ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 695/2011

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 1107 din 21

mai 2009, Tribunalul Harghita a respins excepția lipsei calității procesuale

active, excepția netimbrării și excepția prematurității invocate de pârâtă, a

admis, în parte, acțiunea reclamantei SC P.L. SRL, fostă SC C.P. SRL, împotriva

pârâtei SC S.T. SRL, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare

nr. 227 din 17 iulie 2003 și a repus părțile în situația anterioară, a obligat

pârâta să plătească reclamantei dobânzi bancare aferente perioadei 8 august

2003-27 noiembrie 2008, conform pct.6 din contract și a respins cererea de instituire

a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâtei, cu

cheltuieli de judecată, reținând că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.

227/2003, pârâta s-a obligat să livreze reclamantei, să monteze și să pună în

funcțiune utilajele necesare pentru procesarea laptelui, în valoare totală de

47.000 Euro, iar reclamanta a achitat pârâtei, în acest scop, suma de

1.024.258.510 lei vechi, sumă recunoscută de pârâtă, care însă susține că a

livrat reclamantei unele utilaje și componente ale liniei de pasteurizare, că,

potrivit art. 6 alin. (3), alin. (7) lit. a) și alin. (5) din contract, pârâta

avea obligația punerii în funcțiune a utilajelor, iar, conform art. 2, în 60 de

zile de la primirea avansului, utilajul trebuia să fie montat, condiționat de

asigurarea frontului de lucru necesar, respectiv, de pregătirea amplasamentelor

și efectuarea branșamentelor de energie electrică, fapt ce trebuia constatat

prin procesul-verbal semnat de ambele părți contractante.

Pârâta susține că această obligație nu

a fost îndeplinită de reclamantă, dar din comunicarea aflată la fila 12 dosar

rezultă că reclamanta, la data de 11 august 2003, a anunțat pârâta că a creat

frontul de lucru, dar pârâta nu a dovedit încheierea procesului verbal. De

asemenea, pârâta este de acord cu rezilierea contractului, însă din culpa

cumpărătoarei, arătând că a livrat acesteia un cazan, mașină de ambalat lapte,

părți componente ale liniei de pasteurizare, alte utilaje și a montat tâmplăria

PVC în valoare de 119.632.884 lei, ceea ce s-a și achitat.

Instanța de fond a considerat că din

moment ce părțile doresc rezoluțiunea contractului, urmează să admită cererea

în acest sens, iar părțile să fie repuse în situația anterioară și că,

reclamanta solicită suma de 1.450.966.596 lei vechi, reprezentând

contravaloarea prejudiciului cauzat pentru nerespectarea contractului - credite

bancare, dobânzi și venituri ce nu au putut fi realizate. întrucât conform art.

6 alin. (3) din contract, s-a prevăzut că în cazul în care vânzătorul nu pune

în funcțiune din vina sa la termenul stabilit în contract linia tehnologică, va

suporta dobânzi bancare aferente perioadei respective, ratele prevăzute în

anexa 2 la contract, astfel că, în contul prejudiciului pretins, pârâta a fost

obligată la plata dobânzilor bancare aferente perioadei 8 august 2003 - 27

noiembrie 2008.

Cererea de instituire a sechestrului

asigurător a fost respinsă, deoarece nu există creanță exigibilă, iar

reclamanta nu a dovedit existența situației prevăzută la alin. (3) din art. 591

C. proc. civ.

Prin decizia nr. 4 din 18 ianuarie

2010, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul declarat de

pârâta SC S.T.SRL Miercurea Ciuc, împotriva sentinței Tribunalului Harghita nr.

1107 din 21 mai 2009.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut ca procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită

pentru termenul de judecată din data de 14 mai 2009, în aplicarea art. 92

1

C. proc. civ. și că reclamanta a cerut rezoluțiunea contractului invocând

neîndeplinirea clauzei contractuale de către pârâtă, care, deși a fost

notificată cu privire la crearea frontului de lucru, nu s-a prezentat și nu

și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, deși i s-a virat, cu titlu de

avans, suma de 1.024.258.510 lei vechi.

Împotriva deciziei pronunțată în apel

a declarat recurs pârâta SC S.T.SRL Miercurea Ciuc, invocând motivele prevăzute

de punctele 5, 6 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Recurenta a reiterat criticile

formulate în apel referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare în dosarul

Tribunalului Harghita nr. 2051/96/2008 pentru termenul din data de 14 mai 2009,

la incompatibilitatea doamnei judecător L.S. în a judeca de două ori cauza ce a

format obiectul sus-menționatului dosar, la acordarea de către tribunal a ceea

ce nu s-a cerut și, de asemenea, a invocat excepția prescripției extinctive în

raport cu pretențiile solicitate de reclamantă și excepția lipsei calității

procesuale active a SC P.L. SRL și a administratorului său, A.N.

In ce privește excepția prescripției

extinctive se constată respectarea termenului general de prescripție de trei

ani, acțiunea fiind introdusă la data de 28 februarie 2006, dobânzile bancare

solicitate fiind aferente perioadei 8 august 2003-27 noiembrie 2008, iar, cu referire

la excepția lipsei calității procesuale active a SC P.L. SA este de observat

că, potrivit încheierii Registrului Comerțului nr. 60448/2003, menționata

reclamantă este succesoarea SC C.P. SRL, semnatara contractului a cărui

rezoluțiune s-a cerut, cu sublinierea că atât excepția prescripției extinctive,

cât și excepția lipsei calității procesuale active nu au fost invocate în apel.

Cu privire la chestiunile ce vizează

fondul, este de observat că recurenta a înțeles să critice, exclusiv, sentința

pronunțată de instanța de fond, nicidecum decizia pronunțată în apel ce poate

constitui obiect al recursului.

Criticile nelegalei îndepliniri a

procedurii de citare ce se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., cât și pretinsei incompatibilități a judecătorului de fond urmează

a fi respinse, întrucât vizează judecata în primă instanță, iar critica

circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., potrivit

căreia tribunalul a acordat ceea ce nu s-a cerut nu poate face obiectul

recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia numai

hotărârea dată în apel este supusă recursului, calea extraordinară de atac

neputând viza, deopotrivă, și sentința pronunțată de prima instanță.

Singura critică adusă Curții de Apel

Târgu Mureș ce vizează

nepronunțarea

acestei instanțe cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor

de judecată în cuantum de 1.647,50 lei, achitate

în dosarul nr. 506/43/2007,

nu poate

fi primită, întrucât instanța s-a pronunțat asupra acestora arătând că

nu

s-au dovedit.

Pentru considerentele arătate, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)

C.

proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE

MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de pârâta SC S.T. SRL Miercurea

Ciuc, împotriva deciziei Curții de Apel Târgu Mureș nr.

4 din 18 ianuarie

2010,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 16 februarie 2011.