ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7137/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin notificarea nr. 144 din 10 august

2001, P.L. din Galați, în calitate de moștenitoare legală a defunctului E.A.P.,

a cerut Primăriei Municipiului Tulcea, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

10/2001, restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 69 mp situată în municipiul

Tulcea, preluată în mod abuziv în proprietatea statului de la autorul său.

Prin dispoziția nr. 684 din 1 februarie

2002, Primăria Municipiului Tulcea, a respins notificarea, motivând în esență că

cererea nu mai poate face obiectul Legii nr. 10/2001, pentru că pentru același teren,

s-au acordat, la cerere, măsuri reparatorii reclamantei în temeiul Legii nr. 18/1991,

în conformitate cu Hotărârea nr. 348 din 5 aprilie 1995 a Comisiei județene Tulcea

pentru stabilirea dreptului de proprietate, prin atribuirea unui teren în suprafață

de 114 mp pe un alt amplasament în extravilan.

Prin cererea înregistrată la 6 martie

2002 la Tribunalul Tulcea, P.L. a contestat dispoziția emisă de deținător, susținând

în esență că deși pentru același teren a primit împreună cu fratele său E.N., un

teren pe un alt amplasament, atât cererea pe care a făcut-o în baza Legii nr. 18/1991

din eroare, cât și titlul emis în aceste condiții de către Comisia Județeană au

fost greșite, pentru că terenului nu-i erau aplicabile dispozițiile legii fondului

funciar.

Prin sentința civilă nr. 1109 din 20

iunie 2002, Tribunalul Tulcea a respins contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a considerat că cererea nu ar mai putea fi soluționată conform Legii nr. 10/2001,

câtă vreme regimul juridic al terenului a fost stabilit în baza Legii nr. 18/1991

și a făcut obiectul unei hotărâri definitive pentru reconstituirea dreptului de

proprietate.

Hotărârea menționată a fost confirmată

de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, care prin decizia nr. 120 din 21 octombrie

2002 a respins ca nefondat apelul contestatoarei.

Instanța de apel a socotit la rândul

său că în condițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, contestatoarei nu i-ar

mai putea profita beneficiul legii speciale câtă vreme hotărârea prin care i s-a

acordat în scop reparatoriu un alt teren în baza Legii nr. 18/1991, nu a fost anulată

conform art. III din Legea nr. 169/1997.

Împotriva deciziei menționate a declarat

recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale contestatoarea P.P.L.

care a invocat lipsa de temei legal a soluției pronunțate pentru aplicarea greșită

a legii.

Recurenta a susținut în esență că aplicarea

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 este greșită, pentru că atât ea la data

când a cerut constituirea dreptului de proprietate, cât și Comisia Județeană de

aplicare a Legii fondului funciar când i-a admis cererea au fost în eroare cu privire

la domeniul de aplicare al Legii nr. 18/1991.

Recursul nu este fondat.

În principiu, potrivit cu caracterul

și scopul urmărit, Legea nr. 10/2001 este aplicabilă imobilelor preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în măsura în care bunurile nu

au fost restituite, cei îndreptățiți nu au fost despăgubiți conform unor acte normative

reparatorii anterioare sau prin acestea nu erau reglementate modalitățile de reparație

posibile după legea nouă.

În același timp, potrivit art. 8, nu

intră sub incidența Legii nr. 10/2001, terenurile al căror regim juridic este reglementat

prin Legea fondului funciar și Legea nr. 1/2000, solicitate de cei îndreptățiți

potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 169/1997.

În cauză s-a dovedit netăgăduit că recurenta

a beneficiat la cererea sa de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de

69 mp din municipiul Tulcea, prin constituirea unui drept de proprietate pentru

o suprafață echivalentă, pe un alt amplasament prin Hotărârea nr. 348 din 5 aprilie

1995 a Comisiei Județene Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată

asupra terenurilor.

Totodată, cum rezultă din decizia civilă

irevocabilă nr. 255 din 10 octombrie 1996 a Tribunalului Tulcea, hotărârea de constituire

a dreptului de proprietate a rămas definitivă și a intrat cu efecte depline în circuitul

civil.

În același timp potrivit actelor dosarului

contestatoarea, ca și beneficiară a titlului de proprietate astfel constituit la

cererea sa, nu a solicitat constatarea nulității nici în condițiile Legii nr. 169/1997,

nici potrivit dreptului comun aplicabil.

În aceste condiții, soluționarea cererii

ulterioare de restituire în conformitate și cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, ar

conduce evident la existența concomitentă a două titluri pentru același bun și la

o dublă reparație, ceea ce contravine vădit scopului legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamata P.P.L. împotriva deciziei nr. 120/C din 21 octombrie 2002 a Curții de

Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2004.