ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3970/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamantul L.C.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții G.G. și S.I.

să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță

înregistrată sub nr. 985 din 19 ianuarie 2004 la Biroul de Carte Funciară de pe

lângă Judecătoria Bacău.

Tribunalul Bacău, prin

sentința civilă nr. 96 din 11 martie 2005, a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul a formulat apel solicitând schimbarea sentinței și admiterea

acțiunii.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială și de contencios administrativ, a pronunțat decizia civilă nr. 93

din 13 decembrie 2005 prin care a respins apelul, ca nefondat și a obligat pe

apelantul-reclamant să plătească intimatei-pârâte S.I. 500 RON cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

a reținut că instanța de fond a aplicat corect prevederile legale la situația

de fapt, neexistând nici o cauză legală care să atragă desființarea convenției.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul a formulat recurs pe care nu l-a motivat în drept și a susținut

nelegalitatea acesteia deoarece nu au fost îndeplinite corect procedurile de

citare atât în privința sa cât și a pârâtului G.G. care nu a fost chemat cu

mandat de aducere la instanță pentru a fi audiat.

Recursul este nefondat.

În privința temeiului de

drept rezultă că recurentul critică hotărârea pentru motive ce se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., limite în care recursul va fi

analizat.

Sub aceste aspecte se

constată că citarea recurentului s-a făcut legal pentru toate termenele de

judecată, inclusiv pentru data la care a fost soluționată pe fond, așa cum

rezultă din dovezile de la filele 11, 15, 23, 28, recurentul neprezentându-se

încât, principiul dreptului la apărare a fost respectat.

Privitor la necitarea

intimatului G.G., recurentul nu poate invoca nulitatea în legătură cu astfel de

acte de procedură deoarece, față de caracterul normei pretins încălcate și în

conformitate cu dispozițiile art. 105 și 108 alin. (2) C. proc. civ., o astfel

de nulitate nu poate fi invocată decât de partea în favoarea căreia a fost

edictată norma, ori sus-numitul nu a formulat recurs.

S-a mai susținut că instanța

de apel nu a emis mandat de aducere a intimatului pârât G.G. ori, așa cum

rezultă, acesta a avut calitate de parte și nu de martor, încât nu se poate

pune în discuție încălcarea vreunei norme legale privitoare la citarea

martorilor în procesul civil, iar dacă se admite că recurentul se referă la

chemarea la interogatoriu a acestei părți, nu rezultă că acesta a propus acest

mijloc de probă, art. 218 C. proc. civ., aplicabil și în apel, permițând

instanței să aprecieze asupra oportunității administrării unei astfel de probe.

Așa fiind, se constată că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, motivele de recurs încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., fiind nefondate încât, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

Văzând și art. 274 C. proc.

civ., recurentul reclamant va fi obligat către intimata-pârâtă S.I. la plata

sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul L.C.D. împotriva deciziei nr. 93 din 13 decembrie 2005 a Curții

de Apel Bacău, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant

la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SAMOILĂ

IRINA.

Irevocabilă

.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2006.