ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6800/2004

Asupra recursului în anulare

de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 206

din 8 mai 2003, pronunțată în dosarul nr. 156/2003, Judecătoria Bolintin Vale,

în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin

rechizitoriu, din infracțiunea de fals material în acte oficiale prevăzută de

art. 288 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza art. 290 C. pen., a

condamnat pe inculpatul D.I. la 5.000.000 lei amendă.

A atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 63

1

C. pen.

A anulat factura fiscală nr.

2027662/23 iulie 2001, cât și chitanța fiscală nr. 576171/23 iulie 2001.

A obligat pe inculpat la

500.000 lei, cheltuieli judiciare, către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În luna iulie 2001, numitul

M.I., administrator la SC P.P. SRL Joița, a apelat la inculpatul D.I. pentru ca

acesta să-i efectueze, cu mijlocul de transport pe care îl deținea, mai multe

curse la silozul Ciocănești, întrucât acesta îl asigurase că are societate

comercială și poate să-i emită actele necesare justificării cheltuielilor de

transport.

După ce transportul a fost

efectuat, M.I. a mers la locuința inculpatului, unde fiul acestuia, D.M.I. i-a

înmânat factura și chitanța, după care a achitat prețul serviciilor prestate.

Factura fiscală nr. 2027662 din 23 iulie 2001, cât și chitanța fiscală nr.

576171 din 23 iulie 2001 au fost înregistrate în contabilitatea firmei de M.I.

Ulterior, cu ocazia unui control efectuat la firmă, organele de poliție au

constatat că factura respectivă și chitanța erau în realitate false, SC A. SRL

București neexistând în realitate.

Cercetările efectuate au

stabilit că inculpatul D.I. a achiziționat din târg o factură și o chitanță

false, pe care le-a completat și înmânat apoi lui M.I.

Față de situația de fapt

reținută, instanța a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.

288 alin. (1) C. pen., ci ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzută de art. 290 C. pen. și a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei în acest sens.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale și inculpatul

D.I.

Parchetul de pe lângă

Judecătoria Bolintin Vale a criticat sentința pentru greșita schimbare a

încadrării juridice a faptei din art. 288 alin. (1) C. pen., în art. 290 C.

pen.

Inculpatul a criticat

sentința sub aspectul reținerii că fapta constituia infracțiune, solicitând achitarea

și aplicarea unei sancțiuni administrative.

Tribunalul Giurgiu, prin

decizia penală nr. 585 din 24 septembrie 2003, în baza art. 379 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Bolintin Vale și inculpatul D.I., împotriva sentinței penale

nr. 206/8 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Giurgiu.

A obligat inculpatul la

200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, invocând motivul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.,

apreciindu-se că hotărârea instanței de apel este nelegală sub aspectul

menținerii schimbării de încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpatul

D.I., din infracțiunea prevăzută de art. 288 C. pen., în cea prevăzută de art.

290 C. pen.

S-a arătat în motivarea

recursului că facturile fiscale având regim special nu pot fi asimilate cu

înscrisurile sub semnătură privată, împrejurare în care efectuarea cu știință

de înregistrări nereale în astfel de documente constituie infracțiunea de fals

intelectual.

La judecarea recursului,

reprezentantul parchetului a susținut recursul formulat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Giurgiu, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei

aplicate inculpatului.

Prin decizia penală nr. 122

din 22 ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II–a penală, a admis

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a casat parțial

ambele hotărâri și rejudecând, pe fond:

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 a constatat grațiată, în întregime, condiționat, pedeapsa cu amendă în

sumă de 5.000.000 lei, aplicată inculpatului D.I. și a pus în vedere acestuia

dispozițiile art. 7 din aceeași lege.

Împotriva sentinței penale

nr. 206 din 8 mai 2003 a Judecătoriei Bolintin Vale, deciziei penale nr. 585

din 24 septembrie 2003 a Tribunalului Giurgiu și deciziei penale nr. 122 din 22

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a

declarat recurs în anulare, invocând cazurile prevăzute de art. 410, alin. (1),

partea I, pct. 7 și 7

1

C. proc. pen., susținând că faptei săvârșite

de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică, în sensul că a fost

încadrată în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută

de art. 290 C. pen., în loc de participație improprie la această infracțiune,

prevăzută de art. 31 raportat la art. 290 din același cod.

S-a mai susținut că instanța

de recurs, contrar dispozițiilor legale a constatat grațiată pedeapsa aplicată

în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Recursul în anulare este

fondat.

Potrivit dispozițiilor art.

31 alin. (1) C. pen., constituie participație improprie, determinarea, înlesnirea

s-au ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o

altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală și se sancționează cu

pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenție.

În cauză, deși s-a reținut

corect situația de fapt, în sensul că inculpatul a procurat ilegal o factură și

o chitanță fiscală și i-a cerut fiului său D.M.I. (cu privire la care s-a

dispus neânceperea urmăririi penale), fără să-i aducă la cunoștință caracterul

fals al acestora, să le completeze și să le înainteze lui M.I., astfel fiind

îndeplinite condițiile participației improprii, totuși fapta inculpatului nu a

fost încadrată în art. 31, alin. (1), raportat la art. 290 C. pen., ci în art.

290 C. pen.

Totodată, se mai constată că

instanța de recurs a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului este grațiată

în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, fără a observa că infracțiunea comisă

face parte din cele exceptate de la grațiere, conform art. 4 alin. (2), lit.

a), pct. 37 din lege.

Constatând că greșelile

menționate constituie cazurile prevăzute de art. 410 alin. (1), partea I, pct.

7 și pct. 7

1

C. proc. pen., recursul în anulare este fondat și

urmează în baza art. 414 alin. (1), raportat la art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., a se admite, ca atare și a se casa hotărârile atacate cu

privire la aspectele mai sus-arătate.

Rejudecând cauza în limitele

casării, în baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a

faptei, în art. 31 alin. (1), raportat la art. 290 C. pen., text de lege în

baza căreia va condamna pe inculpat la aceeași pedeapsă de 5.000.000 lei,

considerând că satisface cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen.

Totodată, se va înlătura

aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind grațierea amenzii.

Celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate, se vor menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 206 din 8 mai 2003 a

Judecătoriei Bolintin Vale, deciziei penale nr. 585 din 24 septembrie 2003 a

Tribunalului Giurgiu și deciziei penale nr. 122 din 22 ianuarie 2004 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat D.I.

Casează hotărârile atacate

cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei săvârșită de inculpat, cât

și la aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prevăzută de art. 290 C. pen., în infracțiunea de participație

impropie la această faptă, prevăzută de art. 31 alin. (1), raportat la art. 290

C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.I. la 5

milioane lei amendă.

Înlătură aplicarea art. 1

din Legea nr. 543/2002 privind grațierea amenzii.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 decembrie 2004.