ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 883/2005

Deliberând asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 259

din 5 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău s-a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC E.T. SRL Buhuși, împotriva pârâtei SC S.

SRL Italia și în consecință s-a dispus reducerea prețului din contractul de

vânzare cumpărare, încheiat între părți la data de 11 ianuarie 2001, de la suma

de 257.300.000, la suma de 161.800.000 lei, proporțional cu valoarea bunurilor

nepredate de vânzătoare, cumpărătoarei, și anume o mașină de spălat – 20.000.000,

mașină de cusut – 36.000.000, mașină orlo tasche - 18.000.000, mașină stira

tasche - 12.000.000 și mașină de cusut – 9.500.000, precum și cheltuielile de

judecată, în sumă de 5.345.000 lei.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că părțile au încheiat nu contract de

vânzare cumpărare la data de 11 ianuarie 2001, având ca obiect cumpărarea unor

utilaje industriale, pentru fabricarea textilelor, cu o valoare de 257.300.000

ITL.

Pârâta a predat reclamantei

o parte din bunuri – uzate, fără a fi prevăzută clauză referitor la bunurile ce

se vând dacă sunt noi sau uzate.

Însă, părțile au prevăzut în

contract ca bunurile să fie recepționate între 28 ianuarie – 3 februarie 2001,

cu dreptul cumpărătoarei, conform art. 7, de a refuza recepția bunurilor în

cazul în care constată deficiențe grave, ce nu pot fi remediate, lucru pe care

l-a făcut reclamanta.

Instanța de fond a mai

reținut că în cauză nu poate opera reducțiunea prețului utilajelor vândute,

pentru defecțiunile prezentate, despre viciile apărute, cumpărătorul trebuind

să se convingă prin încercarea normală a bunurilor, în cauză nefiind întrunite

dispozițiile art. 1352 C. civ.

Reducerea prețului din

contract, a fost însă admisă, în baza art. 1327 C. civ., pentru bunurile

nepredate.

În ce privește cererea

reclamantei de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare –

cumpărare, tribunalul a reținut că nu este întemeiată, deoarece reprezentarea

părților la încheierea actului, a fost clară, obiectul bine determinat,

neavându-se în vedere bunuri diferite sub aspectul identității.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta, care a susținut că trebuie să se dispună și

reducțiunea prețurilor utilajelor pe care le-au achiziționat, având în vedere

că substanța contractului a fost atinsă, în sensul că s-au livrat utilaje

uzate, în loc de utilaje noi.

Contractul nu a fost

denunțat, reclamanta afirmându-și poziția încă de la debutul conflictului

dintre părți, chiar dacă acest lucru s-a făcut pe o cale procedurală greșită,

respectiv într-o somație de plată.

În plus, pârâta ar fi putut

să solicite rezilierea contractului și returnarea utilajelor, ca urmare a

neplății unei rate de către reclamantă și nu să solicite diferența de preț.

Prin raportul de expertiză

tehnică administrat în cauză, s-a dovedit cu certitudine că utilajele livrate,

sunt necorespunzătoare, instanța de judecată nefăcând însă nici un comentariu

cu privire la această probă.

Întrucât pârâta nu a

îndeplinit cu bună credință contractul încheiat, livrând utilaje folosite la

prețul unor utilaje noi, reclamanta a solicitat admiterea apelului, casarea în

parte a hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost

formulată.

În ședința publică din 1

iunie 2004, i s-a pus în vedere apelantei să timbreze apelul la valoarea

prețului contestat. În ședința publică de astăzi, apelanta a precizat însă că

nu înțelege să depună taxa de timbru, aceasta fiind prea mare.

În același timp, apelanta a

arătat că înțelege să susțină apelul doar cu privire la capătul de cerere

privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare,

capăt de cerere pe care l-a timbrat.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 156 din 29

iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, constatând următoarele:

Prima instanță a analizat

judicios actele și lucrările dosarului, reținând în mod corect că părțile au

încheiat un contract de vânzare – cumpărare valabil, cu respectarea condițiilor

prevăzute de art. 984 C. civ., privind capacitatea de a contracta, consimțământ

valabil, obiect determinat și cauză licită, și că nu se impune constatarea

nulității absolute a acestuia, așa cum s-a solicitat.

În contra celei din urmă hotărâri,

reclamanta a declarat recurs reiterând în esență aceleași motive ca în apel,

solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, în fond

admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul este nul, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ. lit. d), cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

semnătura.

În cauză, Curtea constată că

recurenta nu s-a conformat cerințelor legale prevăzute de textul enunțat mai

sus, deși a fost citată cu această mențiune, conform măsurii dispuse prin

încheierea din 22 octombrie 2004, așa cum rezultă din cuprinsul dovezii de

îndeplinire a procedurii de citare emisă pentru termenul de azi, aflată la

dosar recurs.

Astfel că se va aplica sancțiunea

nulității recursului declarat în cauză.

Așa fiind, Curtea în raport

de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată, nul, recursul

reclamantei declarat împotriva deciziei nr. 156 din 29 iunie 2004 a Curții de

Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 11 februarie 2005.