ÎCCJ, decizie (scj.ro #85235)

Refuz nejustificat de a răspunde la notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001. Conflict negativ de competență Index alfabetic : Conflict de competență Notificare Legea nr. 10/2001 Refuz nejustificat Legea nr. 29/1990 , art. 1, art. 6 C. proc. civ., art.2 alin.1 lit.c) Dat fiind că reclamantului are drept obiect refuzul pârâților de a răspunde la notificare, în termenul legal stabilit, iar reclamantul acționează în judecată pe pârâți în calitatea lor de funcționari, așa cum arată însuși reclamantul, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Legea nr.29/ 1990 care regelmentează dreptul persoanei vătămate printr-un act administrativ de a se adresa instanței de contencios administrativ.

Potrivit art.6 din Legea nr.29/1990 acțiunile formulate în baza art.1 din lege, sunt de competența tribunalului sau Curții de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzută de art. 2 alin.1 lit .c) C. proc. civ.. În consecință, față de natura litigiului dedus judecății și de obiectul acțiunii formulate de reclamant competența aparține Tribunalul București pentru a se pronunța în primă instanță. I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1995 din 18 mai 2004 Notă: Legea nr. 29/1990 a fost abrogată de Legea nr.554/2004 (M:Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004). Prin cererea formulată la data de 28.01.2003 reclamantul D.Ș.A.

a solicitat Tribunalului Botoșani obligarea pârâților Primăria comunei Lunca, secretarul comunei Lunca și primarul comunei Lunca la plata sumei de 15.000.000 lei cu titlu de daune, pentru refuzul de soluționare a notificării adresate în baza Legii nr.10/2001. În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de la 30 octombrie 2001 a notificat Primăria comunei Lunca, solicitând în baza Legii nr.10/2001 retrocedarea unui imobil preluat abuziv, dar pârâții au refuzat să-i satisfacă cererea. Prin sentința civilă nr.662 din 13.05.2003 Tribunalul Botoșani – Secția comercială și de contencios administrativ și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art.6 din Legea nr.29/1990 judecarea acțiunilor formulate în baza art.1 din această lege, este de competența tribunalului sau a curții de apel în a căror rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzute de art.2 și 3 C. proc. civ..

Prin sentința civilă nr.3466 din 24 septembrie 2003, Tribunalul București, secția a VIII-a pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, a dispus, la rândul său, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Botoșani, reținând că cererea reclamantului reprezintă de fapt o acțiune civilă în pretenții, fondată pe răspunderea civilă delictuală a pârâților, despre care reclamantul a pretins că s-a refuzat soluționarea unei notificări și prin acest fapt i-a cauzat daune și a stabilit că în cauză competența soluționării cererii aparține instanței de drept comun, respectiv judecătoriei în raza căreia se află domiciliul pârâților, potrivit art.1 și 5 C. proc. civ.. Prin sentința civilă nr.1254 din 12 martie 2004, Judecătoria Botoșani, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamant în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ.

Hotărând astfel, instanța a reținut că potrivit art.6 din Legea nr. 29/1990 „acțiunile formulate în baza art.1 din lege sunt de competența tribunalului sau curții de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzute de art.2 și 3 C. proc. civ.”. Cum reclamantul își are domiciliul în București, instanța, conform dispozițiilor legale sus citate, a declinat competența în favoarea Tribunalului București. Investită cu prezentul conflict de competență, ivit în condițiile art.20 pct.2 C. proc.

civ., Curtea va stabili competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art.23 din Legea nr.10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Dat fiind că reclamantului are drept obiect refuzul pârâților de a răspunde la notificare, în termenul legal stabilit, iar reclamantul acționează în judecată pe pârâți în calitatea lor de funcționari, așa cum arată însuși reclamantul, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Legea nr.29/ 1990 care dispune „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al autorității administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea cauzei ce i-a fost cauzată”.

Potrivit art.6 din Legea nr.29/1990 acțiunile formulate în baza art.1 din lege, sunt de competența tribunalului sau Curții de apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, potrivit competenței materiale prevăzută de art.2 lit. c) C. proc. civ.. În consecință, față de natura litigiului dedus judecății și de obiectul acțiunii formulate de reclamant competența aparține Tribunalul București pentru a se pronunța în primă instanță.