ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8935/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6

octombrie 2004, la Tribunalul Harghita, reclamantul, G.B. a cerut, în temeiul

Legii nr. 10/2001, să fie anulată dispoziția nr. 1563 emisă la 9 august 2004 de

Primarul Municipiului Miercurea-Ciuc și în consecință pârâtul să fie obligat să

plătească reclamantului despăgubiri bănești „curente” în sumă de 18.518,07

dolari SUA sau echivalentul în lei la data plății.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 1118 din 10 noiembrie

2004, a admis cererea formulată de reclamant, a anulat în parte dispoziția nr.

1563 din 9 august 2004 a Primarului Municipiului Miercurea Ciuc și a stabilit

ca măsură reparatorie acordarea de despăgubiri curente în sumă de 18.518,07

dolari SUA sau echivalentul în lei la data achitării de către pârâtă, pe seama

reclamantului. Pârâta a fost obligată să plătească pe seama reclamantului suma

de mai sus.

Hotărând astfel, tribunalul a

reținut că, în temeiul art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, cererea

reclamantului de a i se acorda despăgubiri bănești este întemeiată.

Curtea de Apel Tg. Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 139/A din 17 martie 2005, a admis apelul declarat de

pârâta Primăria Miercurea Ciuc, a schimbat în tot sentința tribunalului și în

consecință a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.

În considerentele deciziei s-a

arătat că dispoziția organului local al administrației publice a fost emisă cu

aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001, reclamantul fiind îndreptățit

la măsuri reparatorii numai în condițiile prevăzute în art. 9 și art. 11 din

legea respectivă.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs reclamantul susținând că decizia a fost dată cu aplicarea

greșită a legii, deoarece i se cuvin despăgubiri bănești și nu acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare

folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Imobilul pentru care, în cauză, s-au

solicitat măsuri reparatorii a fost proprietatea reclamantului așa cum rezultă

din extrasul de carte funciară ( fila 10). Prin Decretul nr. 113/1972,

imobilul, constând într-un teren de 1056 mp pe care se afla edificată o

construcție ( casă de locuit) de 107 mp, a fost expropriat în scopul

construirii unor blocuri locuințe, a unei grădinițe și a unei școli în

Miercurea Ciuc ( filele 8-9 ). Construcția a fost demolată, iar pe teren s-au

ridicat construcțiile autorizate, pentru care se dispusese exproprierea.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Preluarea imobilului menționat de

reclamant în cererea de chemare în judecată s-a făcut în mod abuziv, așa cum a

fost definită această preluare prin Legea nr. 10/2001.

În cazul în care lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile

reparatorii se stabilesc, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea 10/2001, în

echivalent pentru întregul imobil.

Restituirea prin măsuri reparatorii

în echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale

tranzacționate pe piața de capital, ori prin compensarea cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite,

așa cum s-a prevăzut prin art. 11 alin. (9) și art. 9 alin. (2) din legea

menționată.

Imobilul expropriat a avut

destinația de locuință și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă

funcțional întregul teren afectat, așa încât, prin dispoziția nr.1563/2004

emisă de Tribunalul Municipiului Miercurea Ciuc, s-a făcut o aplicare corectă a

dispozițiilor art. 9 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, cum judicios s-a

argumentat prin decizia instanței de apel.

Situația în care este posibilă

acordarea unor despăgubiri bănești, reglementată prin art. 24 din Legea nr.

10/2001 și menționată de reclamant prin recursul declarat nu se referă la

imobilele cu destinația de locuințe expropriate și apoi demolate, ci la alte

cazuri în care restituirea în natură nu este posibilă.

Decizia instanței de apel fiind

pronunțată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul G.B. împotriva deciziei nr. 139/A din 17 martie 2005 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7

noiembrie 2005.