ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5640/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4538 din 22

iunie 2004, Judecătoria Bacău a admis acțiunea reclamanților P.R. și P.E.I.,

astfel cum a fost modificată și a dispus evacuarea pârâtului B.C. din apart. 7

situat în Bacău, pentru lipsă de titlu. A fost respinsă excepția autorității

lucrului judecat, invocată de pârât, ca nefiind dovedită. S-a reținut în

motivare că reclamanții sunt proprietarii imobilului pe care pârâtul îl ocupă

fără nici un titlu. Cu privire la acordarea dreptului de retenție, justificat

pe pretinse îmbunătățiri aduse apartamentului, drept invocat de pârât prin

întâmpinare, s-a reținut că fiind o pretenție nouă, trebuia să îmbrace forma

unei cereri reconvenționale pentru a fi examinat.

Apelul declarat de pârât a fost

anulat ca netimbrat de Curtea de apel Bacău, prin decizia civilă nr. 1360 din

20 octombrie 2004.

Împotriva acestei decizii pârâtul a

declarat recursul de față, prin care invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9

C. proc. civ. solicită casarea ei. Se susține astfel că nu a primit nici o înștiințare

nici cu privire la termen, nici cu privire la taxa de timbru datorată. A

formulat de asemeni apărări privind fondul pricinii.

Examinând recursul, precum și

dosarele atașate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând în

consecință a fi respins, pentru următoarele motive.

Pârâtul a fost citat la instanța de

fond la adresa apartamentului în litigiu și s-a prezentat la termen , formulând

apărări în cauză.

În cererea de apel formulată nu a

indicat o altă adresă, după cum nici pe parcursul judecății nu a indicat o altă

adresă la care să fie citat. Iar conform art. 98 C. proc. civ.

Schimbarea

domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării

ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar

părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va

depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre

schimbarea domiciliului. In speță, pârâtul nu a făcut o asemenea înștiințare.

Din dovada existentă la fila 8 din

dosarul instanței de apel rezultă că acesta a fost citat cu mențiunea de a

depune taxa de timbru în sumă de 42500 lei.

Nefiind îndeplinită această cerință legală,

corect instanța de apel i-a anulat cererea ca netimbrată, în aplicarea art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997.

Invocarea alin. (5) al aceluiași

text, în motivele de recurs, nu este pertinentă în cauză, ea primind aplicare,

cum rezultă în mod neechivoc, cu privire la timbrarea insuficientă din partea

părților litigante în fazele anterioare. In faza recursului, în raport cu

soluția legală pronunțată în apel, acest text nu poate primi aplicare în sensul

solicitat de recurent.

Astfel fiind, văzând că nici unul

dintre motivele de nelegalitate a deciziei pronunțate în apel nu este fondat,

recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul

declarat de pârâtul B.C. împotriva deciziei nr. 1360 din 20 octombrie 2004 a

Curții de Apel Bacău, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.