ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1408/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1512 din 22 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 5383/2004, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 397/2002 a Tribunalului București, secția I penală, formulată de condamnatul I.G.C . Pentru a se pronunța astfel, instanța reține faptul că, condamnatul are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și prin cererea formulată contestă vinovăția sa, în sensul că nu este consumator de droguri și s-a luat în considerare doar un bilet de trimitere la Spitalul Obregia, găsit asupra sa, la data constatării faptei (12 aprilie 2002), prin care se diagnostichează faptul că este suspect ca fiind consumator de heroină și se impune verificarea sa în vederea internării sale pentru dezintoxicare.

Reține instanța fondului, că cererea formulată de petent, se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., însă ea nu este întemeiată, întrucât în cauză nu există o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului, prin care actul invocat de petent să fi fost declarat fals, fiind o condiție cerută de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Probele care s-au administrat în cauză, cu ocazia cercetărilor penale a petentului, atestă faptul că înscrisul invocat nu a fost singurul temei care a stat la baza condamnării inculpatului, întrucât a recunoscut fapta săvârșită. Împotriva sentinței declară apel petentul condamnat pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea cererii sale de apel, și în subsidiar de revizuire, și pe fond, în rejudecarea cauzei, achitarea sa.

Analizând actele și probele din dosarul cauzei, prin prisma criticilor din apel formulate de petent, Curtea reține următoarele: Prin sentința penală nr. 397 din 8 mai 2002 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 755 din 14 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, petentul este condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., motivat de aceea că în noaptea de 12 aprilie 2002 a fost surprins în flagrant, în timp ce dorea să cumpere o doză de heroină de la un tânăr din zona Teiul Doamnei.

Se mai reține că, vinovăția inculpatului a fost dovedită de prinderea sa în flagrant, fapta a fost recunoscută de acesta și că a promovat toate căile legale de critică a hotărârii fondului, dar a solicitat numai redozarea pedepsei, nefăcând o altă mențiune cu privire la biletul de trimitere la Spitalul Obregia, găsit asupra sa cu ocazia percheziției corporale efectuate, că invocarea acestui act medical, ca probă care să confirme netemeinicia condamnării aplicate numitului I.G.C., nu se încadrează pe calea revizuirii în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv art. 394 C. proc.

pen., întrucât înscrisul în cauză nu a fost reținut de instanță ca probă în stabilirea vinovăției sale și chiar dacă ar fi de luat în calcul conținutul său, nu poate constitui o probă care să modifice temeinicia condamnării pe de o parte, fiind alte probe care justifică condamnarea acestuia, iar pe de altă parte, dacă s-ar admite că a fost avut în vedere la condamnarea inculpatului, el nu este apreciat ca fiind fals printr-un act legal pentru a se da curs cererii sale de revizuire, în raport de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Așa fiind, prin decizia penală nr. 990 din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul. Împotriva acestei decizii petentul-condamnat a formulat recurs, solicitând redozarea pedepsei.

Recursul este nefondat, critica formulată neregăsindu-se printre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.G.C. și îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.G.C. împotriva deciziei penale nr. 990 din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.