ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2955/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 774 din 15 aprilie 2009, Tribunalul Harghita a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.S.T. SA Miercurea Ciuc împotriva pârâtului Orașul Bălan, prin Primar și, în consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 260.427,25 lei cu titlu de daune; s-a respins cererea reconvențională formulată de pârât și acesta din urmă a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că vina neplății la termen a facturilor, a diminuării ritmului de lucru și a nefinalizării lucrărilor în termenul convenit potrivit contractului încheiat între părți, aparține exclusiv pârâtului.

Valoarea totală a pagubei se ridică la suma de 260.427,25 lei, aceasta avându-și temeiul în dispozițiile art. 1084 C. civ. și în art. 14.2 din contract care prevede că, în situația în care achizitorul nu onorează facturile la scadență, executantul are dreptul „de a beneficia de reactualizarea sumei de plată la nivelul zilei de efectuare a plății”. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă și admiterea acțiunii sale reconvenționale. Prin decizia nr. 64A din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat, reținându-se neîndeplinirea obligațiilor impuse de Legea nr. 146/1997.

Prin decizia nr. 2004 din 1 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia instanței de apel a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât taxa judiciară de timbru a fost depusă la dosar. În rejudecare, Curtea de Apel Târgu Mureș a apreciat că sentința atacată este lovită de nulitate, fiind dată de o instanță necompetentă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

În speță, cauza a fost soluționată ca un litigiu comercial cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența materială a instanței. Ca urmare, prin decizia nr. 79A din 6 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost admis apelul declarat de Orașul Bălan, a fost anulată sentința atacată și cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanță de contencios administrativ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal SC I.S.T. SA Miercurea Ciuc, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu Mureș pentru competentă soluționare. În motivarea recursului se arată că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. raportat la art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006. Se precizează că Tribunalul Harghita are două secții: civilă și penală, iar în cadrul secției civile, aceleași complete soluționează atât litigii comerciale cât și de contencios administrativ, astfel că diferențierea impusă de Curtea de Apel nu are sens. Prin sentința pronunțată de Tribunalul Harghita nu s-a cauzat nicio vătămare a intereselor pârâtului – intimat și ca atare, soluția potrivit căreia hotărârea este lovită de nulitate, nu poate fi primită în lipsa vătămării intereselor celui în favoarea căruia s-a invocat nulitatea. Recurenta mai arată că, este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006, litigiile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziții publice se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, dar în situația în care la Tribunalul Harghita nu există o astfel de secție, atunci este firesc ca secția civilă să soluționeze cauze cum este cea din prezentul litigiu. Faptul că se reține în hotărârea atacată și împrejurarea că Primăria orașului Bălan a greșit printr-o eroare materială denumirea instituției și a acceptat că Orașul Bălan declarase apel nu este corect din punct de vedere juridic, întrucât soluția trebuia să fie respingerea apelului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală în cauză.

În concluzie, recurenta susține că nu se poate deduce din niciun element că această cauză s-a judecat de un complet comercial și nu de un complet de contencios, așa cum nici din decizia pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș nu se poate deduce că aceasta s-a judecat în contencios sau în comercial. În cauză, intimatul Orașul Bălan a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul nefondat. Critica privind faptul că Tribunalul Harghita are numai două secții, respectiv civilă și penală, iar diferențierea impusă de Curtea de Apel nu are sens, nu poate fi primită pentru următoarele argumente: În cauză sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 precum și ale Legii nr. 554/2004 în ceea ce privește competența materială a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului de soluționare în primă instanță a litigiilor privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică. Aceste dispoziții legale privind competența materială sunt de ordine publică. Instanța de apel a reținut în mod corect faptul că Tribunalul Harghita a soluționat cauza apreciind că este un litigiu comercial. De altfel, în practicalele încheierilor de ședință se reține de fiecare dată: „Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe reclamanta SC I.S.T. SA Miercurea Ciuc ...” și în practicaua sentinței civile nr. 774 din 15 aprilie 2009 se reține de asemenea: „Pe rol pronunțarea sentinței în cauza formulată de reclamanta SC I.S.T.

SA Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Bălan, având ca obiect pretenții comerciale”. Ceea ce este relevant în speță este aspectul că litigiul a fost soluționat ca un litigiu comercial, ignorându-se natura acestuia în sensul de a fi analizat prin prisma legii contenciosului administrativ. În ceea ce privește excepției lipsei capacității procesuale active, această problemă a fost soluționată prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, excepția fiind respinsă. S-a reținut în mod corect de către instanța de apel faptul că această chestiune fiind soluționată irevocabil de instanța de casare, ea nu mai poate fi pusă în discuție cu ocazia rejudecării. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita, ca instanță de contencios administrativ.

Pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.S.T. SA Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 79/A din 06 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2011.