ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5202/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 238 din 2

iulie 2004 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul C.M. a fost condamnat la 8 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b), alin. (2

1

) lit. a), b) și c), cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 5 martie 2004 la zi, a luat act că partea vătămată P.A. nu s-a

constituit parte civilă și a obligat pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în fapt următoarele:

Inculpatul C.M., împreună cu

inculpatul minor S.M. (condamnat în cauză) în urma înțelegerii prealabile, în

seara zilei de 3 martie 2004, au pătruns în locuința părții vătămate P.A., în

vârstă de 85 ani pentru a sustrage bunuri.

În acest scop, au pătruns în

interiorul locuinței prin escaladarea unei ferestre, au întrerupt lumina

electrică de la contoar și din mai multe camere au sustras un aparat pikup, o

oglindă de perete, un ceas de mână, cinci pungi cu fasole, un aparat de radio,

o pereche de bocanci, un toporaș și două cuțite. Au mers apoi în camera unde

dormea partea vătămată și au luat o ladă din lemn în care se aflau obiecte de

îmbrăcăminte pregătite pentru înmormântare, din care au sustras un fluier și 23

prosoape.

Când au observat că partea vătămată

s-a trezit și i-a văzut, inculpatul minor a amenințat-o că o omoară dacă se

scoală din pat.

În continuare inculpații au căutat

bani sub salteaua de la un pat, dar nu au găsit, motiv pentru care s-au

deplasat în altă cameră și la întrebarea părții vătămate „cine sânteți”,

inculpatul minor a îmbrâncit-o și aceasta a căzut în cameră, timp în care

inculpații au părăsit locul faptei.

Prin decizia penală nr. 602 din 17

august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M. prin care cerea reducerea

pedepsei.

Împotriva acestei decizii inculpatul

menționat a declarat recurs, reiterând motivul din apel referitor la

individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

La aplicarea pedepsei instanța de

fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al

infracțiunii comise în împrejurările de fapt sus-arătate (pe timp de noapte,

împreună cu un minor, au pătruns în locuința unui bătrân ce locuia singur, după

întreruperea luminii electrice și prin conduita lor agresivă i-au insuflat o

stare psihică de frică și i-au sustras bunuri), cât și al persoanei sale (care

a mai comis fapte de furt) astfel că, pedeapsa stabilită, în limitele prevăzute

de lege, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor

infracțiuni.

În consecință, urmează a se

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, a se deduce din pedeapsă

durata arestării preventive și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 602/ A din 17 august

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 5 martie 2004 la

13 octombrie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 octombrie 2004.