ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2296/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2296/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 97/2005
pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 395/2005, au fost condamnați
inculpații R.C., L.R. și L.T., la câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea
infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.
(1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) – e) C. pen., și art. 209 alin. (3)
lit. f) C. pen., reținându-se starea de recidivă postexecutorie pentru L.T.
În baza art. 71 C. pen., au fost
interzise inculpaților exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C.
pen.
În baza art. 14 C. proc. pen.,
inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 2.187.356 lei,
reprezentând costuri necesare pentru remontarea contrașinelor, către partea
civilă sucursala R.C.F. Brașov.
De asemenea, inculpații au fost
obligați la plata în favoarea statului a următoarelor sume cu titlu de
cheltuieli judiciare avansate de stat:
- 1.600.000 lei, inculpatul R.C.- 3.100.000
lei, inculpata L.R., 2.600.000 lei, inculpatul L.T.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut, în esență, următoarele: În seara zilei de 6 iunie 2004,
inculpata L.R., împreună cu fiul său L.T. s-au îndreptat fiecare cu câte o
căruță cu cai spre domiciliul inculpatului R.C., întrucât urma ca a doua zi să
se deplaseze împreună în Aiud pentru a valorifica fier vechi.
În dimineața următoare, trecând
peste un sector de cale ferată între halta Mirăslău și Decea, inculpata a
observat 8 bucăți de contrașine cap pod exterior, iar împreună cu ceilalți doi
inculpați au luat hotărârea să le sustragă și astfel le-au încărcat în căruțe
și apoi le-au predat la SC R. SA, filiala Aiud. Valoarea prejudiciului cauzat
s-a estimat la 29.907.585 lei.
S-a mai reținut că întrucât
inculpații nu au exercitat acțiuni de distrugere sau degradare a contrașinelor,
procurorul care a întocmit rechizitoriul a dispus scoaterea de sub urmărire
penală a învinuiților pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C.
pen.
Împotriva hotărârii sus-menționate,
inculpații au declarat apel criticând-o sub aspectul laturii penale și
susținând că s-a făcut o greșită încadrare a faptei, întrucât contrașinele erau
deja demontate, iar prin conținutul său concret infracțiunea este în mod vădit
lipsită de importanță, fapta reprezentând gradul de pericol social al unei
infracțiuni, conform art. 18
1
C. pen.
Apelanții inculpați au mai susținut
că lipsește un element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 209 alin.
(3) lit. f) C. pen., deoarece instalația de siguranță sau de dirijare a
traficului feroviar nu funcționa, iar sustragerea contrașinelor nu era aptă să
producă starea de pericol specifică acestei infracțiuni.
De asemenea, inculpații L.R. și R.C.
au solicitat și individualizarea judiciară a pedepsei, și, întrucât nu aveau
antecedente penale au cerut aplicarea unor pedepse orientate spre minimul
special cu suspendarea executării acestora, sub supraveghere. Totodată au
solicitat exonerarea de răspundere civilă, întrucât șinele erau deja demontate.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin
decizia penală nr. 284/ A din 4 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile
declarate de inculpați și i-a obligat pe apelanți la plata sumelor de câte 150
lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând și sumele de
câte 100 lei RON ce reprezentau onorariul apărătorului din oficiu.
Instanța de control judiciar a
constatat că toate motivele invocate de inculpați sunt nefondate, apreciind că
aceștia, cu intenție au luat din posesia sucursalei R.C.F. Brașov 8 bucăți de
contrașine cap pod exterior ce erau componente ale instalațiilor de siguranță
și dirijare a traficului feroviar, reținând că instanța de fond a procedat
corect atunci când a stabilit încadrarea juridică a faptei ca fiind cea
prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., și a considerat că nu sunt
incidente dispozițiile art. 18
1
C. pen. S-a mai constatat că
sustragerea componentelor instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului
feroviar nu implică provocarea imediată a unei stări de pericol pentru
siguranța mijloacelor de transport [(condiție impusă de art. 276 alin. (1) C.
pen.)] ci pur și simplu furtul acestora.
Fiind nemulțumiți de decizia
pronunțată, inculpații, în termen legal, au declarat recurs criticând-o pentru
netemeinicie și nelegalitate și invocând drept motiv de casare dispozițiile art.
385
9
pct. 12, 14, 17
1
și 18 C. proc. pen., au solicitat
admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, în principal:
1) achitarea acestora în temeiul art.
11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b
1
) C. proc.
pen., coroborat cu art. 18
1
C. pen., întrucât contrașinele sustrase
erau deja demontate, iar instalația respectivă nu era în funcțiune.
2) schimbarea încadrării juridice
dată faptei dedusă judecății, în baza art. 334 C. proc. pen., prin înlăturarea alin.
(3) din art. 209 C. pen., nefiind îndeplinită condiția creării stării de
pericol în sensul prevăzut de textul invocat și aplicarea unor pedepse
corespunzătoare noii încadrări juridice dată faptei și anume cea prevăzută de art.
208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 81 și 86
1
C.
pen.
3) reindividualizarea pedepselor
aplicate în urma reducerii cuantumului acestora sub limita deja stabilită de
instanțele anterioare, cu aplicarea suspendării condiționate a executării
pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Înalta Curte, examinând motivul de
recurs invocat, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru
considerentele ce vor fi dezvoltate mai jos.
Prima critică formulată de
recurenții inculpați nu poate fi primită, neavând suport juridic.
Așa cum rezultă din probele
administrate pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare
judecătorească, fapta inculpaților de a desprinde și sustrage cele 8 bucăți de
contrașină cap de pod exterior TP 65, la km 421+500 m pe sectorul de cale
ferată dintre halta C.F.R. Mirăslău și halta C.F.R. Decea, ce aparțineau sucursalei
R.C.F. Brașov, a fost corect încadrată conform dispozițiilor art. 209 alin. (3)
lit. f) C. pen., întrucât aceste contrașine constituiau componențe ale
instalațiilor de siguranță și dirijare ale traficului feroviar și, pe cale de
consecință, nu pot fi incidente dispozițiile art. 18
1
C. pen., fapta
săvârșită având deci gradul de pericol social al infracțiunii de furt. De
altfel, din declarația inculpatului R.C. reiese că cei doi frați L.C. și L.T.
„au început să desfacă bucăți de șină de la un pod metalic, fără să pot preciza
cu ce anume le-au desfăcut, întrucât era noapte…”, declarație ce se coroborează
cu cele ale inculpatei L.R. în care afirmă că „cu ajutorul calului le-au legat
cu un lanț și le-a încărcat în căruță” și ale inculpatului L.T. care a arătat
că „toată această activitate de desprindere și încărcare a șinelor în cele 3
căruțe a durat aproximativ 2 ore…”. „Precizez că eu am desfăcut un șurub cu
mâna, acesta fiind prins de o placă”. Prin urmare vor fi înlăturate susținerile
potrivit cărora contrașinele sustrase erau deja demontate, neproducându-se nici
un prejudiciu.
Așa fiind, în cauză nu se poate
dispune achitarea inculpaților în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b
1
)
C. proc. pen., cu referire la art. 18 C. pen., și nici schimbarea încadrării
juridice dată faptei dedusă judecății, prin înlăturarea alin. (3) a art. 209 C.
pen., întrucât contrașinele cap de pod sustrase, erau componente ale
instalațiilor de siguranță și dirijare ale traficului feroviar, iar acțiunea de
desprindere, demontare și apoi de sustragere a creat starea de pericol
prevăzută în dispozițiile legale mai sus enunțate, respectiv art. 209 alin. (3)
lit. j) C. pen.
Nici celălalt motiv de casare nu
este justificat.
Potrivit art. 72 C. pen., la
stabilirea și aplicarea pedepselor se va ține seama de dispozițiile Părții
generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de
gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,
prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a
condamnatului, menită să prevină săvârșirea de noi infracțiuni.
Instanța de fond a efectuat o justă
individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul reducerii
și a cuantumului, cât și ca, modalitate de executare, fiind respectate
criteriile generale arătate mai sus.
Modalitatea în care a fost concepută
activitatea infracțională, gradul de pericol social concret al faptelor, cât și
atitudinea inculpaților, după săvârșirea infracțiunilor, nu justifică reevaluarea
criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel.
Pe de altă parte, asemenea fapte
neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și
va crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
Așadar, Înalta Curte, în temeiul art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate,
recursurile declarate de inculpații R.C., L.R. și L.T., iar în baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare
către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații R.C., L.R. și L.T. împotriva deciziei penale nr. 284/ A
din 4 octombrie 2005 a curții de Apel Alba Iulia.
Obligă recurenții inculpați L.R. și L.T.
la plata sumelor de câte 270 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
din care, sumele de câte 150 RON, reprezentând onorariile apărătorilor
desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurentul inculpat R.C. la
plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7
aprilie 2006.