ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2955/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 774 din 15 aprilie 2009, Tribunalul Harghita a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC I.S.T. SA Miercurea Ciuc împotriva pârâtului Orașul Bălan, prin

Primar și, în consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de

260.427,25 lei cu titlu de daune; s-a respins cererea reconvențională formulată

de pârât și acesta din urmă a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că vina neplății la termen a facturilor,

a diminuării ritmului de lucru și a nefinalizării lucrărilor în termenul

convenit potrivit contractului încheiat între părți, aparține exclusiv

pârâtului. Valoarea totală a pagubei se ridică la suma de 260.427,25 lei,

aceasta avându-și temeiul în dispozițiile art. 1084 C. civ. și în art. 14.2 din

contract care prevede că, în situația în care achizitorul nu onorează facturile

la scadență, executantul are dreptul „de a beneficia de reactualizarea sumei de

plată la nivelul zilei de efectuare a plății”.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel pârâtul, solicitând schimbarea în tot a acesteia în

sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și admiterea acțiunii sale

reconvenționale.

Prin decizia nr. 64A

din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat,

reținându-se neîndeplinirea obligațiilor impuse de Legea nr. 146/1997.

Prin decizia nr. 2004

din 1 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia instanței de

apel a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe

întrucât taxa judiciară de timbru a fost depusă la dosar.

În rejudecare, Curtea

de Apel Târgu Mureș a apreciat că sentința atacată este lovită de nulitate,

fiind dată de o instanță necompetentă.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006,

procesele și cererile

privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru

repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și

cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau

denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în

primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a

tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

În speță, cauza a fost soluționată ca un litigiu comercial cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privind competența materială a instanței.

Ca urmare, prin

decizia

nr. 79A din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel

Târgu Mureș a fost admis

apelul declarat de Orașul Bălan, a fost anulată

sentința atacată și cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Harghita,

ca instanță de contencios administrativ.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs în termen legal SC I.S.T. SA Miercurea Ciuc, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii

atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Târgu Mureș pentru competentă soluționare.

În motivarea recursului

se arată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 105

alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.

Se precizează că

Tribunalul Harghita are două secții: civilă și penală, iar în cadrul secției

civile, aceleași complete soluționează atât litigii comerciale cât și de

contencios administrativ, astfel că diferențierea impusă de Curtea de Apel nu

are sens. Prin sentința pronunțată de Tribunalul Harghita nu s-a cauzat nicio

vătămare a intereselor pârâtului – intimat și ca atare, soluția potrivit căreia

hotărârea este lovită de nulitate, nu poate fi primită în lipsa vătămării

intereselor celui în favoarea căruia s-a invocat nulitatea.

Recurenta mai arată

că, este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006,

litigiile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau

denunțarea unilaterală a contractelor de achiziții publice se soluționează în

primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a

tribunalului, dar în situația în care la Tribunalul Harghita nu există o astfel

de secție, atunci este firesc ca secția civilă să soluționeze cauze cum este

cea din prezentul litigiu.

Faptul că se reține

în hotărârea atacată și împrejurarea că Primăria orașului Bălan a greșit

printr-o eroare materială denumirea instituției și a acceptat că Orașul Bălan

declarase apel nu este corect din punct de vedere juridic, întrucât soluția trebuia

să fie respingerea apelului ca fiind formulat de o persoană fără calitate

procesuală în cauză.

În concluzie,

recurenta susține că nu se poate deduce din niciun element că această cauză s-a

judecat de un complet comercial și nu de un complet de

contencios, așa cum

nici din decizia pronunțată de Curtea de Apel

Târgu

Mureș nu se poate deduce că aceasta s-a judecat în

contencios sau în

comercial.

În cauză, intimatul Orașul

Bălan a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Analizând recursul

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul

nefondat.

Critica privind

faptul că

Tribunalul

Harghita are numai două secții, respectiv civilă și penală, iar diferențierea

impusă de Curtea de Apel nu are sens, nu poate fi primită pentru următoarele

argumente:

În cauză sunt

incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 precum și ale

Legii nr. 554/2004 în ceea ce privește competența materială a secției de

contencios administrativ și fiscal a tribunalului de soluționare în primă

instanță a litigiilor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea,

rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică.

Aceste dispoziții legale privind competența materială sunt de ordine publică.

Instanța de apel a

reținut în mod corect faptul că Tribunalul Harghita a soluționat cauza

apreciind că este un litigiu comercial. De altfel, în practicalele încheierilor

de ședință se reține de fiecare dată: „Pe rol judecarea cauzei comerciale

privind pe reclamanta SC I.S.T. SA Miercurea Ciuc ...” și în practicaua

sentinței civile nr. 774 din 15 aprilie 2009 se reține de asemenea: „Pe rol

pronunțarea sentinței în cauza formulată de reclamanta SC I.S.T. SA Miercurea

Ciuc, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Bălan, având ca obiect pretenții

comerciale”.

Ceea ce este relevant

în speță este aspectul că litigiul a fost soluționat ca un litigiu comercial,

ignorându-se natura acestuia în sensul de a fi analizat prin prisma legii

contenciosului administrativ.

În ceea ce privește

excepției lipsei capacității procesuale active, această problemă a fost

soluționată prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

excepția fiind respinsă. S-a reținut în mod corect de către instanța de apel

faptul că această chestiune fiind soluționată irevocabil de instanța de casare,

ea nu mai poate fi pusă în discuție cu ocazia rejudecării.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita, ca

instanță de contencios administrativ.

Pe cale de

consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC I.S.T. SA Miercurea Ciuc împotriva deciziei

nr. 79/A din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

5 octombrie 2011.