ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4212/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele; La data de 1 octombrie 2003, A.D. a chemat în judecată pe S.D. pentru a fi obligat să-i îngăduie folosirea uscătorului aflat pe palierul blocului M4 Onești, bun asupra căruia părțile au un drept de proprietate forțată pe cote-părți. Judecătoria Onești, prin sentința civilă nr. 3085 din 31 octombrie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 70 din 9 februarie 2004, a admis apelul reclamantului și, schimbând în întregime sentința, a admis acțiunea așa cum a fost formulată, cu motivarea că dreptul de folosință din litigiu există și corespunde unui drept de coproprietate forțată asupra părților din clădirea în care reclamanta și pârâtul dețin fiecare, apartamente proprietate exclusivă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs solicitând obligarea pârâtului să-i întoarcă cheltuielile de judecată făcute în instanțele de fond. Recursul este nefondat. Din examinarea reglementărilor cuprinse în art. 274 C. proc. civ. rezultă că obligarea părții care cade în pretențiuni să plătească cheltuielile de judecată se face la cerere. Or, atât la prima instanță cât și în apel, reclamanta n-a cerut cheltuielile de judecată, situație în care restituirea lor nu putea fi hotărâtă din oficiu. Așa fiind și cum sub aspectul criticat în scris, soluția instanțelor de fond se verifică a fi legală și temeinică, se impune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat reclamanta A.D. împotriva deciziei nr. 70 din 9 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 20 mai 2005.