ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1631/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanta SC SC H.I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL a solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 36.000 euro, cu titlu de dezdăunări contractuale, precum și la plata sumei de 12.096,04 dobânzi legale calculate pe perioada 8 octombrie 2008 - 17 februarie 2009. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de livrare, execuție, montaj instalații frigorifice, pentru realizarea unei investiții. Prin această convenție părțile au stabilit în art. 4 o clauză de dezicere, iar întrucât societatea debitoare nu a achitat avansul până la data de 15 aprilie 2008, reclamanta a denunțat unilateral contractul.

În aceste condiții, reclamanta a apreciat că pârâta datorează dezdăunările contractuale de 5% din valoarea contractului. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 486 din data de 14 aprilie 2009 a respins acțiunea comercială formulată și precizată de către reclamantă. Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut că pentru a opera clauza de dezicere inserată în art. 4.2 din contract este necesar că partea care solicită aplicarea acestei clauze să-și fi îndeplinit obligațiile ce-i revin din contract, în cazul în care contractul nu s-a executat din proprie culpă.

În speță, începerea executării contractului era condiționată de plata către pârâtă a avansului de 20% din valoarea contractului, iar plata acestui contract era condiționată de îndeplinirea către reclamantă a obligației prevăzută de art. 7.17 lit. f) din contract, respectiv de deschiderea în favoarea beneficiarului a unui scrisori de garanție bancară în valoare egală cu avansul. În consecință, reclamanta neîndeplinindu-și obligațiile care îi revin prin contract nu poate solicita aplicarea clauzei de dezicere din contract. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin Decizia nr. 121/R din 17 noiembrie 2009 a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantă.

Curtea de Apel a reținut că reclamanta a fost citată cu mențiunea timbrării cererii de apel, sens în care partea fost citată pentru termenul de judecată din 1 septembrie 2009. La acel termen de judecată s-a dispus suspendarea judecării apelului, pentru lipsa nejustificată a părților. Reclamanta a solicitat cererea privind repunerea pe rol a cauzei, reclamanta fiind citată cu mențiunea de a timbra cererea de repunere a cauzei pe rol, obligație neîndeplinită. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin criticile de nelegalitate recurenta a invocat că sancțiunea neîndeplinirii obligației de timbrare a cererii privind repunerea pe rol este anularea acestei cereri și nu anularea cererii de apel.

Procedând în acest fel rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii de apel, în condițiile în care judecata era suspendată, iar repunerea pe rol nu îndeplinea condițiile cerute de lege. Recursul este nefondat. Art. 242 C. proc. civ. reglementează expres și limitativ două situații în care instanța este obligată să suspende judecata, și anume: 1 când toate părțile o cer; 2. când niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă. La termenul de judecată din data de 1 septembrie 2009, instanța de apel a constatat lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii și a dispus suspendarea cursului judecății cererii de apel, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Din punct de vedere al timbrării cererii de apel, instanța constatând că cererea de apel nu a fost însoțită de dovada taxelor judiciare de timbru a dispus citarea apelantei cu mențiunea timbrării cererii de recurs cu suma de 2.146,61 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar. Prin cererea formulată la data de 30 octombrie 2009, apelanta a formulat cerere prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol, instanța prin rezoluție dispunând citarea părții cu mențiunea de a timbra cererea de repunere pe rol cu suma de 1.073,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar. Analizând soluționarea cererii de apel, prin prisma excepției insuficientei timbrări a cererii de apel, Înalta Curte constată legalitatea soluției pronunțată în raport de dispozițiile imperative ale Legii nr. 146/1997 și Normelor Metodologice de aplicare a acestui act normativ.

Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 din Normele Metodologice de aplicare a acesteia, taxele judiciare de timbru, se datorează și se plătesc anticipat, instanța de judecată având obligația de a pune în vedere petentului cuantumul taxelor judiciare de timbru, care trebuie achitate până la primul termen de judecată. Instanța nu poate reveni asupra dispunerii acestei măsuri decât ca urmare a soluționării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța are obligația, iar nu facultatea de a suspenda judecata dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii, în condițiile în care nu s-a cerut de către vreuna dintre părți judecarea în lipsă.

Potrivit art. 16 din Normele Metodologice de aplicare a legii, cererile pentru repunerea pe rol a procesului a cărui judecare a fost suspendată datorită părților se timbrează cu 50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acțiunea respectivă. În raport de aceste dispoziții legale, constatând că apelantul avea obligația de a timbra atât cererea pentru exercitarea căii de atac, cât și cererea privind repunerea cauzei pe rol, în mod corect a dispus anularea apelului ca insuficient timbrat, constatând îndeplinirea numai parțial a acestei obligații. Pentru aceste motive, în temeiul art. 312. alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC H.I. SRL Buzău împotriva Deciziei comerciale nr. 121/R din 17 noiembrie 200 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.