ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5720/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 28/2004, Curtea de Apel Bacău a respins ca

nefondat apelul pârâtei H.E. și pe cale de consecință, a menținut sentința

civilă nr. 2642/2003 prin care, Judecătoria Onești a constatat ca fiind nul

atât contractul de schimb nr. 1534/1998 cât și contractul de donație nr.

554/1999, ambele acte vizând apartamentul situat în str. O.

Pentru a pronunța această decizie,

curtea de apel a reținut că apelul declarat de către pârâta H.E., nu a fost

motivat nici prin cererea declarativă și nici ulterior și că, apelanta nu a

formulat nici un mijloc de apărare și nici nu a adus dovezi noi în sprijinul

admiterii cererii sale. Examinând sentința prin prisma actelor existente la

dosar, instanța de apel a constatat că aceasta este legală și temeinică.

Împotriva deciziei curții de apel,

în termenul legal prev. de art. 301 C. proc. civ. a declarat recurs aceeași

pârâtă H.E. criticând-o pentru următoarele:

Prin anularea celor două acte s-ar

ajunge la deposedarea actualei proprietare, nepoata recurentei, A.E., fapt care

ar duce la ignorarea bunei-credințe a dobânditoarei și de care aceasta a dat

dovadă la data dobândirii apartamentului.

Totodată, cele două acte au fost

încheiate succesiv și deci, nu pot fi anulate simultan.

Pe cale de consecință s-a solicitat

admiterea recursului și casarea celor două hotărâri cu consecința respingerii

acțiunii.

Examinând recursul pârâtei prin

prisma criticilor invocate, se constată că acesta este nefondat.

Cele două instanțe în mod corect au

constatat pe baza probelor administrate în fața instanței de fond că pârâtul H.I.,

fratele reclamantei C.L. și al pârâtei H.E. , a transmis apartamentul în

litigiu, acesteia din urmă, în temeiul unui contract de schimb. După dobândirea

lui, numita H.E. l-a donat nepoatei sale A.E., în anul 1999.

Dat fiind faptul că, prin sentința

civilă nr. 2600/2001 a Judecătoriei Onești, definitivă și irevocabilă, a fost

anulat actul în baza căruia același apartament fusese dobândit de S.I., în mod

corect s-a dispus și constatarea nulității contractelor încheiate ulterior

dobândirii.

Pe cale de consecință, se va

constata că instanțele au aplicat în mod corect principiul potrivit căruia

nemo

ad allium transferre potest quam ipse habet

.

Problema bunei credințe a ultimului

dobânditor este irelevantă de vreme ce, actul în baza căruia a dobândit bunul,

este lovit de nulitate.

Cât privește faptul constatării

concomitent a nulității celor două acte deși ele au fost încheiate la intervale

de timp diferite, trebuie observat că nimic nu împiedică posibilitatea soluționării

simultane a litigiului.

Dimpotrivă, cunoașterea și

reprezentarea operativă a situației juridice reale a unui imobil, este în spiritul

și sensului legii civile.

Pe cale de consecință se va constata

că argumentele invocate de către recurenți în sprijinul căii de atac

exercitate, nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 C.

proc. civ. motiv pentru care, recursul va fi respins.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs

de către intimații prezenți, cheltuieli ce reprezintă costul deplasării la

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat,

recursul

declarat de pârâta H.E. împotriva deciziei nr. 28 din 21 ianuarie 2004 a Curții

de Apel Bacău, secția civilă.

Obligă

recurenta să plătească intimaților C.D. și A.E. cheltuieli de judecată în sumă

de 1.000.000 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2005.