ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 919/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 24

septembrie 2003, reclamantul S.M. a chemat în judecată Guvernul României,

solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la petiția adresată la 6 noiembrie

2002, privind emiterea unui act normativ, care prin derogare de la dispozițiile

legale ce reglementează constituirea sau neconstituirea dreptului de

proprietate, să-i permită în absența înscrisurilor, să dovedească dreptul său

de proprietate asupra unor terenuri forestiere, cu martori.

Prin sentința civilă nr. 1149 din 12

decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea. S-a reținut că prin

reprezentantul său în teritoriu, respectiv Prefectul județului Mehedinți,

Guvernul României a răspuns petiționarului, îndeplinindu-și, astfel, obligația

legală prevăzută de O.G. nr. 27/2002.

În ce privește conținutul petiției,

s-a apreciat că instanța nu are competența să oblige Guvernul, autoritate

administrativă, să emită un act normativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs, reclamantul S.M., care a susținut în esență, că față de faptul că

petiția era adresată Guvernului României, numai acesta avea obligația să-i

răspundă, eventual prin Ministerul Administrației și Internelor, și nicidecum

al Prefectului județului Mehedinți.

Reclamantul-recurent a motivat necesitatea

obținerii unui răspuns din partea Guvernului, pentru a putea sesiza Curtea

Europeană a Drepturilor Omului.

Recursul nu este fondat.

Prin petiția adresată Guvernului

României, la 6 noiembrie 2002, reclamantul S.M. a solicitat elaborarea unui act

normativ care să-i permită să–și dovedească dreptul de proprietate asupra unor

terenuri forestiere, cu martori, în lipsa unor înscrisuri doveditoare.

În conformitate și în sensul

dispozițiilor O.G. nr. 27/2002, privind reglementarea activității de

soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002,

Guvernul a transmis petiția, spre soluționare, reprezentantului său în

teritoriu, respectiv Prefectului județului Mehedinți, autoritate administrativă

învestită conform Legii nr. 18/1991, cu atribuții de constituire a comisiilor

locale de stabilire a dreptului de proprietate și care a formulat un răspuns

motivat.

Astfel fiind, legal și temeinic,

Curtea de Apel Craiova, a respins acțiunea, reținând că Guvernul și-a

îndeplinit obligația legală de a răspunde petiției ce i-a fost adresată.

Susținerea recurentului, în sensul

că numai în baza răspunsului primit direct de la Guvern sau Ministerul Administrației și Internelor, poate sesiza Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, nu numai că excede obiectului cererii cu care a fost învestită

instanța de contencios administrativ, dar în același timp este și nefondat,

printre condițiile de admisibilitate a unei plângeri, la această Curte, enumerându-se

și aceea de a se dovedi epuizarea tuturor căilor legale interne pentru

obținerea unei decizii favorabile, ceea ce nu are nimic de a face cu obținerea

unui răspuns de la o anume autoritate administrativă.

De astfel și sub acest aspect,

Curtea de Apel Craiova a reținut că nu poate fi obligată o autoritate

administrativă, în speță Guvernul României, să emită un act normativ cu un

conținut special, competența de legiferare revenind exclusiv Parlamentului.

În raport cu aceste considerente și

având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.M.

împotriva sentinței civile nr. 1149 din 12 decembrie 2003 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2005.