ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5720/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 28/2004, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul pârâtei H.E. și pe cale de consecință, a menținut sentința civilă nr. 2642/2003 prin care, Judecătoria Onești a constatat ca fiind nul atât contractul de schimb nr. 1534/1998 cât și contractul de donație nr. 554/1999, ambele acte vizând apartamentul situat în str. O. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că apelul declarat de către pârâta H.E., nu a fost motivat nici prin cererea declarativă și nici ulterior și că, apelanta nu a formulat nici un mijloc de apărare și nici nu a adus dovezi noi în sprijinul admiterii cererii sale.

Examinând sentința prin prisma actelor existente la dosar, instanța de apel a constatat că aceasta este legală și temeinică. Împotriva deciziei curții de apel, în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs aceeași pârâtă H.E. criticând-o pentru următoarele: Prin anularea celor două acte s-ar ajunge la deposedarea actualei proprietare, nepoata recurentei, A.E., fapt care ar duce la ignorarea bunei-credințe a dobânditoarei și de care aceasta a dat dovadă la data dobândirii apartamentului. Totodată, cele două acte au fost încheiate succesiv și deci, nu pot fi anulate simultan. Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului și casarea celor două hotărâri cu consecința respingerii acțiunii.

Examinând recursul pârâtei prin prisma criticilor invocate, se constată că acesta este nefondat. Cele două instanțe în mod corect au constatat pe baza probelor administrate în fața instanței de fond că pârâtul H.I., fratele reclamantei C.L. și al pârâtei H.E. , a transmis apartamentul în litigiu, acesteia din urmă, în temeiul unui contract de schimb. După dobândirea lui, numita H.E. l-a donat nepoatei sale A.E., în anul 1999. Dat fiind faptul că, prin sentința civilă nr. 2600/2001 a Judecătoriei Onești, definitivă și irevocabilă, a fost anulat actul în baza căruia același apartament fusese dobândit de S.I., în mod corect s-a dispus și constatarea nulității contractelor încheiate ulterior dobândirii.

Pe cale de consecință, se va constata că instanțele au aplicat în mod corect principiul potrivit căruia nemo ad allium transferre potest quam ipse habet . Problema bunei credințe a ultimului dobânditor este irelevantă de vreme ce, actul în baza căruia a dobândit bunul, este lovit de nulitate. Cât privește faptul constatării concomitent a nulității celor două acte deși ele au fost încheiate la intervale de timp diferite, trebuie observat că nimic nu împiedică posibilitatea soluționării simultane a litigiului. Dimpotrivă, cunoașterea și reprezentarea operativă a situației juridice reale a unui imobil, este în spiritul și sensului legii civile. Pe cale de consecință se va constata că argumentele invocate de către recurenți în sprijinul căii de atac exercitate, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. motiv pentru care, recursul va fi respins. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs de către intimații prezenți, cheltuieli ce reprezintă costul deplasării la instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta H.E. împotriva deciziei nr. 28 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Obligă recurenta să plătească intimaților C.D. și A.E. cheltuieli de judecată în sumă de 1.000.000 lei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2005.