ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 335/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 335/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-a luat

în examinare recursul declarat de inculpatul P.A.P. împotriva deciziei penale

nr.9A din 16 ianuarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.

S-a

prezentat recurentul inculpat, asistat de avocat A.T., apărător ales. Au lipsit

intimatele părți civile „S ” SA Căzănești – Ialomița și SC „PO” SA București.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

a cerut admiterea recursului, susținând că inculpatului i-a fost îngrădit

dreptul la apărare, fiind judecat în lipsa apărătorului său ales, care  era

internat în spital, asigurându-i-se apărător din oficiu. Mențiunea din decizie,

că inculpatul a fost de acord să se judece cu apărător din oficiu, nu este

reală. A mai solicitat reindividualizarea pedepsei inculpatului, care a fost

sincer, a regretat faptele, nu are antecedente penale, are un copil minor, a

avut intervenții chirurgicale diferite, are caracterizare bună, pedeapsa după 4

ani nu-și mai atinge scopul.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, hotărârea judecătorească este un

act oficial și nu s-a făcut rectificarea la consemnarea concluziilor

inculpatului, nu este cazul reindividualizării pedepsei inculpatului, care a

persistat în săvârșirea mai multor infracțiuni. Inculpatul a săvârșit

infracțiunea prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal, motiv pentru care a

cerut înlăturarea alin.4.

La

ultimul cuvânt, inculpatul s-a declarat de acord cu concluziile apărătorului

său, cerând menținerea hotărârii tribunalului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.70 din 23 februarie 2001, Tribunalul Ialomița a condamnat pe

inculpatul  P.A.P. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod

penal; la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de

art.215 alin.1,2,3 și 4 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3,4 și 5 Cod penal și la câte 3 luni

închisoare pentru două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 din același

cod, urmând ca, potrivit art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal, să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În

baza art.86

7

Cod penal s-a dispus executarea pedepsei la locul de

muncă, respectiv la SC ”V.V.” SRL Slobozia.

În

temeiul art.86

8

alin.2 Cod penal, pe durata executării pedepsei s-a

interzis inculpatului dreptul electoral de a fi ales.

Conform

art.88 Cod penal s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării

preventive de la 11 aprilie 2000, la zi.

În

baza art.348 Cod procedură penală s-au anulat înscrisurile falsificate,

respectiv ordinul de deplasare, comenzile, notele de recepție, CEC-urile,

ordinele de plată și chitanțele aflate la dosare.

Inculpatul

a fost obligat să plătească suma de 53.029.740 lei părții civile SC „P”  SA

București și 209.000.000 lei părții civile SC „S”  SA Căzănești, reprezentând

despăgubiri civile, plus dobânda legală aferentă, calculată de la data

rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitelor, cât

și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cursul lunii august 1999,

intrând în posesia unui bilet la ordin și a ștampilei aparținând SC „I.C.” SRL

Slobozia, inculpatul a completat, semnat și ștampilat acest instrument de

plată, întocmind și o delegație cât și o notă de comandă fictiv,  pe baza

cărora a achiziționat, prin  inducere în eroare, de la SC „P” SA București,

mărfuri în valoare de 53.000.000 lei, pe care le-a valorificat ulterior în

interes personal.

La datele de 26 noiembrie și 9 decembrie 1999, folosindu-se de

două file CEC, aparținând SC „I.C.” SRL Slobozia, în posesia cărora intrase în

mod ilegal, același inculpat a reușit să achiziționeze, prin inducere în

eroare, de la SC „S” SA Căzănești, mărfuri în valoare de 68.400.000 lei și

respectiv 148.600.000 lei.

Ulterior,

pentru a nu fi descoperit, inculpatul a întocmit mai multe note de recepție,

facturi și chitanțe fictive.

Prin

decizia penală nr.277/A din 25 aprilie 2001, Curtea de Apel București – Secția

a II-a penală, admițând apelul parchetului a înlăturat dispozițiile art.86

7

,

art.86

8

alin.2 și art.86

9

Cod penal, și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin privare de

libertate. Totodată, a respins apelul inculpatului, ca nefondat.

Împotriva

menționatei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât apelul a fost

judecat fără ca procedura de citare să fie legal îndeplinită, punct de vedere

însușit de Curtea Supremă de Justiție, care a pronunțat în acest sens decizia

penală nr.4084 din 28 septembrie 2001.

Rejudecând

cauza, după casare, Curtea de Apel București, a pronunțat decizia penală nr.9/A

din 16 ianuarie 2002, prin care, admițând apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Ialomița, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.86

7

,

art.86

8

alin.2 și art.86

9

Cod penal și a dispus, ca și

inițial, ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin

privare de libertate. Totodată, a respins ca nefondat apelul prin care

inculpatul solicita reducerea pedepsei și menținerea modalității de executare a

acesteia, stabilită de prima instanță.

Împotriva

menționatei hotărâri, inculpatul a declarat prezentul recurs, în temeiul

art.385

9

pct.6 și 14 Cod procedură penală, susținând printr-un prim

motiv de casare, că prin judecarea apelului în lipsa avocatului ales i s-a

încălcat dreptul  la apărare. Cel de-al doilea motiv de casare privește

individualizarea pedepsei și modalitatea de executare, inculpatul considerând

că față de circumstanțele sale personale se impunea aplicarea unei pedepse

orientate spre minimul special prevăzut de lege și suspendarea condiționată a

executării acesteia.

Examinând

decizia atacată, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din

oficiu, rezultă că instanța a reținut corect situația de fapt și vinovăția acestuia

fiind pe deplin dovedită la judecarea cauzei în apel, inculpatului

asigurându-i-se dreptul la apărare așa cum prevăd dispozițiile legale.

Referitor la încadrarea juridică dată însă celei de a doua

infracțiuni de înșelăciune, respectiv cea comisă în dauna SC ”S” SA Căzănești,

în prevederile art.215 alin.1,2,3 și 4 Cod penal, rezultă că aceasta este

greșită.

Totodată,

se constată că, la circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este

cunoscut cu antecedente penale, se impunea mențiunea prevăzută de art.86

7

,

art.86

8

alin.2 și art.86

9

Cod penal.

Din

probele administrate, care au fost analizate în considerentele hotărârilor

pronunțate, rezultă, fără dubiu, că inițial SC „I.C.” SRL Slobozia a aparținut

lui I.A., însă prin vânzări succesive, documentele acesteia au ajuns în posesia

inculpatului care s-a hotărât să le folosească în mod fraudulos.

Întrucât

în posesia unei oferte de vânzare a SC „P” SA București, la data de 23 august

1999, inculpatul a semnat și parafat cu ștampila SC „I.C.” SRL Slobozia un

bilet la ordin pe care l-a trimis societății ofertante, prin șoferul delegat M.I.,

pentru a achiziționa mărfuri în valoare de 53.000.000 lei. Introdus în

circuitul bancar spre decontare, biletul la ordin emis de inculpat a fost

refuzat la plată, dată fiind lipsa disponibilului în contul societății

comerciale emitente.

S-a

mai stabilit că inculpatul a fost acela care a semnat la rubrica „emitent” și

la rubrica „director” și tot el a completat nota de comandă.

La

datele de 26 noiembrie și 9 decembrie 1999, folosindu-se de două file CEC

aparținând SC „I.C.” SRL Slobozia, în posesia cărora intrase în mod ilicit,

același inculpat a reușit să achiziționeze, prin inducere în eroare, de la SC „S”

Căzănești, mărfuri în valoare de 68.400.000 lei și respectiv 148.000.000 lei.

Pentru

a nu fi descoperit, acesta a întocmit mai multe note de recepție, facturi și

chitanțe fictive.

Potrivit

alin.4 al art.215 Cod penal, emiterea unui cec asupra unei instituții de

credit, cunoscând că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea

necesară, în scopul obținerii unui folos material injust, și dacă s-a pricinuit

o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune.

Pentru

existența acestei variante a infracțiunii este necesar ca cecul să fi fost emis

cu respectarea cerințelor prevăzute de art.1 din Legea nr.59/1934, de către o

persoană care nu dispune în momentul emiterii acestui instrument de plată, de

fonduri proprii care să facă posibilă trasului efectuarea plății.

Or, în cauză, inculpatul a completat filele cec știind că nu

este titular de cont, cu specimen de semnătură în bancă, conform art.2 și 58

din  Normele Cadru nr.7/1994 emise de Banca Națională a României și, că

societatea pe care o reprezenta nu avea disponibil în cont și se afla în

interdicție bancară.

Întrucât

cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a indus în

eroare societățile comerciale vânzătoare, asigurându-le că plata prețului

mărfurilor este garantată și emițând fila cec în condițiile arătate, fapta

inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune

în convenții prin folosirea unui mijloc fraudulos, și anume a unor instrumente

de plată nevalide, faptă prevăzută de art.215 alin.2 și 3 Cod penal.

În

consecință, recursul declarat de inculpat fiind întemeiat cu privire la greșita

încadrare juridică dată faptei de înșelăciune comisă în dauna SC „S” SA

Căzănești și a modalității de executare a pedepsei, urmează a fi admis și a se

casa decizia atacată numai sub aceste aspecte.

Astfel,

se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în pedepsele

componente de 3 ani închisoare aplicată pentru o infracțiune de înșelăciune

prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, de 3 ani închisoare, aplicată

pentru o infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 4 Cod

penal și în două pedepse de câte 3 luni închisoare, aplicate pentru două

infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.290

alin.1, cu aplicarea pentru fiecare din acestea a prevederilor art.41 alin.2

Cod penal.

Făcând

aplicarea art.334 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică din

infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 4 Cod penal, în infracțiunea

prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, text de lege în baza căruia

inculpatul va fi condamnat la 3 ani închisoare, urmând ca în baza art.33 lit.a

și art.34 lit.b Cod penal, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare, la locul de muncă, respectiv la SC „V.S.” SRL Slobozia, conform

art.86

7

Cod penal.

În

baza art.86

8

alin.2 din Codul penal i se va interzice inculpatului,

dreptul electoral de a fi ales.

Se

va atrage inculpatului atenția asupra dispozițiilor art.359 Cod procedură

penală cu privire la art.86

9

din Codul penal.

Se

vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de inculpatul P.A.P. împotriva deciziei

penale nr.9/A din 16 ianuarie  2002 a Curții de Apel București,Secția  a II-a penală..

Casează decizia penală atacată și sentința penală

nr.70 din 23 februarie 2001 a Tribunalului Ialomița  numai în ce privește greșita

încadrare juridică a faptei în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215

alin.1,2,3 și 4 din Codul penal și   modalitatea de executare a pedepsei.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare

în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută

de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 4 din Codul penal , 3 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art.290 alin.1, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul

penal și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.290 alin.1 cu aplicarea

art.41 alin.2 din Codul penal.

Potrivit art.334 din Codul penal schimbă încadrarea juridică

din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 4 din Codul penal în infracțiunea

prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 din același cod, texte de lege în baza cărora

condamnă pe inculpatul  P.A.P. la 3 ani închisoare.

Conform art.33 lit.a și 34 lit.b din Codul penal contopește

pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea

de 3 ani închisoare.

Potrivit dispozițiilor art.86

7

din Codul

penal, inculpatul P.A.P., va executa pedeapsa la locul de muncă, respectiv SC “V.S.”

SRL Slobozia, județul Ialomița.

In baza art.86

8

alin.2 din Codul penal i

se interzice inculpatului dreptul electoral de a fi ales.

Se atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art.359 Cod procedură penală, cu referire la  art.86

9

din Codul

penal.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.