ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4907/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 9 august 2002, reclamanții M.P. și M.G. au chemat în judecată pe pârâții Prefectura județului Harghita, Consiliul județean Harghita, Primăria Lunca de Jos, Consiliul local Lunca de Jos și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulă donația prin care antecesorul lor M.P.B. a donat statului la data de 3 decembrie 1950 o moară, un gater și o mașină de pieptănat lână și să-i oblige pe pârâți la plata sumei de 1 460 000 000 lei despăgubiri, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 1742/2002, Tribunalul Harghita a declinat competența judecării capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de donație în favoarea Judecătoriei Miercurea-Ciuc, disjungând capătul de cerere privind despăgubirile.

Prin sentința civilă nr. 1100 din 4 noiembrie 2004, Tribunalul Harghita a respins capătul de cerere disjuns. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, pe parcursul procesului, la data de 16 august 2002, primarul comunei Lunca de Jos a emis dispoziția nr. 81/2002 prin care, urmare a notificării adresate de reclamanți, a propus acordarea de despăgubiri bănești în suma solicitată de aceștia, dispoziția fiindu-le comunicată reclamanților în vara anului 2004. Conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt obligați ca, în termen de 60 de zile de la primirea ofertei, să răspundă în scris dacă o acceptă sau nu. Cum prin dispoziția primarului s-a rezolvat cererea reclamanților, identică celei care face obiectul judecății, acest capăt de cerere nu mai poate fi admis.

Împotriva sentinței civile nr. 1100 din 4 noiembrie 2004 a Tribunalului Harghita au declarat apel reclamanții. Prin decizia civilă nr. 251 din 26 mai 2005, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, a respins apelurile ca nefondate. Pentru a decide astfel, curtea a reținut următoarele: În condițiile în care notificarea formulată de reclamanți a fost soluționată în mod favorabil pe parcursul procesului, iar prin cererea adresată instanței reclamanții au solicitat același lucru, adică despăgubiri bănești pentru bunurile preluate de stat de la autorul lor, în mod corect tribunalul a respins cererea acestora. Dispoziția nr. 81 din 16 august 2002 a fost ulterior completată prin dispoziția nr. 90 din 25 septembrie 2002, precizându-se că suma propusă ca despăgubire este cea arătată în notificare.

Critica potrivit căreia instanța nu a stabilit data exactă a comunicării dispoziției primarului nu poate fi primită, deoarece în cauză nu s-a ridicat problema tardivității formulării cererii de despăgubiri. În cursul judecării apelului s-a emis o nouă dispoziție de către primarul comunei Lunca de Jos, prin care acesta a revocat dispozițiile nr. 81 și 90 din 2002, însă instanța nu a fost învestită cu analizarea legalității acestei din urmă dispoziții și acest lucru nici nu ar fi fost posibil, deoarece nu se poate formula o asemenea cerere direct în apel. Nici nu s-a făcut dovada contestării în justiție a acestei dispoziții, pentru a se putea dispune, eventual, suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. Împotriva deciziei au declarat separat recurs cei doi reclamanți. Intimații Consiliul județean Harghita și primarul comunei Lunca de Jos au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor. 1. Recurenta M.G. a formulat în motivarea cererii următoarele critici: Deși în acțiunea introductivă reclamanții au argumentat de ce se consideră îndreptățiți la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, nici tribunalul și nici curtea de apel nu explică de ce nu acordă despăgubirile solicitate de ei. Art. 23 alin. (1) și (3) și art. 25 din Legea nr. 10/2001 prevăd clar modul de soluționare a notificării, termenul de soluționare, modul de comunicare și termenul de comunicare a soluției, însă Prefectura județului Harghita și Primăria comunei Lunca de Jos nu au respectat textele legale menționate, așa cum reiese din cele două hotărâri pronunțate în cauză și din materialul probator administrat.

În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea poate fi recurată atunci când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În speță, decizia curții de apel cuprinde motivele pe care se sprijină și, contrar susținerilor recurentei, explică de ce instanța nu acordă ea însăși despăgubirile solicitate de reclamanți, și anume: reclamanții au adresat și o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, notificare care le-a fost soluționată de primarul comunei Lunca de Jos exact în sensul cerut de ei, propunând acordarea de despăgubiri în cuantumul solicitat.

Dacă la soluționarea notificării au fost sau nu respectate dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu putea face obiect de analiză în instanța de apel, deoarece reclamanții nu au sesizat instanța cu o contestație împotriva modului de soluționare a notificării, respectiv împotriva celor trei dispoziții emise de primar, ci cu o cerere de despăgubiri formulată anterior emiterii dispozițiilor. Prin urmare, nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este incident în cauză. 2. Recurentul M.P. a declarat recurs la data de 27 iulie 2005, în termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. (fila 17 dosar recurs), arătând că motivele le va depune printr-un memoriu separat.

Motivele de recurs au fost depuse de recurent la registratura Curții de Apel Târgu Mureș abia la data de 4 august 2005 (fila 8 dosar recurs), cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care a început să curgă la data de 14 iulie 2005 și s-a împlinit la data de 30 iulie 2005. Cum potrivit art. 303 C. proc. civ. recursul se motivează prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar recurentul a depășit acest termen, Înalta Curte va aplica dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal. În baza art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va constata nul recursul declarat de M.P. La pronunțarea acestei decizii instanța va avea în vedere că recurentul nu a invocat în memoriul depus peste termen motive de recurs de ordine publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.G. împotriva deciziei nr. 251/A din 26 mai 2005 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția civilă. Constată nul recursul declarat de reclamantul M.P. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 mai 2006.