ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2296/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 97/2005 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 395/2005, au fost condamnați inculpații R.C., L.R. și L.T., la câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) – e) C. pen., și art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., reținându-se starea de recidivă postexecutorie pentru L.T. În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpaților exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 14 C. proc. pen., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 2.187.356 lei, reprezentând costuri necesare pentru remontarea contrașinelor, către partea civilă sucursala R.C.F.

Brașov. De asemenea, inculpații au fost obligați la plata în favoarea statului a următoarelor sume cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat: - 1.600.000 lei, inculpatul R.C.- 3.100.000 lei, inculpata L.R., 2.600.000 lei, inculpatul L.T. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În seara zilei de 6 iunie 2004, inculpata L.R., împreună cu fiul său L.T. s-au îndreptat fiecare cu câte o căruță cu cai spre domiciliul inculpatului R.C., întrucât urma ca a doua zi să se deplaseze împreună în Aiud pentru a valorifica fier vechi. În dimineața următoare, trecând peste un sector de cale ferată între halta Mirăslău și Decea, inculpata a observat 8 bucăți de contrașine cap pod exterior, iar împreună cu ceilalți doi inculpați au luat hotărârea să le sustragă și astfel le-au încărcat în căruțe și apoi le-au predat la SC R. SA, filiala Aiud.

Valoarea prejudiciului cauzat s-a estimat la 29.907.585 lei. S-a mai reținut că întrucât inculpații nu au exercitat acțiuni de distrugere sau degradare a contrașinelor, procurorul care a întocmit rechizitoriul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen. Împotriva hotărârii sus-menționate, inculpații au declarat apel criticând-o sub aspectul laturii penale și susținând că s-a făcut o greșită încadrare a faptei, întrucât contrașinele erau deja demontate, iar prin conținutul său concret infracțiunea este în mod vădit lipsită de importanță, fapta reprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, conform art. 18 1 C. pen.

Apelanții inculpați au mai susținut că lipsește un element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., deoarece instalația de siguranță sau de dirijare a traficului feroviar nu funcționa, iar sustragerea contrașinelor nu era aptă să producă starea de pericol specifică acestei infracțiuni. De asemenea, inculpații L.R. și R.C. au solicitat și individualizarea judiciară a pedepsei, și, întrucât nu aveau antecedente penale au cerut aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special cu suspendarea executării acestora, sub supraveghere. Totodată au solicitat exonerarea de răspundere civilă, întrucât șinele erau deja demontate.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 284/ A din 4 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați și i-a obligat pe apelanți la plata sumelor de câte 150 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând și sumele de câte 100 lei RON ce reprezentau onorariul apărătorului din oficiu. Instanța de control judiciar a constatat că toate motivele invocate de inculpați sunt nefondate, apreciind că aceștia, cu intenție au luat din posesia sucursalei R.C.F. Brașov 8 bucăți de contrașine cap pod exterior ce erau componente ale instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului feroviar, reținând că instanța de fond a procedat corect atunci când a stabilit încadrarea juridică a faptei ca fiind cea prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., și a considerat că nu sunt incidente dispozițiile art. 18 1 C. pen.

S-a mai constatat că sustragerea componentelor instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului feroviar nu implică provocarea imediată a unei stări de pericol pentru siguranța mijloacelor de transport [(condiție impusă de art. 276 alin. (1) C. pen.)] ci pur și simplu furtul acestora. Fiind nemulțumiți de decizia pronunțată, inculpații, în termen legal, au declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și invocând drept motiv de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 12, 14, 17 1 și 18 C. proc. pen., au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, în principal: 1) achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., coroborat cu art. 18 1 C. pen., întrucât contrașinele sustrase erau deja demontate, iar instalația respectivă nu era în funcțiune. 2) schimbarea încadrării juridice dată faptei dedusă judecății, în baza art. 334 C. proc. pen., prin înlăturarea alin. (3) din art. 209 C. pen., nefiind îndeplinită condiția creării stării de pericol în sensul prevăzut de textul invocat și aplicarea unor pedepse corespunzătoare noii încadrări juridice dată faptei și anume cea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 81 și 86 1 C. pen. 3) reindividualizarea pedepselor aplicate în urma reducerii cuantumului acestora sub limita deja stabilită de instanțele anterioare, cu aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Înalta Curte, examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate mai jos. Prima critică formulată de recurenții inculpați nu poate fi primită, neavând suport juridic. Așa cum rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, fapta inculpaților de a desprinde și sustrage cele 8 bucăți de contrașină cap de pod exterior TP 65, la km 421+500 m pe sectorul de cale ferată dintre halta C.F.R. Mirăslău și halta C.F.R. Decea, ce aparțineau sucursalei R.C.F.

Brașov, a fost corect încadrată conform dispozițiilor art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., întrucât aceste contrașine constituiau componențe ale instalațiilor de siguranță și dirijare ale traficului feroviar și, pe cale de consecință, nu pot fi incidente dispozițiile art. 18 1 C. pen., fapta săvârșită având deci gradul de pericol social al infracțiunii de furt. De altfel, din declarația inculpatului R.C. reiese că cei doi frați L.C. și L.T. „au început să desfacă bucăți de șină de la un pod metalic, fără să pot preciza cu ce anume le-au desfăcut, întrucât era noapte…”, declarație ce se coroborează cu cele ale inculpatei L.R. în care afirmă că „cu ajutorul calului le-au legat cu un lanț și le-a încărcat în căruță” și ale inculpatului L.T.

care a arătat că „toată această activitate de desprindere și încărcare a șinelor în cele 3 căruțe a durat aproximativ 2 ore…”. „Precizez că eu am desfăcut un șurub cu mâna, acesta fiind prins de o placă”. Prin urmare vor fi înlăturate susținerile potrivit cărora contrașinele sustrase erau deja demontate, neproducându-se nici un prejudiciu. Așa fiind, în cauză nu se poate dispune achitarea inculpaților în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., cu referire la art. 18 C. pen., și nici schimbarea încadrării juridice dată faptei dedusă judecății, prin înlăturarea alin. (3) a art. 209 C. pen., întrucât contrașinele cap de pod sustrase, erau componente ale instalațiilor de siguranță și dirijare ale traficului feroviar, iar acțiunea de desprindere, demontare și apoi de sustragere a creat starea de pericol prevăzută în dispozițiile legale mai sus enunțate, respectiv art. 209 alin. (3) lit. j) C. pen.

Nici celălalt motiv de casare nu este justificat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se va ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, menită să prevină săvârșirea de noi infracțiuni. Instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul reducerii și a cuantumului, cât și ca, modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.

Modalitatea în care a fost concepută activitatea infracțională, gradul de pericol social concret al faptelor, cât și atitudinea inculpaților, după săvârșirea infracțiunilor, nu justifică reevaluarea criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel. Pe de altă parte, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și va crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. Așadar, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C., L.R. și L.T., iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R.C., L.R. și L.T. împotriva deciziei penale nr. 284/ A din 4 octombrie 2005 a curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurenții inculpați L.R. și L.T. la plata sumelor de câte 270 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 150 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat R.C. la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2006.