ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1401/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 156 din 16 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petiționarul C.I. împotriva Ordonanței nr. 3823/VIII/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Instanța de apel examinând plângerea formulată a constatat că nu are temei juridic, acțiunea penală fiind în curs de soluționare la un alt parchet. Împotriva acestei hotărâri petiționarul a declarat recurs. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. În cauză petiționarului prin adresa nr. 3763/VIII-1/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București i s-a comunicat că plângerea sa a fost trimisă spre competentă soluționare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu.

În această situație, se constată că motivarea din sentința Curții de Apel București este corectă, în sensul că neexistând o rezoluție sau ordonanță de netrimitere în judecată cauza fiind în curs de soluționare de un alt parchet, plângerea petentului în raport de prevederile art. 278 1 C. proc. pen., este inadmisibilă, iar recursul declarat împotriva sentinței în cauză urmează a fi respins, ca nefondat, cu obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinței penale nr. 156 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.