ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 329/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată prin sentința civilă nr. 1538/C din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în partea acțiunea formulată de reclamanta SC M.I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 13.513,64 lei reprezentând contravaloare prestații, suma de 100.800 lei reprezentând daune interese, fiind respinse restul pretențiilor. S-a luat act de renunțarea reclamantei reconvenționale SC S.I. SRL la judecata cererii reconvenționale formulată în contradictoriu cu pârâta SC M.I. SRL, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 17.070,56 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

În considerente s-a reținut că la data de 4 martie 2008 s-a încheiat între părți contractul de închiriere nr. 79 conform căruia reclamanta, în calitate de furnizor, s-a obligat să închirieze pârâtei, în calitate de beneficiar, la cererea scrisă a acesteia autobasculante, utilaje și echipamente în perioada convenită și în conformitate cu obligațiile asumate în contract. Contractul a fost încheiat pentru un termen de 12 luni.

Potrivit art. 4 din contract programul de lucru este de 12 ore/zi, iar la solicitarea beneficiarului poate fi prelungit, în cazul staționării utilajelor sau autobasculantelor, respectiv neasigurarea frontului de lucru sau perioadă cu intemperii, chiria utilajelor afectate de aceasta va reprezenta 30% din tariful orar stabilit, conform Anexei 1. În conformitate cu art. 8 din același contract părțile s-au obligat să suporte consecințele rezilierii contractului, inclusiv plata daunelor-interese, în cazul în care nu reușesc să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate din cauze imputabile lor.

Potrivit cererii adresată la data de 29 februarie 2008, pârâta a solicitat reclamantei închirierea a patru utilaje necesare șantierului Stupini și anume : un excavator cupă 1,6 - 1,8 mc pentru perioada 1 martie - 1 septembrie 2008, un vibrocompactor 12,5 t pentru perioada 1 martie - 31 decembrie 2008, un greder 15 - 17 t pentru perioada 20 martie - 31 decembrie 2008 și un buldozer pentru perioada 1 martie -1 septembrie 2008. Susținerile pârâtei în sensul că reclamanta a încălcat dispozițiile art. 2.1 și art. 2.2 din contract prin faptul că a afectat la lucrări un număr de 4 autobasculante și un buldozer care nu au fost solicitate și comandate, conduită ce a dus la creșterea nejustificată a costului lucrărilor cu chiria plătită pentru staționarea autobasculantelor și utilajelor folosite, nu pot fi reținute deoarece, astfel cum recunoaște și pârâta atât prin întâmpinarea formulată cât și prin răspunsurile date la întrebările nr. 2, 5 și 6 ale interogatoriului, utilajele au fost afectate lucrărilor iar situația a fost acceptată de pârâtă cu intenția de a colabora cu reclamanta și de a intensifica ritmul de lucru.

Susținerile pârâtei în sensul că reclamanta a promovat o acțiune hibrid pe temei mixt: contractual și delictual, nu pot fi reținute având în vedere precizarea aflată la fila 48 vol. I, analiza condițiilor privind răspunderea civilă delictuală neimpunându-se. Potrivit art. 969 și art. 970 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea trebuind să le execute cu bună credință, în condițiile și la termenele prevăzute și stabilite de părți. Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunări (art. 1073 C. civ.), debitorul fiind obligat să suporte și plata daunelor interese fie pentru neexecutarea obligației, fie pentru întârzierea executării acesteia (art. 1082 C. civ.).

În speță, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale referitoare la asigurarea frontului de lucru pentru utilajele identificate în Anexa I la contract și pentru termenul prevăzut în același contract, solicitând în consecință rezilierea contractului nr. 79 din 4 martie 2008 începând cu data de 1 noiembrie 2008. Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC M.I. SRL în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL în limita pretențiilor dovedite. Prin decizia nr. 25/Ap din 16 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, s-a respins apelul declarat de pârâta SC S.I. SRL Brașov împotriva sentinței civile nr. 1538/C din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și contencios administrativ, pe care a păstrat-o, apelanta fiind obligată să plătească intimatei SC M.I.

SRL Zărnești suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În considerentele decizie s-a reținut, că utilajele care nu au fost solicitate au fost însă afectate lucrărilor și acceptate de către beneficiar, cu intenția de a colabora cu reclamanta și de a intensifica ritmul de lucru (întâmpinare și răspunsuri la interogatoriu). Astfel, având în vedere aceste aspecte și în ceea ce privește aceste utilaje, clauzele contractului de închiriere sunt aplicabile. În consecință, instanța de fond a considerat în mod corect că pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale constând în neasigurarea frontului de lucru pentru termenul prevăzut în contract, pârâta urmează a fi obligată atât la contravaloarea prestațiilor neachitate, precum și la plata de daune interese.

Rezilierea unilaterală a contractului de închiriere dă dreptul reclamantei la plata daunelor interese stabilite prin contract, în cuantumul stabilit de expertiza judiciară necontestată de către părți. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC S.I. SRL Brașov care a apreciat că, atât prima instanță, cât și instanța de apel, interpretând greșit contractul nr. 79/2008, au schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 1082 și art. 1086 C. civ. potrivit cărora prejudiciul reparabil trebuie să fie cert, atât în privința existenței, cât și a posibilităților de evaluare, și direct, în legătură cauzală necesară cu neexecutarea lato-sensu a obligațiilor contractuale.

Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente: Privitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte reține că, în speță, contractul nr. 79/2008 - premisă a acțiunii îndreptată împotriva pârâtei - nu este un contract cu executare succesivă așa cum au considerat instanțele, ci un contract-cadru prin care părțile au stabilit condițiile generale și principale reguli, care timp de 12 luni, vor guverna relațiile contractuale concrete dintre ele având ca obiect asigurarea de mijloace materiale și umane necesare executării unor lucrări. Potrivit clauzelor contractului-cadru „Proprietarul se obligă să închirieze beneficiarului, la cererea scrisă a acestuia autobasculante, utilaje, și echipamente în perioada cuvenită și în conformitate cu obligațiile asumate în prezentul contract - art. 2.1.

și „Utilajele vor fi puse la dispoziție în limita disponibilităților la comanda prealabilă a beneficiarului transmisă prin fax cu 24 de ore înainte” - art. 2.2.) relațiile contractuale concrete de executare a contractului cadru, se stabilesc și se declanșează la comanda scrisă a beneficiarului, cu condiția ca aceasta să poată fi executată de partener „în limita disponibilităților”. Dacă nu am fi în prezența unui contract-cadru, preparator, ci a unui contract de închiriere de „execuție”, obligația de punere la dispoziție ar fi pură și simplă și nu afectată de condiția comenzii prealabile sau a existenței disponibilului.

Așa fiind, instanțele ar fi trebuit să aibă în vedere distincția de regim juridic dintre contractul - cadru care obliga recurenta să comande timp de 12 luni părții adverse (și nu altor persoane) utilajele și echipamentele, în condițiile și conform procedurilor stabilite în acest contract cadru și comanda urmată de executare, care constituie un contract generat de contractul-cadru, dar distinct de acesta. Tot astfel, obligația generală de a asigura front de lucru pe o durată de 12 luni, pentru utilajele prevăzute generic în conținutul contractului cadru, se distinge de obligația concretă de a asigura front de lucru, pe durata comenzii, pentru utilajele individualizate în comanda urmată de executare, iar art. 4.2.

din contract se referă la acesta din urmă. Dintr-o altă perspectivă, fiind vorba de un contract-cadru, cu caracter preparator și prealabil, eventuala încălcare a obligațiilor pe care le conține atrage răspunderea civila delictuală și nu contractuală. În opinia ambelor instanțe, actul în discuție constituie un contract de închiriere simplu, prin care intimata la dispoziție folosința temporară a unor bunuri, în schimbul unor sume de bani, contract căruia îi sunt aplicabile reglementările speciale specifice acestui tip de contract. Cum însă, potrivit art. 5.1. și art. 5.3. din contract, intimata s-a obligat să asigure personalul de deservire și calitatea lucrărilor, iar persoana umană nu poate fi obiect al închirierii, suntem în prezența unui contact mixt (închiriere în privința utilajelor și prestări de servicii în privința oamenilor) în cadrul căruia elementul dominant este prestarea de servicii.

Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) Hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 1082 și art. 1086 C. civ. potrivit cărora prejudiciul reparabil trebuie să fie cert, atât în privința existenței, cât și a posibilităților de evaluare, și direct, în legătură cauzală necesară cu neexecutarea lato-sensu a obligațiilor contractuale. În legătură cu această condiție indispensabilă a răspunderii civile, intimata a arătat că: „Societatea noastră, având în vedere contractul valabil încheiat cu pârâta nu a mai participat la licitațiile publice pentru deszăpezire, ținute în luna octombrie 2008 și nici nu a mai acceptat oferte de prestare de servicii pentru utilajele închiriate de pârâtă.

Astfel, prin denunțarea unilaterală a contractului de către pârâtă, societatea noastră se vede prejudiciată prin neasigurarea unor activități aducătoare de venit aferente acestor utilaje, mai ales prin ratarea unor licitații publice pentru deszăpezire, unde aceste utilaje puteau fi clar utilizate în condiții optime pentru perioada de iarnă”. Așadar, în opinia intimatei, prejudiciul constă în pierderea unei șanse, a posibilității de a realiza un câștig care, prin însăși definiție, nu are un caracter cert, condiție pe care trebuie să o îndeplinească prejudiciul pentru a fi reparabil. Menționăm în acest context că raportul de expertiză administrat în cauză nu stabilește că recurenta ar fi produs vreun prejudiciu intimatei și întinderea acestuia, ci exclusiv modul în care aceasta a întocmit facturile pe care le-a emis.

Și, chiar dacă s-ar considera că această „pierdere” este indemnizabilă, ea nu a fost cauzată de pretinsa „denunțare unilaterală” a contractului: potrivit art. 2.2. din contract, intimata și-a rezervat dreptul de a pune la dispoziție utilaje, echipamente, autobasculante numai „în limita disponibilităților”. Or, dacă ar fi avut șansa reală de a câștiga licitațiile și/sau ofertele mai avantajoase, contractul nu o împiedica să le valorifice, indisponibilizând bunurile și dându-le destinația dorită. Intimata a preferat însă să extindă obiectul material al unui contract existent, să aducă utilaje nesolicitate de partener și inutile lucrărilor și apoi să pretindă plata „staționării” acestora. Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3), raportat la art. 304 pct. 8 si 9 C. proc.

civ., se va admite recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 25/Ap din 16 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, se va modifica decizia atacată în sensul că se va admite apelul pârâtei și se va schimba în parte sentința nr. 1538/C din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Brașov în sensul că se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei SC S.I. SRL la daunele interese, fiind menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 25/Ap din 16 martie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Modifică decizia atacată în sensul că admite apelul pârâtei și schimbă în parte sentința nr. 1538/C din 15 octombrie 2009 a Tribunalului Brașov. Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei SC S.I. SRL la daunele interese. Menține în rest dispozițiile sentinței apelate. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.