ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1995/2004

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 28

ianuarie 2003, reclamantul D.Ș. a solicitat Tribunalului Botoșani, obligarea

pârâților Primăria comunei Lunca, secretarul comunei Lunca și Primarul comunei

Lunca, la plata sumei de 15.000.000 lei, cu titlu de daune, pentru refuzul de

soluționare a notificării adresate în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că la data de la 30 octombrie 2001, a notificat Primăria comunei Lunca,

solicitând în baza Legii nr. 10/2001, retrocedarea unui imobil preluat abuziv,

dar pârâții au refuzat să-i satisfacă cererea.

Prin sentința civilă nr. 662 din 13

mai 2003, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ,

și-a declinat competența, în favoarea Tribunalului București, secția de

contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, judecarea

acțiunilor formulate în baza art. 1 din această lege, este de competența

tribunalului sau a curții de apel, în a căror rază teritorială își are

domiciliul, reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzute de art. 2 și

3 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3466 din 24

septembrie 2003, Tribunalul București, secția a VIII-a pentru conflicte de

muncă și litigii de muncă, a dispus, la rândul său, declinarea competenței, în

favoarea Judecătoriei Botoșani, reținând că cererea reclamantului reprezintă de

fapt o acțiune civilă în pretenții, fondată pe răspunderea civilă delictuală a

pârâților, despre care reclamantul a pretins că s-a refuzat soluționarea unei

notificări și prin acest fapt i-a cauzat daune și a stabilit că în cauză,

competența soluționării cererii aparține instanței de drept comun, respectiv

judecătoriei în raza căreia se află domiciliul pârâților, potrivit art. 1 și 5 C.

proc. civ.

Prin sentința nr. 1254 din 12 martie

2004, Judecătoria Botoșani, secția civilă, a declinat competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamantul D.Ș., în favoarea Tribunalului București, secția

de contencios administrativ.

Hotărând astfel, instanța a reținut

că potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990, „acțiunile formulate în baza art. 1

din lege, sunt de competența tribunalului sau curții de apel, în a cărei rază

teritorială își are domiciliul, reclamantul, potrivit competenței materiale

prevăzute de art. 2 și 3 C. proc. civ.”.

Cum reclamantul își are domiciliul

în București, instanța, conform dispozițiilor legale sus citate, a declinat

competența, în favoarea Tribunalului București.

Învestită cu prezentul conflict de

competență, ivit în condițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea va stabili

competența de soluționare, în favoarea Tribunalului București, pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 23 din

Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau,

după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea

deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin

dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Cum cererea reclamantului are drept

obiect, refuzul pârâților de a răspunde la notificare, în termenul legal

stabilit, iar reclamantul acționând în judecată pe pârâți, în calitatea lor de

funcționari, așa cum arată însuși reclamantul, în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, care dispune: „orice persoană fizică

sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege,

printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorității administrative

de a-i rezolva cererea, referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate

adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului,

recunoașterea dreptului pretins și repararea cauzei ce i-a fost cauzată”.

Potrivit art. 6 din Legea nr. 29/1990,

acțiunile formulate în baza art. 1 din lege, sunt de competența tribunalului

sau curții de apel, în a cărei rază teritorială își are domiciliul,

reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzută de art. 2 lit. c) C.

proc. civ.

În consecință, față de natura

litigiului dedus judecății și de obiectul acțiunii formulate de reclamantul D.Ș.,

Curtea constată competent, Tribunalul București, pentru a se pronunța în primă

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe D.Ș. și Primăria comunei Lunca, județul Botoșani, Primarul

comunei Lunca și secretarul Primăriei Lunca, în favoarea Tribunalului

București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2004.