ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6396/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6396/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 522
pronunțată la data de 30 iunie 2004, în dosarul penal nr. 1017/P/2004,
Tribunalul Dolj, secția penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire
formulată de petenta condamnată C.E., obligând-o la plata sumei de 500.000 lei
cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel,
la cererea de revizuire s-au atașat dosarele conținând urmărirea penală,
judecată în fond și în căile de atac, precum și acela al unei prime cereri de
revizuire ce i-a fost respinsă.
Din analiza comparativă a
cererii de revizuire cu probele administrate s-a reținut că nu există nici unul
dintre motivele expres și limitativ prevăzute în dispozițiile care permit
revizuirea, art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel Craiova,
secția penală, prin decizia penală nr. 388 pronunțată în dosarul penal nr.
1727/P/2004 la data de 6 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul
condamnatei.
Împotriva acestei decizii,
în termen legal, condamnata a declarat recurs arătând că este nelegală și
netemeinică deoarece s-a făcut o greșită aplicare a legii, în sensul că existau
probe noi de administrat, deci erau îndeplinite condițiile revizuirii [(art.
385
9
alin. (1) pct. 17
1
C. proc. pen.)].
Recurenta a solicitat
casarea hotărârii, iar pe fond rejudecarea procesului ca urmare a admiterii
cererii de revizuire, după audierea martorilor.
Înalta Curte de Casație și
Justiție examinând hotărârea atacată în raport cu critica adusă și văzând
probele dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele
considerente.
Dispozițiile art. 394 C.
proc. pen., prevăd că revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau
împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau
un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei
revizuire se cere;
c) un înscris care a servit
ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului
de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a
comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe
hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
În afara acestor situații,
revizuirea nu este posibilă.
Cum cererea de suplimentare
a probei cu martori nu se înscrie în nici unul dintre cazurile expres și
limitativ prevăzute de lege, în mod corect instanțele au respins apelul,
respectiv cererea de revizuire.
Astfel fiind, pentru
considerentele exprimate, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul
condamnatei, în conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen.
În temeiul art. 189 și art.
191 C. proc. pen., recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de condamnata revizuientă C.E. împotriva deciziei
penale nr. 388 din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.
Obligă pe recurentă să
plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de
200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 30 noiembrie 2004.