ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2296/2006

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 97/2005

pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 395/2005, au fost condamnați

inculpații R.C., L.R. și L.T., la câte 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin.

(1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) – e) C. pen., și art. 209 alin. (3)

lit. f) C. pen., reținându-se starea de recidivă postexecutorie pentru L.T.

În baza art. 71 C. pen., au fost

interzise inculpaților exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C.

pen.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 2.187.356 lei,

reprezentând costuri necesare pentru remontarea contrașinelor, către partea

civilă sucursala R.C.F. Brașov.

De asemenea, inculpații au fost

obligați la plata în favoarea statului a următoarelor sume cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat:

- 1.600.000 lei, inculpatul R.C.- 3.100.000

lei, inculpata L.R., 2.600.000 lei, inculpatul L.T.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele: În seara zilei de 6 iunie 2004,

inculpata L.R., împreună cu fiul său L.T. s-au îndreptat fiecare cu câte o

căruță cu cai spre domiciliul inculpatului R.C., întrucât urma ca a doua zi să

se deplaseze împreună în Aiud pentru a valorifica fier vechi.

În dimineața următoare, trecând

peste un sector de cale ferată între halta Mirăslău și Decea, inculpata a

observat 8 bucăți de contrașine cap pod exterior, iar împreună cu ceilalți doi

inculpați au luat hotărârea să le sustragă și astfel le-au încărcat în căruțe

și apoi le-au predat la SC R. SA, filiala Aiud. Valoarea prejudiciului cauzat

s-a estimat la 29.907.585 lei.

S-a mai reținut că întrucât

inculpații nu au exercitat acțiuni de distrugere sau degradare a contrașinelor,

procurorul care a întocmit rechizitoriul a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a învinuiților pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C.

pen.

Împotriva hotărârii sus-menționate,

inculpații au declarat apel criticând-o sub aspectul laturii penale și

susținând că s-a făcut o greșită încadrare a faptei, întrucât contrașinele erau

deja demontate, iar prin conținutul său concret infracțiunea este în mod vădit

lipsită de importanță, fapta reprezentând gradul de pericol social al unei

infracțiuni, conform art. 18

1

C. pen.

Apelanții inculpați au mai susținut

că lipsește un element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 209 alin.

(3) lit. f) C. pen., deoarece instalația de siguranță sau de dirijare a

traficului feroviar nu funcționa, iar sustragerea contrașinelor nu era aptă să

producă starea de pericol specifică acestei infracțiuni.

De asemenea, inculpații L.R. și R.C.

au solicitat și individualizarea judiciară a pedepsei, și, întrucât nu aveau

antecedente penale au cerut aplicarea unor pedepse orientate spre minimul

special cu suspendarea executării acestora, sub supraveghere. Totodată au

solicitat exonerarea de răspundere civilă, întrucât șinele erau deja demontate.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 284/ A din 4 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați și i-a obligat pe apelanți la plata sumelor de câte 150

lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând și sumele de

câte 100 lei RON ce reprezentau onorariul apărătorului din oficiu.

Instanța de control judiciar a

constatat că toate motivele invocate de inculpați sunt nefondate, apreciind că

aceștia, cu intenție au luat din posesia sucursalei R.C.F. Brașov 8 bucăți de

contrașine cap pod exterior ce erau componente ale instalațiilor de siguranță

și dirijare a traficului feroviar, reținând că instanța de fond a procedat

corect atunci când a stabilit încadrarea juridică a faptei ca fiind cea

prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., și a considerat că nu sunt

incidente dispozițiile art. 18

1

C. pen. S-a mai constatat că

sustragerea componentelor instalațiilor de siguranță și dirijare a traficului

feroviar nu implică provocarea imediată a unei stări de pericol pentru

siguranța mijloacelor de transport [(condiție impusă de art. 276 alin. (1) C.

pen.)] ci pur și simplu furtul acestora.

Fiind nemulțumiți de decizia

pronunțată, inculpații, în termen legal, au declarat recurs criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate și invocând drept motiv de casare dispozițiile art.

385

9

pct. 12, 14, 17

1

și 18 C. proc. pen., au solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și pe fond, în principal:

1) achitarea acestora în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc.

pen., coroborat cu art. 18

1

C. pen., întrucât contrașinele sustrase

erau deja demontate, iar instalația respectivă nu era în funcțiune.

2) schimbarea încadrării juridice

dată faptei dedusă judecății, în baza art. 334 C. proc. pen., prin înlăturarea alin.

(3) din art. 209 C. pen., nefiind îndeplinită condiția creării stării de

pericol în sensul prevăzut de textul invocat și aplicarea unor pedepse

corespunzătoare noii încadrări juridice dată faptei și anume cea prevăzută de art.

208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 81 și 86

1

C.

pen.

3) reindividualizarea pedepselor

aplicate în urma reducerii cuantumului acestora sub limita deja stabilită de

instanțele anterioare, cu aplicarea suspendării condiționate a executării

pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Înalta Curte, examinând motivul de

recurs invocat, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi dezvoltate mai jos.

Prima critică formulată de

recurenții inculpați nu poate fi primită, neavând suport juridic.

Așa cum rezultă din probele

administrate pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare

judecătorească, fapta inculpaților de a desprinde și sustrage cele 8 bucăți de

contrașină cap de pod exterior TP 65, la km 421+500 m pe sectorul de cale

ferată dintre halta C.F.R. Mirăslău și halta C.F.R. Decea, ce aparțineau sucursalei

R.C.F. Brașov, a fost corect încadrată conform dispozițiilor art. 209 alin. (3)

lit. f) C. pen., întrucât aceste contrașine constituiau componențe ale

instalațiilor de siguranță și dirijare ale traficului feroviar și, pe cale de

consecință, nu pot fi incidente dispozițiile art. 18

1

C. pen., fapta

săvârșită având deci gradul de pericol social al infracțiunii de furt. De

altfel, din declarația inculpatului R.C. reiese că cei doi frați L.C. și L.T.

„au început să desfacă bucăți de șină de la un pod metalic, fără să pot preciza

cu ce anume le-au desfăcut, întrucât era noapte…”, declarație ce se coroborează

cu cele ale inculpatei L.R. în care afirmă că „cu ajutorul calului le-au legat

cu un lanț și le-a încărcat în căruță” și ale inculpatului L.T. care a arătat

că „toată această activitate de desprindere și încărcare a șinelor în cele 3

căruțe a durat aproximativ 2 ore…”. „Precizez că eu am desfăcut un șurub cu

mâna, acesta fiind prins de o placă”. Prin urmare vor fi înlăturate susținerile

potrivit cărora contrașinele sustrase erau deja demontate, neproducându-se nici

un prejudiciu.

Așa fiind, în cauză nu se poate

dispune achitarea inculpaților în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b

1

)

C. proc. pen., cu referire la art. 18 C. pen., și nici schimbarea încadrării

juridice dată faptei dedusă judecății, prin înlăturarea alin. (3) a art. 209 C.

pen., întrucât contrașinele cap de pod sustrase, erau componente ale

instalațiilor de siguranță și dirijare ale traficului feroviar, iar acțiunea de

desprindere, demontare și apoi de sustragere a creat starea de pericol

prevăzută în dispozițiile legale mai sus enunțate, respectiv art. 209 alin. (3)

lit. j) C. pen.

Nici celălalt motiv de casare nu

este justificat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se va ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, menită să prevină săvârșirea de noi infracțiuni.

Instanța de fond a efectuat o justă

individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul reducerii

și a cuantumului, cât și ca, modalitate de executare, fiind respectate

criteriile generale arătate mai sus.

Modalitatea în care a fost concepută

activitatea infracțională, gradul de pericol social concret al faptelor, cât și

atitudinea inculpaților, după săvârșirea infracțiunilor, nu justifică reevaluarea

criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele de fond și de apel.

Pe de altă parte, asemenea fapte

neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și

va crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Așadar, Înalta Curte, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații R.C., L.R. și L.T., iar în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații R.C., L.R. și L.T. împotriva deciziei penale nr. 284/ A

din 4 octombrie 2005 a curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurenții inculpați L.R. și L.T.

la plata sumelor de câte 270 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, sumele de câte 150 RON, reprezentând onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat R.C. la

plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2006.