ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 883/2005

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 259 din 5 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Bacău s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E.T. SRL Buhuși, împotriva pârâtei SC S. SRL Italia și în consecință s-a dispus reducerea prețului din contractul de vânzare cumpărare, încheiat între părți la data de 11 ianuarie 2001, de la suma de 257.300.000, la suma de 161.800.000 lei, proporțional cu valoarea bunurilor nepredate de vânzătoare, cumpărătoarei, și anume o mașină de spălat – 20.000.000, mașină de cusut – 36.000.000, mașină orlo tasche - 18.000.000, mașină stira tasche - 12.000.000 și mașină de cusut – 9.500.000, precum și cheltuielile de judecată, în sumă de 5.345.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că părțile au încheiat nu contract de vânzare cumpărare la data de 11 ianuarie 2001, având ca obiect cumpărarea unor utilaje industriale, pentru fabricarea textilelor, cu o valoare de 257.300.000 ITL. Pârâta a predat reclamantei o parte din bunuri – uzate, fără a fi prevăzută clauză referitor la bunurile ce se vând dacă sunt noi sau uzate. Însă, părțile au prevăzut în contract ca bunurile să fie recepționate între 28 ianuarie – 3 februarie 2001, cu dreptul cumpărătoarei, conform art. 7, de a refuza recepția bunurilor în cazul în care constată deficiențe grave, ce nu pot fi remediate, lucru pe care l-a făcut reclamanta. Instanța de fond a mai reținut că în cauză nu poate opera reducțiunea prețului utilajelor vândute, pentru defecțiunile prezentate, despre viciile apărute, cumpărătorul trebuind să se convingă prin încercarea normală a bunurilor, în cauză nefiind întrunite dispozițiile art. 1352 C. civ.

Reducerea prețului din contract, a fost însă admisă, în baza art. 1327 C. civ., pentru bunurile nepredate. În ce privește cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare, tribunalul a reținut că nu este întemeiată, deoarece reprezentarea părților la încheierea actului, a fost clară, obiectul bine determinat, neavându-se în vedere bunuri diferite sub aspectul identității. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care a susținut că trebuie să se dispună și reducțiunea prețurilor utilajelor pe care le-au achiziționat, având în vedere că substanța contractului a fost atinsă, în sensul că s-au livrat utilaje uzate, în loc de utilaje noi. Contractul nu a fost denunțat, reclamanta afirmându-și poziția încă de la debutul conflictului dintre părți, chiar dacă acest lucru s-a făcut pe o cale procedurală greșită, respectiv într-o somație de plată.

În plus, pârâta ar fi putut să solicite rezilierea contractului și returnarea utilajelor, ca urmare a neplății unei rate de către reclamantă și nu să solicite diferența de preț. Prin raportul de expertiză tehnică administrat în cauză, s-a dovedit cu certitudine că utilajele livrate, sunt necorespunzătoare, instanța de judecată nefăcând însă nici un comentariu cu privire la această probă. Întrucât pârâta nu a îndeplinit cu bună credință contractul încheiat, livrând utilaje folosite la prețul unor utilaje noi, reclamanta a solicitat admiterea apelului, casarea în parte a hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În ședința publică din 1 iunie 2004, i s-a pus în vedere apelantei să timbreze apelul la valoarea prețului contestat.

În ședința publică de astăzi, apelanta a precizat însă că nu înțelege să depună taxa de timbru, aceasta fiind prea mare. În același timp, apelanta a arătat că înțelege să susțină apelul doar cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare, capăt de cerere pe care l-a timbrat. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 156 din 29 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, constatând următoarele: Prima instanță a analizat judicios actele și lucrările dosarului, reținând în mod corect că părțile au încheiat un contract de vânzare – cumpărare valabil, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 984 C. civ., privind capacitatea de a contracta, consimțământ valabil, obiect determinat și cauză licită, și că nu se impune constatarea nulității absolute a acestuia, așa cum s-a solicitat.

În contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs reiterând în esență aceleași motive ca în apel, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Recursul este nul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 C. proc. civ. lit. d), cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, semnătura. În cauză, Curtea constată că recurenta nu s-a conformat cerințelor legale prevăzute de textul enunțat mai sus, deși a fost citată cu această mențiune, conform măsurii dispuse prin încheierea din 22 octombrie 2004, așa cum rezultă din cuprinsul dovezii de îndeplinire a procedurii de citare emisă pentru termenul de azi, aflată la dosar recurs.

Astfel că se va aplica sancțiunea nulității recursului declarat în cauză. Așa fiind, Curtea în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată, nul, recursul reclamantei declarat împotriva deciziei nr. 156 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2005.