ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4412/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1091 din 28 noiembrie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul S.M.: - în baza art. 184 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la 5 ani închisoare; - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., la 5 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 5 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. A fost dedusă prevenția de la 6 aprilie 2002 la zi și s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive. Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 5.000.000 lei și, respectiv, echivalentul în lei a sumei de 4000 dolari S.U.A., despăgubiri materiale către partea civilă D.I., precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că, la data de 10 iulie 2000, partea vătămată D.I. a depus plângere la poliție, sesizând că, în seara de 4 iulie 2000, mai multe persoane necunoscute l-au sechestrat într-un imobil din București, aproximativ 5 ore, timp în care a fost supus unor violențe fizice, cerându-i-se, pentru a fi eliberat, suma de 30.000 dolari S.U.A. Indivizii l-au lăsat liber numai după ce familia sa le-a predat suma de 4000 dolari S.U.A. și 5.000.000 lei, prin intermediul numiților S.V. și S.M., tată și fiul. Urmare cercetărilor efectuate s-a stabilit că răpirea și lipsirea de libertate a părții vătămate a fost consecința punerii în aplicare a unui plan conceput de inculpații S.V. și S.M., care cunoșteau că partea vătămată deținea o sumă de bani importantă, urmare vânzării unui apartament din Domnești.

În acest scop, cei doi inculpați s-au întâlnit cu inculpații D.V., S.P. și I.I., aceștia din urmă concubini, pentru atragerea părții vătămate într-un imobil. Astfel, în seara de 4 iulie 2000, inculpata I.I. a mers în stația taxi P.I., unde a solicitat-o pe partea vătămată D.I., taximetrist, să o transporte în zona Gării Obor. Ajunși în str. Pantazi Florica, sector 2, inculpata l-a rugat pe taximetrist să o însoțească în imobil pentru a o ajuta să ridice niște bagaje, pentru a le duce în altă parte. Dând curs cererii, partea vătămată, ajunsă în imobil, a fost agresată fizic de către inculpații D.V. și S.P., ambii având fețele acoperite cu cagule, legând-o cu mâinile la spate, trântind-o la pământ, lovind-o cu pumnii și picioarele, amenințând-o cu diferite arme, solicitându-i pentru eliberare inițial, suma de 30.000 dolari S.U.A.

și apoi 10.000 dolari S.U.A. Partea vătămată a făcut legătura telefonică prin telefonul său mobil, cunoscut de inculpați, cu fratele său pentru procurarea sumei, comunicându-i, la sugestia răpitorilor, să predea banii inculpatului S.V. Așa cum rezultă din declarația martorului S.I., proprietarul imobilului în care a fost adusă partea vătămată, acesta și concubina sa au fost solicitați de inculpatul S.P. să părăsească împreună cu familia imobilul, întrucât au o problemă de rezolvat. Martorul a observat momentul actelor de constrângere exercitate asupra părții vătămate, explicându-i-se de către inculpații S.P. și I.A. scopul acestora și fiind asigurat de cei doi că nu o să-i i se întâmple nimic, răspunzând de cele ce se petrec inculpații S.V.

și S.M. De altfel, acești din urmă inculpați au venit la locul faptei, în jurul orelor 24,00, martorul S.I., auzindu-i discutând cu inculpatul S.P., în sensul că inculpatul S.M. să mute autoturismul taxi al părții vătămate din fața locuinței în altă parte. Așa cum s-a arătat, fiind înștiințat telefonic, fratele părții vătămate i-a adus la cunoștință soției lui D.I., respectiv D.J., pretențiile și condițiile făptuitorilor și după ce a făcut rost de 4000 dolari S.U.A. și 5.000.000 lei, aceasta a mers la dorința inculpaților S.V. și S.M., găsindu-l pe primul acasă. Martora D.J. declară că avea impresia că era așteptată de inculpat, care i-a cerut să nu anunțe poliția și i-a spus că va face bine să facă rost de întreaga sumă de 10.000 dolari S.U.A., refuzând propunerea martorei de a merge și ea la locul în care partea vătămată era ținută cu forța.

În aceeași noapte, inculpații S.V. și S.M. au mers cu un taxi, după ce au fost contactați telefonic de ceilalți inculpați, la locul în care era ținută partea vătămată. După ce banii au fost împărțiși între toți inculpații, partea vătămată D.I. a fost luată de inculpații S.V. și S.M. și adusă la domiciliul său cu autoturismul taxi aparținând acesteia și condus de inculpatul S.M. Partea vătămată a fost internată în spital, loc în care, în următoarele zile, au venit inculpații S.V. și S.M. și l-au amenințat pentru a-l determina să remită și diferența de bani până la 10.000 dolari S.U.A. Aceleași amenințări sunt prezentate și de martora D.J., soția părții vătămate ca fiind aduse de către cei doi inculpați.

Fiind audiați în cauză, inculpații S.P., I.I. și D.V., au recunoscut participarea lor la săvârșirea acestor fapte, detaliind împrejurările comiterii și relevând rolul inculpaților S.V. și S.M. Întrucât inculpatul S.M. s-a sustras urmăririi penale, cauza a fost disjunsă față de acesta, formându-se prezentul dosar. Inculpatul S.M., ca de altfel și inculpatul S.V., nu a recunoscut participarea sa, cu vinovăție la comiterea faptelor, declarând că a făcut doar oficiul de a transporta banii celorlalți inculpați. Apelul inculpatului S.M., prin care a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita sa condamnare, fiind nevinovat, a fost respins, prin decizia penală nr. 123 din 20 februarie 2004 a Curții de Apel București.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, nemotivat în scris, însă susținut oral prin apărător și personal, în principal, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv lipsa vinovăției, neavând cunoștință despre inițiativa, pregătirea și realizarea infracțiunii, iar în subsidiar, solicitând luarea în considerare a cazului de casare, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., prin reducerea pedepsei. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Pentru a reține situația de fapt expusă și vinovăția inculpatului, instanța a avut în vedere mijloacele de probă administrate în cele două faze, parcurse de procesul penal.

Martora D.J. (în prezent P.), soția părții vătămate D.I. la acea dată, a arătat că, în momentul în care a mers la familia S., pentru a afla amănunte în legătură cu răpirea soțului, avea impresia că era așteptată de inculpatul S.V. și care i-a promis că o ajută cu condiția să nu anunțe poliția. Deși nu era prezent în locuință și inculpatul S.M., acesta neanunțat de cineva, a venit la locuința martorei unde anterior tatăl său sosise pentru a prelua banii și ambii au plecat cu taxiul spre locul sechestrării, refuzând să fie însoțiți de un membru al familiei părții vătămate.

La fel de relevantă pentru dovedirea participării în deplină cunoștință de cauză a altor doi inculpați, este precizarea martorei sus-amintite, în sensul că inculpații S., tată și fiu, au vizitat partea vătămată la spital, cerând familiei să facă rost și de diferența de bani până la 10.000 dolari S.U.A., pentru că așa au promis, proferând amenințări că le vor lua copii și că „ce s-a întâmplat până în acel moment nu a fost nimic”. Martorul S.I., proprietarul imobilului în care a fost lipsită de libertate partea vătămată, a confirmat prezența inculpaților S.V. și S.M. în imobil anterior momentului aducerii banilor, respectiv, în jurul orelor 24,00, când inculpatul S.M. a deplasat autoturismul taxi al părții vătămate în altă parte, aflând de la S.P.

despre implicare inculpaților S. în cauză. Toți ceilalți inculpați, în cursul urmăririi penale, au descris concordant modul în care inculpații S.V. și S.M., au avut inițiativa săvârșirii infracțiunilor, aceștia cunoscând că partea vătămată deține o sumă importantă de bani din vânzarea unui apartament, și au participat faptic la executarea acțiunilor contributive pentru realizarea scopului propus.

Instanțele au înlăturat justificat susținerile acestor inculpați din cursul judecății, prin care au revenit asupra conținutului declarațiilor de la urmărirea penală, constatând, pe de o parte respectarea dispozițiilor procesual penale în administrarea interogatoriilor din prima fază a procesului penal, inclusiv cu asigurarea dreptului la apărare, iar pe de altă parte, lipsa oricăror elemente de fapt care să susțină versiunea prezentată instanței de acești inculpați, potrivit căreia, partea vătămată ar fi avut o datorie față de un terț, iar ei, inculpații, l-au adus fără constrângere pe cel vătămat la o discuție pașnică, finalizată prin buna-înțelegere. Reținând așadar, participarea inculpatului S.M.

cu vinovăție la săvârșirea infracțiunilor a căror parte vătămată a fost D.I., Curtea va constata ca fiind întemeiată critica recurentului sub acest caz de casare. Nici motivul de casare privind individualizarea pedepsei, invocat în subsidiar de inculpat, nu este întemeiat. La stabilirea și aplicarea pedepsei s-a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., prevalând chiar, față de cuantumul acestora, care reprezintă minimul special prevăzut de lege, datele pozitive de caracterizare a inculpatului, respectiv, tânăr și fără antecedente penale. În raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, reducerea pedepselor și implicit, a celei rezultante nu se justifică, sancțiunea, în cuantumul aplicat, fiind necesară realizării funcțiilor sale de constrângere și reeducare, precum și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Întrucât nu s-a constatat din examinarea hotărârilor, nici existența vreunuia din cazurile de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului S.M. urmează să fie respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 aprilie 2002 la 8 septembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M., împotriva deciziei penale nr. 123/ A din 20 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 aprilie 2002 la 8 septembrie 2004. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2004.