ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 46/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

21 octombrie 2003, reclamantul C.G. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale,

solicitând anularea Hotărârii Comisiei de judecată a Corpului de Armată din 24

iunie 1998.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a susținut că fapta pentru care a fost judecat, era de competența

Consiliului de Onoare, și nicidecum a Comisiei de judecată .

Prin sentința civilă nr. 1973

din 20 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea, ca tardiv formulată, reținând pentru aceasta,

încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul C.G., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În opinia sa hotărârea

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, este neîntemeiată

și nelegală, întrucât nu a avut în vedere că prescripția termenului de sesizare

a instanței a fost întreruptă, întrucât după parcurgerea procedurii

administrativ-jurisdicționale s-a adresat cu alte acțiuni, către diverse

instanțe judecătorești.

Recursul nu este fondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, sesizarea instanței de

contencios administrativ nu se va putea face mai târziu de un an de la data

comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.

Termenul astfel prevăzut,

este un termen de decădere, nesusceptibil de a fi întrerupt.

Astfel fiind și față de

împrejurarea că hotărârea Comisiei de judecată, pronunțată la 24 iunie 1998, a

fost comunicată reclamantului, în aceeași zi, sesizarea Curții de Apel

București, la 21 octombrie 2003, în mod evident s-a făcut cu depășirea

termenului prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

În consecință, în raport cu

aceste considerente, sentința urmează a fi apreciată ca fiind legală și

temeinică.

Văzând și dispozițiile art. 312

C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.G., împotriva sentinței civile nr. 1973 din 20 noiembrie 2003, a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2005.