ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 210/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 175

din 6 aprilie 2004, Tribunalul Prahova a respins, ca neîntemeiată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul V.I. în temeiul dispozițiilor art. 394 și

art. 403 C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., revizuientul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 500.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, prin

sentința penală nr. 333 din 19 octombrie 2000 a Tribunalului Prahova,

inculpatul V.I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o

perioadă de 8 ani, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor, prevăzute de

art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1) –

(5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 și art. 13 din

Legea nr. 87/1994, art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de judecată a

stabilit că, în perioada iulie – august 1998, inculpatul a valorificat produse

petroliere drept motorină, obținând în mod necuvenit suma de 271.506.586 lei.

De asemenea, în perioada 17

noiembrie 1999 – 29 noiembrie 1999, inculpatul a emis șapte file C.E.C. și un

bilet la ordin în valoare totală de 1.237.583.877 lei, fără a avea acoperirea

bancară necesară.

Prin decizia penală nr. 417

din 25 ianuarie 2002, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus reducerea

pedepsei aplicate inculpatului la 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de 6 ani.

În motivarea cererii sale de

revizuire, condamnatul V.I. a invocat faptul că nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunilor care i-au fost reținute în sarcină. S-a susținut

totodată, că instanțele de judecată nu au avut în vedere la pronunțarea

hotărârilor judecătorești, toate actele dosarului și în special, adresele emise

de partea civilă SC R. SA București, din care rezultă acoperirea integrală a

prejudiciului.

Instanța de fond a constatat

că motivele invocate de revizuient au fost cunoscute la data soluționării

cauzei; ele nu se regăsesc între cele limitativ și expres prevăzute de art. 394

C. proc. pen., astfel încât, cererea de revizuire a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală din 7 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de revizuient.

Împotriva acestei decizii

penale, a declarat recurs condamnatul V.I., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor atacate și revizuirea hotărârii judecătorești de

condamnare.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu prevederile

art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau

un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

c) un înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului

de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din analiza cazurilor

prevăzute de textul de lege arătat, rezultă că motivele invocate de condamnat

în cererea sa de revizuire nu se regăsesc printre cele enumerate expres, astfel

că, în mod legal și temeinic s-a dispus respingerea acesteia.

Așa fiind, recursul declarat

de revizuientul condamnat va fi respins, ca nefondat, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând dispozițiile art. 192

alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat V.I. împotriva deciziei penale nr.

244 din 7 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 ianuarie 2005.