sustrase.

Împotriva sentinței a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând desființarea acesteia sub

aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, apreciind că se

impune majorarea acestora.

Prin decizia penală nr. 156 din 5

mai 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de parchet, desființând

sentința atacată sub aspectul individualizării pedepselor, și rejudecând, a

înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., pentru inculpatul

Ț.M.C., majorând pedeapsa de la 2 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare,

iar în baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani și 6 luni

și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86

3

C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., a

atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

4

C. pen.,

înlăturând aplicarea dispozițiilor art. 81 și art. 110

1

C. pen.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor

art. 74 și art. 76 C. pen., pentru inculpații G.G.T. și M.C., majorând

pedepsele de la câte 4 ani închisoare la câte 7 ani închisoare.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs inculpații T.M.C., G.G.T. și M.C. solicitând admiterea recursurilor,

casarea deciziei atacate, și pe fond, menținerea soluției pronunțate de

instanța de fond.

Verificând actele dosarului, Curtea

constată că recursurile formulate sunt nefondate din următoarele considerente.

Instanța de fond a reținut în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea

juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

Instanța de control judiciar, în

raport de dispozițiile art. 72 C. pen. și probatoriul administrat în cauză, a

procedat la o nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților,

înlăturând circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 pentru toți

inculpații, circumstanțe ce au fost reținute în mod nejustificat de prima

instanță, nivelul de trai al acestora și comportamentul lor în cursul

procesului fiind aspecte ce nu pot fi reținute, în cazul de față, ca

circumstanțe atenuante.

Mai mult, pentru inculpatul minor

T.M.C. s-au înlăturat dispozițiile art. 81 C. pen., raportat la art. 110

1

C. pen., dar s-a dispus aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.,

apreciind că, în raport de dispozițiile art. 52 C. pen., scopurile pedepsei pot

fi atinse în această modalitate.

Curtea apreciază că se impunea o

nouă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților și constată că instanța

de control judiciar a pronunțat o hotărâre care reflectă o justă aplicare a

dispozițiilor art. 72, raportat la art. 52 C. pen., pentru toți inculpații.

În consecință, față de aceste

considerente, recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, urmând ca în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse ca

atare.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.G.T., M.C. și Ț.M.C. împotriva deciziei penale nr.

156 din 5 mai 2004 a Curții de Apel Brașov.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000

lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.