ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2888/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la 7 aprilie 2004, sub nr. 1716, la Curtea de Apel Iași, reclamantul C.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Iași, anularea hotărârii nr. 1614 din 27 februarie 2004, emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Iași, prin

sentința nr. 66 din 17 mai 2004, a respins acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Iași, ca nefondată.

Recursul declarat de

reclamant împotriva acestei soluții a fost soluționat de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 7016

din 21 septembrie 2004, care a admis recursul, a casat sentința atacată și a

trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În motivarea deciziei s-a

reținut că instanța de fond nu a administrat probe, din coroborarea cărora să

se tragă o concluzie certă, declarațiile mentorilor fiind eliptice și în

neconcordanță cu celelalte acte depuse de reclamant.

Rejudecând în fond după

casare, Curtea de Apel Iași, secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința nr. 199 din 13 decembrie 2004, a respins acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Iași.

În motivarea hotărârii s-a

reținut că reclamantul nu s-a mai prezentat în instanță, pentru susținerea și

dovedirea acțiunii sale, iar potrivit art. 1169 C. civ., acestuia îi revenea

obligația de a face dovada cererii sale.

Și această hotărâre a fost

atacată cu recurs, de către reclamantul C.P. În motivarea recursului, acesta a

susținut că în mod greșit acțiunea sa a fost respinsă, întrucât s-a refugiat,

minor fiind, împreună cu familia, din Arciz - Basarabia, la Galați, în România, nefiind, însă, înregistrați, ca refugiați și nesolicitând nici un drept,

până la apariția Legii nr. 189/2000.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Deși reclamantul avea

obligația în temeiul art. 1169 C. civ., să dovedească instanței, cererea pe

care a formulat-o, față de decizia nr. 7016 din 21 septembrie 2004, a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, prin care a

fost admis recursul pe care l-a declarat împotriva sentinței nr. 66/2004, a

Curții de Apel Iași, a fost casată hotărârea atacată și a fost trimisă cauza,

spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probelor și în raport

cu reprezentarea sa în fața instanței de fond, prin apărător ales la termenul

din 22 noiembrie 2004, (care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru

suplimentarea probelor, prin depunerea de înscrisuri), nu și-a îndeplinit

această obligație.

Se reține că la termenul

acordat de instanța de fond la cererea reclamantului, pentru a depune

înscrisuri în scopul precizării și dovedirii acțiunii, acesta nu a depus la

dosar probele solicitate, nu a formulat nici un fel de cerere și nici nu s-a

prezentat, instanța respingând acțiunea, în temeiul art. 1169 C. civ.

În consecință, recursul

declarat de reclamant fiind nefondat, va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.P. împotriva sentinței nr. 199 din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel Iași,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2005.