ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1631/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta SC SC H.I. SRL

în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL a solicitat să se dispună obligarea

pârâtei la plata sumei de 36.000 euro, cu titlu de dezdăunări contractuale,

precum și la plata sumei de 12.096,04 dobânzi legale calculate pe perioada 8

octombrie 2008 - 17 februarie 2009.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a încheiat cu pârâta un contract de livrare, execuție, montaj

instalații frigorifice, pentru realizarea unei investiții. Prin această convenție

părțile au stabilit în art. 4 o clauză de dezicere, iar întrucât societatea

debitoare nu a achitat avansul până la data de 15 aprilie 2008, reclamanta a

denunțat unilateral contractul. În aceste condiții, reclamanta a apreciat că

pârâta datorează dezdăunările contractuale de 5% din valoarea contractului.

Tribunalul Brașov, secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 486 din data de 14

aprilie 2009 a respins acțiunea comercială formulată și precizată de către

reclamantă.

Pentru a dispune astfel tribunalul a

reținut că pentru a opera clauza de dezicere inserată în art. 4.2 din contract

este necesar că partea care solicită aplicarea acestei clauze să-și fi

îndeplinit obligațiile ce-i revin din contract, în cazul în care contractul nu

s-a executat din proprie culpă. În speță, începerea executării contractului era

condiționată de plata către pârâtă a avansului de 20% din valoarea

contractului, iar plata acestui contract era condiționată de îndeplinirea către

reclamantă a obligației prevăzută de art. 7.17 lit. f) din contract, respectiv

de deschiderea în favoarea beneficiarului a unui scrisori de garanție bancară

în valoare egală cu avansul. În consecință, reclamanta neîndeplinindu-și

obligațiile care îi revin prin contract nu poate solicita aplicarea clauzei de

dezicere din contract.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta, iar Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin Decizia nr.

121/R din 17 noiembrie 2009 a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantă.

Curtea de Apel a reținut că reclamanta

a fost citată cu mențiunea timbrării cererii de apel, sens în care partea fost

citată pentru termenul de judecată din 1 septembrie 2009. La acel termen de

judecată s-a dispus suspendarea judecării apelului, pentru lipsa nejustificată

a părților. Reclamanta a solicitat cererea privind repunerea pe rol a cauzei,

reclamanta fiind citată cu mențiunea de a timbra cererea de repunere a cauzei

pe rol, obligație neîndeplinită.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

Prin criticile de nelegalitate

recurenta a invocat că sancțiunea neîndeplinirii obligației de timbrare a

cererii privind repunerea pe rol este anularea acestei cereri și nu anularea

cererii de apel. Procedând în acest fel rezultă că instanța de apel s-a

pronunțat asupra cererii de apel, în condițiile în care judecata era suspendată,

iar repunerea pe rol nu îndeplinea condițiile cerute de lege.

Recursul este nefondat.

Art. 242 C. proc. civ. reglementează

expres și limitativ două situații în care instanța este obligată să suspende

judecata, și anume: 1 când toate părțile o cer; 2. când niciuna dintre părți nu

se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă.

La termenul de judecată din data de 1

septembrie 2009, instanța de apel a constatat lipsa nejustificată a părților la

strigarea pricinii și a dispus suspendarea cursului judecății cererii de apel,

în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Din punct de vedere al timbrării

cererii de apel, instanța constatând că cererea de apel nu a fost însoțită de

dovada taxelor judiciare de timbru a dispus citarea apelantei cu mențiunea

timbrării cererii de recurs cu suma de 2.146,61 lei reprezentând taxă judiciară

de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Prin cererea formulată la data de 30

octombrie 2009, apelanta a formulat cerere prin care a solicitat repunerea

cauzei pe rol, instanța prin rezoluție dispunând citarea părții cu mențiunea de

a timbra cererea de repunere pe rol cu suma de 1.073,3 lei reprezentând taxă

judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Analizând soluționarea cererii de

apel, prin prisma excepției insuficientei timbrări a cererii de apel, Înalta

Curte constată legalitatea soluției pronunțată în raport de dispozițiile

imperative ale Legii nr. 146/1997 și Normelor Metodologice de aplicare a

acestui act normativ.

Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr.

146/1997 și art. 35 din Normele Metodologice de aplicare a acesteia, taxele

judiciare de timbru, se datorează și se plătesc anticipat, instanța de judecată

având obligația de a pune în vedere petentului cuantumul taxelor judiciare de

timbru, care trebuie achitate până la primul termen de judecată. Instanța nu

poate reveni asupra dispunerii acestei măsuri decât ca urmare a soluționării

unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța are obligația, iar nu facultatea

de a suspenda judecata dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea

pricinii, în condițiile în care nu s-a cerut de către vreuna dintre părți

judecarea în lipsă. Potrivit art. 16 din Normele Metodologice de aplicare a

legii, cererile pentru repunerea pe rol a procesului a cărui judecare a fost

suspendată datorită părților se timbrează cu 50% din taxa judiciară de timbru

pentru cererea sau acțiunea respectivă.

În raport de aceste dispoziții legale,

constatând că apelantul avea obligația de a timbra atât cererea pentru

exercitarea căii de atac, cât și cererea privind repunerea cauzei pe rol, în

mod corect a dispus anularea apelului ca insuficient timbrat, constatând

îndeplinirea numai parțial a acestei obligații.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312.

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC H.I. SRL Buzău împotriva Deciziei comerciale nr. 121/R

din 17 noiembrie 200  a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai 2010.