ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5202/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 238 din 2 iulie 2004 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul C.M. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a), b) și c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 5 martie 2004 la zi, a luat act că partea vătămată P.A. nu s-a constituit parte civilă și a obligat pe inculpat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele: Inculpatul C.M., împreună cu inculpatul minor S.M.

(condamnat în cauză) în urma înțelegerii prealabile, în seara zilei de 3 martie 2004, au pătruns în locuința părții vătămate P.A., în vârstă de 85 ani pentru a sustrage bunuri. În acest scop, au pătruns în interiorul locuinței prin escaladarea unei ferestre, au întrerupt lumina electrică de la contoar și din mai multe camere au sustras un aparat pikup, o oglindă de perete, un ceas de mână, cinci pungi cu fasole, un aparat de radio, o pereche de bocanci, un toporaș și două cuțite. Au mers apoi în camera unde dormea partea vătămată și au luat o ladă din lemn în care se aflau obiecte de îmbrăcăminte pregătite pentru înmormântare, din care au sustras un fluier și 23 prosoape. Când au observat că partea vătămată s-a trezit și i-a văzut, inculpatul minor a amenințat-o că o omoară dacă se scoală din pat.

În continuare inculpații au căutat bani sub salteaua de la un pat, dar nu au găsit, motiv pentru care s-au deplasat în altă cameră și la întrebarea părții vătămate „cine sânteți”, inculpatul minor a îmbrâncit-o și aceasta a căzut în cameră, timp în care inculpații au părăsit locul faptei. Prin decizia penală nr. 602 din 17 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M. prin care cerea reducerea pedepsei. Împotriva acestei decizii inculpatul menționat a declarat recurs, reiterând motivul din apel referitor la individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

La aplicarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise în împrejurările de fapt sus-arătate (pe timp de noapte, împreună cu un minor, au pătruns în locuința unui bătrân ce locuia singur, după întreruperea luminii electrice și prin conduita lor agresivă i-au insuflat o stare psihică de frică și i-au sustras bunuri), cât și al persoanei sale (care a mai comis fapte de furt) astfel că, pedeapsa stabilită, în limitele prevăzute de lege, este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni. În consecință, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, a se deduce din pedeapsă durata arestării preventive și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 602/ A din 17 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 5 martie 2004 la 13 octombrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2004.