ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1260/2016

Decizia nr. 1260/2016

Deliberând asupra recursului, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr. x/98 din 25 septembrie 2013 reclamanta SC A. SA - cu sediul în sat Stejaru, com. Perieți, județul Ialomița, tarlaua 180/6, parcela 21, înmatriculată la Oficiul Registrului și Comerțului Ialomița - a chemat în judecată pe pârâta B. - cu sediul în Bijenstraat, Gent Belgia - pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 885.351,67 euro, reprezentând prejudiciul produs, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că între cele două societăți a fost încheiat contractul din 24 martie 2009 prin care pârâta s-a obligat să furnizeze ,,la cheie” o instalație de incinerare a deșeurilor într-o perioadă de 17 luni, cu o garanție de 12 luni în favoarea reclamantei, la prețul stabilit la 6.750.000 euro, sumă ce urma a fi plătit de reclamantă în condițiile în care furnizorul pârât proceda integral la livrarea, punerea în funcțiune, testarea, demonstrarea funcționării în parametri contractuali și efectuarea predării-primirii instalației în termenii contractuali.

Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale nici până la introducerea acțiunii, situație în raport cu care reclamanta a efectuat lucrări suplimentare în sumă totală de 1.368.236,16 euro, așa cum au fost indicate în cererea de chemare în judecată.

Față de cele arătate, reclamanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale.

Prin sentința civilă nr. 1237/F din 25 iunie 2014 a Tribunalului Ialomița s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 885.351,67 euro, echivalentul în lei, la data plății, reprezentând despăgubiri.

S-a reținut, în esență, că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin contractul din 24 martie 2009 încheiat de părțile din litigiu, ceea ce a determinat efectuarea unor lucrări suplimentare de către reclamantă, dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (anexele 5-10, din conținutul cărora a rezultat că pârâta nu și-a îndeplinit la termen obligația principală asumată prin contract, de testare și dare în funcțiune a echipamentului complet de incinerare a deșeurilor industriale, situație în raport cu care reclamanta a aplicat condițiile înserate în art. 7.3 din Anexa nr. I a contractului).

Tribunalul a apreciat că în cauză nu poate fi vorba de incidența obligației de garanție a pârâtei, conform susținerilor acesteia, atâta vreme cât nu s-a procedat la constatarea îndeplinirii obligațiilor contractuale ale pârâtei, obligația de garanție urmând a fi funcțională după predarea la cheie a echipamentului pe perioada prevăzută în contract.

Din suma cheltuită de reclamantă pentru darea în funcțiune a instalației s-a scăzut suma de 481.250 euro scadentă la plată, așa încât a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 885.351,67 euro (în echivalent la - curs Banca Națională Română - din ziua plății) reprezentând despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta B.

În motivarea apelului pârâta a arătat că sentința atacată este netemeinică deoarece îndeplinirea obligațiilor asumate de B. (pârâta) prin contractul de vânzare-cumpărare a fost constatată cu putere de lucru judecat prin hotărârile pronunțate în Dosarul nr. x/98/2013 al Tribunalului Ialomița.

Contrar celor reținute și arătate de instanța de judecată în Dosarul nr. x/98/2013, instanța de fond din prezenta cauză a apreciat că: „În cauză nu poate fi vorba de incidența obligației de garanție a pârâtei, așa cum susține aceasta, atât timp cât nu s-a procedat la constatarea îndeplinirii obligațiilor contractuale ale pârâtei, obligația de garanție urmând a fi funcțională după predarea la cheie a echipamentului pe perioada prevăzută în contract."

Or, atâta timp cât instanțele care au soluționat în mod definitiv Dosarul nr. x/98/2013, au statuat că B. - pârâta - și-a îndeplinit obligațiile contractuale rezultate din contractul de vânzare cumpărare, pretinsa neîndeplinire a obligațiilor contractuale de către B. nu mai poate fi repusă în discuția contradictorie a părților din prezenta cauză, având în vedere soluția pronunțată în Dosarul nr. x/98/2013, în sensul că echipamentul a fost livrat și instalat, efectuându-se testarea acestuia.

Apelanta a criticat hotărârea instanței de fond și prin prisma faptului că aceasta a fost pronunțată fără ca reclamanta să facă vreo dovadă din care să rezulte că B. nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare. În acest sens apelanta a arătat în ce mod reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale pentru admiterea cererii de chemare în judecată.

În realitate, echipamentul a fost predat, instalat și pus în funcțiune, efectuându-se probe în acest sens, iar sumele ce reprezintă „cheltuieli de funcționare a echipamentului” nu sunt o consecință a unei pretinse nerespectări a vreunei obligații derivate din contractul de vânzare-cumpărare, nefiind astfel imputabile apelantei.

În atare situație, intimata-reclamantă nu a făcut dovada plății respectivelor cheltuieli, situație în care nu se poate reține un prejudiciu cert în patrimoniul reclamantei - A. - și nici un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466 și următoarele din N.C.P.C., art. 969 din V.C.C. în vigoare la data semnării contractului de vânzare cumpărare.

În cauză intimata-reclamantă SC A. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză ambele părți au solicitat proba cu înscrisuri, pe care Curtea a încuviințat-o astfel cum a fost formulată de către părți.

Prin Decizia civilă nr. 342/A din 06 martie 2015 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a admis apelul pârâtei B. Belgia prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A. SA prin administrator judiciar SC D. SPRL împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

S-a reținut, în considerentele deciziei pronunțată în apel, nesocotirea de către prima instanță a puterii de lucru judecat în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor asumate de B. - pârâta - prin contractul de vânzare-cumpărare din 24 martie 2009 încheiat de părți, putere de lucru judecat raportat la hotărârile judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/98/2013 al Tribunalului Ialomița, respectiv sentința civilă nr. 1924/F din 06 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, Decizia civilă nr. 151 din 26 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă și Decizia nr. 347 din 04 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Din verificarea acestor hotărâri judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/98/2013 al Tribunalului Ialomița, instanța de apel a reținut că în fața instanței de fond intimata-reclamantă SC A. SA, ce avea calitatea de pârâtă în acel dosar, a invocat neexecutarea contractului din 2009 de către reclamanta BIC (pârâtă în prezentul dosar), neexecutare ce a constat în nelivrarea în totalitate a echipamentului și în nepunerea lui în funcțiune (lucru nerealizat din cauza neexecutării culpabile a obligației de furnizare a tuturor echipamentelor aferente contractului).

Atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă instanța de judecată a reținut că echipamentul a fost pus în funcțiune, începându-se testarea acestuia, iar o nefuncționare corespunzătoare a instalației ține de obligația de garanție a B., această situație de fapt, astfel cum a fost reținută și menținută în căile de atac, se bucură de puterea de lucru judecat (efectele lucrului judecat) și ea nu poate fi schimbată sau nesocotită printr-o hotărâre judecătorească ulterioară.

Curtea a înlăturat susținerile intimatei-reclamante formulate prin întâmpinare, întrucât chiar dacă obiectul celor două dosare este diferit, cauza pretențiilor este aceeași (ea rezultând de executarea contractului din 2009), instanța de judecată din Dosarul nr. x/98/2013 a analizat situația de fapt existentă între părți la acea dată, pentru a putea statua asupra cererii reclamantei - B. - de obligație a pârâtei - SC A. SA - la plata diferenței de preț neachitat. Sub acest aspect s-a stabilit irevocabil că „elementele stației de incinerare au fost livrate”, că „incineratorul a fost pus în funcțiune, începându-se testarea acestuia”, că „nefuncționarea corespunzătoare a instalației ține de obligația de garanție a B.” și că „excepția de neexecutare invocată de pârâtă este neîntemeiată.”

Referitor la excepția de neexecutare, instanța de apel a statuat că, atâta timp cât reclamanta - SC A. SA - a înțeles să invoce excepția de neexecutare a contractului (invocând nelivrarea în totalitate a echipamentului, cu consecința nepunerii lui în funcțiune), această problemă de drept a fost deferită instanței spre soluționare, iar ea a fost respinsă ca neîntemeiată, urmare atât a neaprobării celor susținute de către SC A. SA, cât și a analizării înscrisurilor depuse la dosar de către B. Invocarea excepției de către reclamantă - SC A. SA -, fără a produce vreo probă în sensul celor afirmate în fața instanței, s-a făcut în baza probelor administrate de părți în Dosarul nr. x/98/2013; intimatei-reclamante SC A. SA i s-a opus dezlegarea dată de respectiva instanță de judecată, în considerarea faptului că nu putea să-și invoce propria culpă în neaprobarea excepției (B. a probat cu înscrisuri livrarea, instalarea și punerea în funcțiune a instalației, conform considerentelor sentinței civile nr. 1924/2013, situație în care îi revenea societății SC A. SA sarcina de a răsturna această dovadă).

Îndeplinirea obligațiilor de punere în funcțiune a echipamentului a rezultat și din procesul-verbal de punere în funcțiune din 20 august 2012, proces-verbal pe care intimata-reclamantă l-a depus la Asociația Fondului de Mediu și de care face vorbire această instituție în adresa din 25 martie 2014 aflată la fila 136 dosar fond, act ce a fost anexat și la dosarul de fond, volum acte, anexa 18.

Curtea a înlăturat și susținerile intimatei-reclamante potrivit cărora, în Dosarul nr. x/98/2013 instanța de judecată a supus analizei în mod greșit anexa III la contract, în condițiile în care aceasta fusese înlocuită, prin voința părților, cu anexa III/1 (care stabilea că ultima rată din preț devine scadentă numai după predarea la cheie a instalației); acestea reprezentau critici vizând cele două hotărâri pronunțate în Dosarul nr. x/98/2013, ce nu mai puteau fi analizate de Curte în prezenta cauză atâta timp cât a operat puterea de lucru judecat.

Cum, în cauză s-a constatat operarea puterii de lucru judecat, în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor asumate de B. - pârâta - prin contractul de vânzare-cumpărare din 24 martie 2009 încheiat de părți, instanța de apel nu a mai analizat celelalte critici formulate de apelantă.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, în termen legal, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în argumentarea căruia a arătat că instanța de apel a interpretat greșit normele de drept material, adică ale contractul din 2009 precum și cele referitoare la excepția puterii de lucru judecat.

Astfel, în Dosarul nr. x/98/2013 întregul probatoriu administrat de SC A. SA pe excepția de neexecutare a contractului invocată, se referă la obligația pârâtei - B. - de a livra și de a pune în funcțiune echipamentul și obligația corelativă a SC A. SA de a plăti prețul - obligații ce rezultă din Anexa III - iar prin prezenta acțiune s-a solicitat să se antreneze răspunderea contractuală a pârâtei pentru neexecutarea unor obligații diferite față de cele care au făcut obiectul Dosarului nr. x/98/2013, respectiv pentru neexecutarea obligației de finalizare a lucrărilor de instalare și punere în funcțiune cu pentru predarea „la cheie” a echipamentului, lucrări corespunzătoare etapelor 7, 8, 0, 10 din Anexa III/1 din contractul părților.

În acest sens, recurenta menționează expres ce cuprinde punctul A din Anexa III/1 din contract:

- încălcarea obligațiilor referitoare la etapa de predare la cheie a echipamentului de către B., situație evaluată cu ocazia întâlnirilor avute între reprezentanții părților, când primul procesul - verbal din 7-15 mai 2012, a eșuat și când s-a constatat că stația nu poate funcționa în mod adecvat și nu poate face față unei funcționări continue conforme prevederilor contractului.

Această împrejurarea a fost confirmată la data de 10 iulie 1012, când părțile contractante au decis ca predarea finală a stației la „la cheie” cu punerea ei în funcțiune în parametri, să se facă la 15 iulie 2012, termen luat în cunoștință și agreat de ambele părți.

La data convenită, reprezentanții SC A. SA împreună cu doi experți tehnici au fost prezenți pe șantier pentru predarea la cheie a instalației când s-a constatat lipsa reprezentanților B. pentru predarea instalației. Cu această ocazie, experții tehnici au constatat că stația nu funcționează în parametrii normali, datorită unui indicator serios a unui proces de coroziune ce avea loc în sistemul de evacuare a gazului.

Cei prezenți au constatat că SC A. SA a instalat sistemul de evacuare a cenușii, însă B. nu a făcut nici un demers pentru preîncălzirea gazelor de ardere obligație asumată prin contract, situație în care s-a încheiat un contract cu societatea de consultanță de specialitate SC E. KFT - care și până la data respectivă a colaborat cu B. cu scopul de a pregăti și desfășura procedura de predare - primire la cheie a incineratorului.

Conform art. 7.3. din Anexa nr. II din contract, dacă B. se afla în imposibilitate de a repara sau înlocui componentele defecte, în cursul a 30 zile de la comunicare, SC A. SA putea contracta o terță parte pentru rectificarea problemelor apărute.

Pentru a finaliza lucrările de punere în funcțiune a instalației și aducerea acesteia în parametrii contractuali SC A. SA a fost nevoită să efectueze lucrări suplimentare în valoare totală de 1.366.601.67 euro,

așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Din datele prezentate mai sus dovedite cu înscrisurile depuse în fața instanței de fond și apel, a rezultat cu certitudine faptul că B. - pârâta - nu și-a îndeplinit obligațiile de predare la cheie a instalației. Acest fapt este recunoscut de însăși pârâta prin procesele-verbale din data de 09 mai 2012. și respectiv din 11 mai 2012, potrivit cărora părțile au stabilit ceea ce trebuia remediat premergător procesului de predare-primire finală.

Din conținutul traducerii adresei trimise prin poșta electronică la data de 21 iunie 2012 de către reprezentatul B. (depusă în dosarul de apel) se poate observa o recunoaștere expresă a vinovăției în ceea ce privește imposibilitatea de a finaliza procedura de predare la cheie, iar plata sumei de 481.250 euro o raportează la termenul de predare-primire; în același context, recurenta mai arată că, aceasta face o propunere ulterioară termenului de instalare, potrivit căruia din suma de 481.250 euro intimata SC A. SA să achite doar suma de 300.000 euro, iar suma 181. 250 euro să fie reținută cu titlul de garanție pentru executarea corectă a lucrărilor pe viitor.

Recurenta, în continuare, face referire la:

-

procesele - verbale din perioada 7-12 mai 2012 potrivit cărora apelanta B. a fost de acord că predarea la cheie a instala

ției nu poate fi efectuată;

- întreaga corespondență electronică purtată între reprezentan

ții celor două societăți, care reprezintă o recunoaștere a neexecutării întocmai a obligațiilor contractuale,

-

faptul neprezentării apelantei la data de 15 iulie 2012 in vederea pred

ării la cheie a instalației, in sensul celor discutate;

recunoa

șterea de către intimata a faptului ca echipamentul nu este gata pentru predarea la cheie;

Aceste împrejurări, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, conduc la concluzia că obiectul este circumscris neexecutării obligațiilor de predare la cheie a instalației, cu consecința acoperirii de către pârâta B. a întregului prejudiciu cauzat societății recurente prin aceasta neexecutare.

Încălcarea acestor obligații contractuale de către B. a fost analizată în fața instanței de fond, hotărâre care deși desființată, evoca în mod corect esența raportului obligațional "în cauză nu poate fi vorba de incidența obligației de garanție a pârâtei, așa cum susține aceasta, atâta timp cât nu s-a procedat la constatarea îndeplinirii obligațiilor contractuale ale pârâtei, obligația de garanție urmând a fi funcțională după predarea la cheie a echipamentului pe perioada prevăzuta în contract".

Față de cele arătate, recurenta susține că,

obligațiile contractuale analizate de către instanțele de judecată în cele două dosare nu sunt identice. Dacă în Dosarul nr. x/98/0213 au fost supuse analizei obligațiile B. de livrare și punere în funcțiune a instalației conform Anexei III, precum și obligația corelativă a pârâtei - SC A. SA - de plată a prețului, în prezentul dosar, în fața instanței de fond, au fost analizate pe cale incidentală obligațiile reclamantei B. de finalizare a lucrărilor de pregătire pentru predare la cheie, lucrări care constituie o etapa distinctă față de etapa livrării și punerii în funcțiune a instalației de către B. (analizată în Dosarul nr. x/98/2013 și care conform Anexei III aceasta corespundea etapei de instalare).

În mod corect, instanța de fond a constatat o neexecutare culpabilă a acestor obligații în raport, de care a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata despăgubirilor.

Cum în cele două dosare au fost analizate obligații diferite ale părților, nu se pune problema puterii de lucru judecat, așa cum în mod greșit a apreciat instanța de apel, care prin considerentele hotărârii nu a făcut o analiză de fond a obligațiilor ce izvorăsc din contractul din 2009, ci s-a rezumat, în mod cu totul superficial.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți, care a procedat la întocmirea raportului, în considerarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) din N.C.P.C.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 2 martie 2016 s-a dispus comunicarea raportului către părți, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) N.C.P.C., iar la 20 aprilie 2016 s-a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantă și s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 29 iunie 2016, cu citarea părților.

Recurenta - reclamantă

SC A. SA a depus un punct de vedere la raportul

asupra admisibilității în principiu a recursului.

Astfel, recurenta susține că, în cele două dosare au fost analizate obligațiile diferite ale părților, astfel că nu se poate pune problema puterii de lucru judecat, așa cum greșit a apreciat instanța anterioară, care în considerentele hotărârii nu face o analiză de fond a obligațiilor așa cum acestea izvorăsc din contractul din 2009, ci se rezumă, în mod cu totul superficial, la a invoca efectele sentinței civile nr. 1294 din 6 iunie 2013, cu putere de lucru judecat.

Recurenta susține că obligațiile contractuale analizate de instanțele de judecată din cele două dosare nu sunt identice. Dacă în Dosarul nr. x/98/2013 au fost supuse analizei obligațiile pârâtei de livrare și punere în funcțiune a instalației conform Anexei III, precum și obligația corelativă a reclamantei de plată a prețului, în prezentul dosar, în fața instanței de fond, au fost analizate pe cale incidentală obligațiile pârâtei de finalizare a lucrărilor de pregătire pentru predare la cheie a instalației, în parametrii contractuali. Aceste lucrări constituie o etapă distinctă față de etapa livrării și punerii în funcțiune a instalației de către pârâtă, analizată în Dosarul nr. x/98/2013 și care conform Anexei III aceasta corespunde etapei de instalare.

În final, recurenta conchide în sensul că, în mod eronat, pârâta susține că în cauză operează autoritatea de lucru judecat cu privire la îndeplinirea obligațiilor pârâtei derivate din contractul din 2009, conform hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/98/2013, soluționat irevocabil.

Față de argumentele aduse, pe cale de consecință, recurenta arată că, se impune casarea deciziei recurate, prilej cu care instanța de judecată urmează să efectueze o analiză minuțioasă în ceea ce privește neexecutarea de către pârâtă a obligațiilor ce izvorăsc din contractul din 2013 prin raportare la obiectul și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată.

Intimata - pârâta B. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, considerând ca decizia atacată este temeinică și legală.

Recurenta a mai depus și răspuns la întâmpinare precizând punctual cu argumente privind susținerile acesteia referitoare la operarea în cauză a autorității de lucru judecat, vizând îndeplinirea obligațiilor pârâtei derivate din contractul din 2009, conform hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/98/201, soluționat irevocabil.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată în raport de criticile formulate

și de susținerile din întâmpinare

, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Prealabil analizării recursului declarat de reclamantă, trebuie menționat că, pentru ca o hotărâre să fie înzestrată cu putere de lucru judecat, așa încât ceea ce a fost verificat jurisdicțional să nu mai poată face obiect al disputei părților, este necesar, în principiu, ca aceasta să fi dat dezlegare fondului raporturilor juridice dintre părți, indiferent că soluția a fost de admitere sau de respingere a pretențiilor deduse judecății.

Aceasta întrucât, ceea ce intră în autoritatea de lucru judecat este statuarea pe care instanța o realizează, pe baza analizei probatoriului administrat și aplicând asupra faptelor regula de drept incidentă, ceea ce dă un conținut imuabil verificării jurisdicționale.

Numai în situația în care aspectul nou invocat în al doilea litigiu ar corespunde unei cauze noi, ar fi posibilă reluarea dezbaterilor în legătură cu temeinicia afirmată a dreptului, dar aceasta pentru că nu sunt întrunite elementele care să justifice funcționarea excepției autorității de lucru judecat.

Contrar susținerilor recurentei și întocmai considerentelor reținute de instanța anterioară, se constată că instanța de apel prin decizia recurată a respectat normele de drept material, în sensul că a interpretat în mod corect contractul din 2009 statuând incidența dispozițiilor legale a puterii de lucru judecat.

Astfel, chiar dacă obiectul celor două dosare este diferit, cauza pretențiilor este aceeași - scopul fiind același - (ea rezultând de executarea contractului din 2009), iar instanța de judecată în Dosarul nr. x/98/2013 a analizat situația de fapt existentă între părți la acea dată, pentru a putea statua asupra cererii reclamantei - B. - de obligație a pârâtei - SC A. SA - la plata diferenței de preț neachitată, constatând irevocabil că:

„elementele stației de incinerare au fost livrate”, că „incineratorul a fost pus în funcțiune, începându-se testarea acestuia”, că „nefuncționarea corespunzătoare a instalației ține de obligația de garanție a B.” și că „excepția de neexecutare invocată de pârâtă este neîntemeiată.”

În acest caz, nu este necesar să existe tripla identitate de părți, obiect sau cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost data prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) N.C.P.C.

Există deopotrivă încălcare a autorității de lucru judecat nu doar atunci când vin în contradicție dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și atunci când contradicția operează între considerentele acestora, în sensul de a se nega anterior asupra unei chestiuni litigioase care a făcut obiect al dezbaterilor și al verificării jurisdicționale, lucru judecat având și o funcție pozitivă care impune judecății ulterioare respectarea unei chestiuni litigioase tranșate deja printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat.

Drept urmare, cea de-a două instanță nu mai poate face evaluări proprii asupra acelei chestiuni, ci ea constituie premise demonstrate de la care trebuie să pornească și pe care nu o poate ignora.

De aceea, distincția pe care o face recurenta cu privire la obiectul prezentei cauzei raportat la obiectul celuilalt dosar, în sensul că, în prezentul dosar, s-a solicitat antrenarea răspunderii contractuale a pârâtei în neexecutarea unor obligații diferite față de cele din primul dosar este vădit neîntemeiată, câtă vreme - desigur nefiind necesar a mai fi enumerate obligațiile care sunt precizate în cererea de recurs cu referire la pretinsele lucrări neexecutate de punere în funcțiune pentru predarea “la cheie” a echipamentului corespunzătoare etapelor 7, 8, 9 și 10 din Anexa III/1 din contractul părților - printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a reținut că echipamentul a fost pus în funcțiune, începându-se testarea acestuia, iar o nefuncționare corespunzătoare a instalației ține de obligația de garanție a B.

Mai mult decât atât, de remarcat că, în mod corect, instanța de apel în motivarea existenței puterii de lucru judecat a statuat că reclamanta - SC A. SA - a înțeles să invoce excepția de neexecutare a contractului (invocând nelivrarea în totalitate a echipamentului, cu consecința nepunerii lui în funcțiune), problemă de drept ce a fost deferită instanței spre soluționare, fiind respinsă ca neîntemeiată, urmare a neaprobării celor susținute de către SC A. SA și a analizării înscrisurilor depuse la dosar de către B. Toate aceste aspecte au convins instanțele de judecată, că a fost analizată pe fond pricina în Dosarul nr. x/98/2013, în baza probelor administrate de părți.

Prin urmare, reclamantei SC A. SA i se opune dezlegarea dată de respectiva instanță de judecată, situație în care nu-și mai poate invoca propria culpă în neaprobarea excepției (B. a probat cu înscrisuri livrarea, instalarea și punerea în funcțiune a instalației, conform considerentelor sentinței civile nr. 1924/2013, situație în care îi revenea societății SC A. SA sarcina de a răsturna această dovadă).

De asemenea, în mod corect, instanța de apel a apreciat că, excepția de neexecutare a contractului a fost invocată de SC A. SA în Dosarul nr. x/98/2013 prin raportare la obligația invocată drept neexecutată și în prezenta cauză și anume nelivrarea în totalitate, neinstalarea și nepunerea în funcțiune a instalației (conform susținerilor reclamantei din motivarea cererii de chemare în judecată - fila 4 dosar fond).

În consecință, în prezenta cauză operează puterea de lucru judecat sub aspectul îndeplinirii de către B. a obligației de livrare, instalare și punere în funcțiune a echipamentului ce formează obiectul contractului din 2009 încheiat de părți, precum și sub aspectul obligației de garanție a B.

De reținut că, instanța de apel a făcut o analiză judicioasă cu privire la constatarea existenței puterii de lucru judecat și din perspectiva Anexei III la contract părților, care a fost înlocuită, prin voința părților, cu anexa III/1 (care stabilea că ultima rată din preț devine scadentă numai după predarea la cheie a instalației). Față de cele arătate, instanța a concluzionat că, criticile recurentei la adresa celor două hotărâri pronunțate în Dosarul nr. x/98/2013, nu mai pot fi analizate de Curte în prezenta cauză, dat fiind că nu poate fi înlăturată puterea de lucru judecat de care se bucură considerentele decisive ale respectivelor hotărâri judecătorești.

Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentei, instanța de apel și-a întemeiat soluția pe o analiză detaliată, concretă și corectă a contractului și anexelor atașate la acesta, statuând prin hotărârile irevocabile pronunțate în evocatul dosar, că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale rezultate din contractual de vânzare - cumpărare, respectiv a furnizat, instalat și dat în funcțiune echipamentul, ceea ce o îndreptățește pe aceasta la încasarea întregului preț al echipamentului.

De menționat că, pretinsa răspundere contractuală în prezentul dosar, nu constituie un alt obiect/cauză, întrucât din examinarea considerentelor deciziei pronunțată în recurs în celălalt dosar, rezultă cu certitudine interpretarea corectă și corespunzătoare a dispozițiilor art. 969 din V.C.C. din perspectiva contractului încheiat de părțile din litigiu.

Cu privire la neexecutările - excepția de neexecutare invocată - invocate de SC A. SA li s-a răspuns în Dosarul nr. x/98/2013, situația de fapt fiind dezlegată așa cum s-a arătat anterior, în prezenta cauză operând puterea de lucru judecat sub aspectul îndeplinirii de către B. a obligației de livrare, instalare și punere în funcțiune a echipamentului ce formează obiectul contractului din 2009 încheiat de părți, precum și sub aspectul obligației de garanție a B., tocmai obligațiile contractuale asumate de pârâtă prin contractual din 2009.

Referitor la celelalte critici ale recurentei privind respingerea apărărilor sale formulate în legătură cu neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâtă, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța anterioară a apreciat că recurenta nu a făcut dovada că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

De observat că toate aceste critici dezvoltate amplu în recurs reprezintă aspecte de netemeinicie, care tind spre o reapreciere a probelor administrate în cauză și la o reevaluare a situației de fapt deja reținută, care nu pot fi supuse controlului judiciar al recursului, dat fiind că, în această cale de atac, cenzura se face numai din perspectiva motivelor de nelegalitate; pentru aceste considerente nu se mai impune a se analiza: dispozițiile Anexei III/1 la contract, modul în care s-au desfășurat operațiunile de predare - primire, testele de performanță legate de procedura de predare - primire, încălcarea de către pârâtă a obligațiilor referitoare la etapa de predare la cheie a echipamentului, modul în care s-au desfășurat și problemele discutate la întâlnirile ce au avut loc în perioada 7 - 15 mai 2012, neîndeplinirea obligațiilor de predare la cheie de către pârâtă, invocarea adresei din 21 iunie 2012, evocatele procese - verbale, dovedirea culpei pârâtei în neexecutarea obligațiilor contractuale, inclusiv lucrările suplimentare executate datorită neexecutării obligațiilor de predare la cheie a instalației de către pârâtă, deoarece toate aceste aspecte vizează probele administrate în cauză, reluând situația de fapt stabilită și care nu mai poate forma obiectul controlului judiciar al recursului, a cărui cenzură nu se poate realiza decât numai din perspectiva motivelor de nelegalitate circumscrise art. 488 alin. (1) N.C.P.C.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) N.C.P.C., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta

SC A. SA prin administrator judiciar SC D. SPRL și prin administrator special F.

împotriva Deciziei

civile nr. 342/A

din

6 martie

2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta

SC A. SA prin administrator judiciar SC D. SPRL și prin administrator special F.

împotriva Deciziei

civile nr. 342/A

din

6 martie

2015, pronunțată de Curtea de Apel București secția a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2016.