ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4212/2005

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

La data de 1 octombrie 2003, A.D. a

chemat în judecată pe S.D. pentru a fi obligat să-i îngăduie folosirea

uscătorului aflat pe palierul blocului M4 Onești, bun asupra căruia părțile au

un drept de proprietate forțată pe cote-părți.

Judecătoria Onești, prin sentința civilă

nr. 3085 din 31 octombrie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin

decizia nr. 70 din 9 februarie 2004, a admis apelul reclamantului și, schimbând

în întregime sentința, a admis acțiunea așa cum a fost formulată, cu motivarea

că dreptul de folosință din litigiu există și corespunde unui drept de

coproprietate forțată asupra părților din clădirea în care reclamanta și

pârâtul dețin fiecare, apartamente proprietate exclusivă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a

declarat recurs solicitând obligarea pârâtului să-i întoarcă cheltuielile de

judecată făcute în instanțele de fond.

Recursul este nefondat.

Din examinarea reglementărilor cuprinse

în art. 274 C. proc. civ. rezultă că obligarea părții care cade în pretențiuni

să plătească cheltuielile de judecată se face la cerere.

Or, atât la prima instanță cât și în

apel, reclamanta n-a cerut cheltuielile de judecată, situație în care

restituirea lor nu putea fi hotărâtă din oficiu.

Așa fiind și cum sub aspectul criticat în

scris, soluția instanțelor de fond se verifică a fi legală și temeinică, se

impune respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat reclamanta A.D. împotriva deciziei nr. 70 din 9

februarie 2004 a Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 20 mai 2005.