ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4757/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 61 din 11 februarie

2004, Curtea de Apel București a admis contestația la executare formulată de

contestatoarea SC T. SRL și a lămurit dispozitivul deciziei penale nr. 494 din

6 noiembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în sensul că dobânda

ce se va calcula la sumele datorate drept despăgubiri civile de către

inculpații M.I. și P.M.C. este dobânda la vedere practicată de partea

responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău, pentru disponibilitățile

societăților comerciale.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel Ploiești a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 494 din 4

noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești (rămasă definitivă prin decizia penală

nr. 2200 din 13 mai 2003 a Curții Supreme de Justiție) au fost condamnați

inculpații M.V. și P.M.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru ambii

inculpați.

Sub aspectul laturii civile au fost

obligați inculpații la plata sumei de 652.000 lei către partea vătămată, în

solidar cu partea responsabilă civilmente B.R.D., sucursala Buzău.

Contestatoarea SC T. SRL a susținut

că există diferențe importante între modalitățile de stabilire a dobânzii

bancare, instanței revenindu-i sarcina de a stabili care este dobânda ce se va

calcula la suma stabilită drept despăgubiri.

Pentru a soluționa contestația,

instanța a solicitat relații de la B.R.D.

Relațiile trimise de B.R.D.

cuprindeau atât dobânzile calculate pentru disponibilitățile bănești ale

societăților comerciale, cât și dobânzile pentru depozitele în lei.

Intimații inculpați P.M.C. și M.V.

au arătat că sumele pentru care au fost cercetați s-au aflat în contul de

disponibilități al contestatoarei.

Verificând actele dosarului, Curtea

de Apel Ploiești a apreciat că sumele însușite de inculpați erau din contul de

disponibilități al contestatoarei, cont pentru care banca plătea dobânda la vedere

și nu cea pentru depozitele la termen.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs contestatoarea, criticând-o sub aspectul temeiniciei și

legalității și solicitând suspendarea executării deciziei penale nr. 494 din 6

noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești până la soluționarea cererii de

revizuire îndreptată împotriva acestei decizii.

Analizând actele dosarului, Curtea

apreciază că recursul este nefondat din următoarele considerente:

În mod legal Curtea de Apel Ploiești

a apreciat că sumele însușite de inculpați din contul de disponibilități a

contestatoarei sunt purtătoare de dobândă la vedere, conform uzanțelor bancare.

Prin motivele scrise depuse la

dosarul cauzei de către contestatoare, s-a făcut vorbire de obligația instanței

de a calcula și beneficiul nerealizat de către aceasta.

Curtea apreciază că și pentru acest

motiv recursul este nefondat întrucât era de datoria contestatoarei să facă

dovada, în cursul judecății, a beneficiului nerealizat în funcție de

activitatea comercială a acesteia.

În ceea ce privește suspendarea

executării hotărârii supuse revizuirii, Curtea urmează să respingă și acest

motiv de recurs întrucât prezenta cauză nu are ca obiect această cerere și nici

măcar nu a fost depus la dosar un certificat de grefă din care să rezulte că

s-a introdus o cerere de revizuire a vreunei hotărâri din prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, în

baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatoare.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., urmează ca recurenta contestatoare să fie obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul SC T. SRL împotriva deciziei penale nr. 61 din 11

februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul contestator la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2004.