ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1408/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1512

din 22 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 5383/2004, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 397/2002 a Tribunalului București, secția I penală,

formulată de condamnatul

I.G.C

.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța reține faptul că, condamnatul are de executat o pedeapsă de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr.

143/2000 și prin cererea formulată contestă vinovăția sa, în sensul că nu este

consumator de droguri și s-a luat în considerare doar un bilet de trimitere la

Spitalul Obregia, găsit asupra sa, la data constatării faptei (12 aprilie

2002), prin care se diagnostichează faptul că este suspect ca fiind consumator

de heroină și se impune verificarea sa în vederea internării sale pentru

dezintoxicare.

Reține instanța fondului, că

cererea formulată de petent, se încadrează în cazurile prevăzute de art. 394 C.

proc. pen., însă ea nu este întemeiată, întrucât în cauză nu există o hotărâre

judecătorească sau o ordonanță a procurorului, prin care actul invocat de

petent să fi fost declarat fals, fiind o condiție cerută de art. 394 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

Probele care s-au

administrat în cauză, cu ocazia cercetărilor penale a petentului, atestă faptul

că înscrisul invocat nu a fost singurul temei care a stat la baza condamnării

inculpatului, întrucât a recunoscut fapta săvârșită.

Împotriva sentinței declară

apel petentul condamnat pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea

cererii sale de apel, și în subsidiar de revizuire, și pe fond, în rejudecarea

cauzei, achitarea sa.

Analizând actele și probele

din dosarul cauzei, prin prisma criticilor din apel formulate de petent, Curtea

reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 397

din 8 mai 2002 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 755

din 14 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, petentul este condamnat la

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 4 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., motivat de aceea că în

noaptea de 12 aprilie 2002 a fost surprins în flagrant, în timp ce dorea să

cumpere o doză de heroină de la un tânăr din zona Teiul Doamnei.

Se mai reține că, vinovăția

inculpatului a fost dovedită de prinderea sa în flagrant, fapta a fost

recunoscută de acesta și că a promovat toate căile legale de critică a

hotărârii fondului, dar a solicitat numai redozarea pedepsei, nefăcând o altă

mențiune cu privire la biletul de trimitere la Spitalul Obregia, găsit asupra

sa cu ocazia percheziției corporale efectuate, că invocarea acestui act

medical, ca probă care să confirme netemeinicia condamnării aplicate numitului

I.G.C., nu se încadrează pe calea revizuirii în cazurile expres și limitativ prevăzute

de lege, respectiv art. 394 C. proc. pen., întrucât înscrisul în cauză nu a

fost reținut de instanță ca probă în stabilirea vinovăției sale și chiar dacă

ar fi de luat în calcul conținutul său, nu poate constitui o probă care să

modifice temeinicia condamnării pe de o parte, fiind alte probe care justifică

condamnarea acestuia, iar pe de altă parte, dacă s-ar admite că a fost avut în

vedere la condamnarea inculpatului, el nu este apreciat ca fiind fals printr-un

act legal pentru a se da curs cererii sale de revizuire, în raport de

dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Așa fiind, prin decizia

penală nr. 990 din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca

nefondat, apelul.

Împotriva acestei decizii

petentul-condamnat a formulat recurs, solicitând redozarea pedepsei.

Recursul este nefondat,

critica formulată neregăsindu-se printre cazurile de revizuire prevăzute de

art. 394 C. proc. pen.

Așa fiind, potrivit

dispozițiilor art. 385

9

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul

I.G.C. și îl va obliga la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul I.G.C. împotriva deciziei penale nr. 990 din

21 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2005.