ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1995/2004

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 28 ianuarie 2003, reclamantul D.Ș. a solicitat Tribunalului Botoșani, obligarea pârâților Primăria comunei Lunca, secretarul comunei Lunca și Primarul comunei Lunca, la plata sumei de 15.000.000 lei, cu titlu de daune, pentru refuzul de soluționare a notificării adresate în baza Legii nr. 10/2001. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de la 30 octombrie 2001, a notificat Primăria comunei Lunca, solicitând în baza Legii nr. 10/2001, retrocedarea unui imobil preluat abuziv, dar pârâții au refuzat să-i satisfacă cererea. Prin sentința civilă nr. 662 din 13 mai 2003, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, și-a declinat competența, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, judecarea acțiunilor formulate în baza art. 1 din această lege, este de competența tribunalului sau a curții de apel, în a căror rază teritorială își are domiciliul, reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzute de art. 2 și 3 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3466 din 24 septembrie 2003, Tribunalul București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a dispus, la rândul său, declinarea competenței, în favoarea Judecătoriei Botoșani, reținând că cererea reclamantului reprezintă de fapt o acțiune civilă în pretenții, fondată pe răspunderea civilă delictuală a pârâților, despre care reclamantul a pretins că s-a refuzat soluționarea unei notificări și prin acest fapt i-a cauzat daune și a stabilit că în cauză, competența soluționării cererii aparține instanței de drept comun, respectiv judecătoriei în raza căreia se află domiciliul pârâților, potrivit art. 1 și 5 C. proc. civ. Prin sentința nr. 1254 din 12 martie 2004, Judecătoria Botoșani, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D.Ș., în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ.

Hotărând astfel, instanța a reținut că potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, „acțiunile formulate în baza art. 1 din lege, sunt de competența tribunalului sau curții de apel, în a cărei rază teritorială își are domiciliul, reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzute de art. 2 și 3 C. proc. civ.”. Cum reclamantul își are domiciliul în București, instanța, conform dispozițiilor legale sus citate, a declinat competența, în favoarea Tribunalului București. Învestită cu prezentul conflict de competență, ivit în condițiile art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Curtea va stabili competența de soluționare, în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Cum cererea reclamantului are drept obiect, refuzul pârâților de a răspunde la notificare, în termenul legal stabilit, iar reclamantul acționând în judecată pe pârâți, în calitatea lor de funcționari, așa cum arată însuși reclamantul, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, care dispune: „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorității administrative de a-i rezolva cererea, referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea cauzei ce i-a fost cauzată”.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, acțiunile formulate în baza art. 1 din lege, sunt de competența tribunalului sau curții de apel, în a cărei rază teritorială își are domiciliul, reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzută de art. 2 lit. c) C. proc. civ. În consecință, față de natura litigiului dedus judecății și de obiectul acțiunii formulate de reclamantul D.Ș., Curtea constată competent, Tribunalul București, pentru a se pronunța în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe D.Ș. și Primăria comunei Lunca, județul Botoșani, Primarul comunei Lunca și secretarul Primăriei Lunca, în favoarea Tribunalului București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2004.