ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2177/2005

Examinând recursul de față, constată: Prin sentința penală nr. 49 din 21 decembrie 2004, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.N. cu privire la sentința penală nr. 71/1997 a Tribunalului Tulcea. S-a reținut că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., iar din actele dosarului rezultă că aspectele invocate de condamnat, respectiv dacă acesta a fost sau nu îmbrăcat cu geaca pătată cu sânge uman și cele referitoare la bunurile sustrase de la victimă, au fost avute în vedere de instanța care a dispus condamnarea, astfel încât nu constituie împrejurări noi.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 28/ P din 28 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, susținând că prin cererea de revizuire nu se invocă împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță și că aceleași susțineri au făcut obiectul altor cereri de revizuire care au fost respinse prin hotărâri definitive. Condamnatul a declarat recurs, susținând că nejustificat nu au fost audiați martorii pe care i-a solicitat pentru a dovedi că a cumpărat geaca pătată, astfel încât sângele de pe mânecă nu aparține victimei. A solicitat, de asemenea, efectuarea unui test poligraf pentru a se dovedi că nu a comis fapta și o expertiză a scrisului, pentru a se dovedi că declarațiile au fost date sub presiune, precum și un test.

Recursul nu este fondat. Revizuirea unei hotărâri penale definitive se poate cere numai în cazurile și în condițiile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen. În cauză cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., dispoziții potrivit cărora se poate cere revizuirea dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei. Din actele dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 71/1997, S.N. și numitul C.A. au fost condamnați la o pedeapsă rezultantă de 23 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor și respectiv 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., viol prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la 23 septembrie 1988, S.N. și C.A. au acostat-o pe victima C.A., pe care au dus-o într-o lizieră unde au violat-o și au ucis-o, după care și-au însușit trei franzele și o sticlă cu vin. Prin hotărârea de condamnare s-a reținut că, în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut faptele, a participat la reconstituirea acestora pentru ca, în faza de cercetare judecătorească, să retracteze cele afirmate anterior, susținând că s-au exercitat presiuni asupra sa. Înainte de pronunțarea hotărârii inculpatul a arătat că a comis faptele singur, declarație ce a fost consemnată într-un proces-verbal. Din declarația din dosarul nr. 27/1989 al Tribunalului Tulcea, rezultă că în faza de cercetare judecătorească S.N.

a declarat că petele de sânge găsite pe hainele sale provin de la el și că în ziua în care se pretinde că s-a comis fapta el nu era îmbrăcat cu geaca pe care s-au găsit pete de sânge. A arătat inculpatul că geaca o purta la oi și sângele putea proveni de la animale. Instanța a reținut că pe mâneca bluzei (gecii) ridicată de la domiciliul inculpatului S.N. au fost găsite urme de sânge uman aparținând grupei B III, identică cu cea a victimei, grupa sanguină a inculpatului fiind 0 1, iar a coinculpatului C.A., A II. S-a mai reținut că lângă victimă a fost găsită o cârpă albă, în care a fost învelit cuțitul și pe care inculpatul S.N. a luat-o de pe gardul casei sale, împrejurare recunoscută de mama acestuia.

Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin decizia nr. 1140 din 10 august 1998, pronunțată de fostul Tribunal Suprem, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile inculpaților, reținându-se că probele administrate infirmă susținerea inculpaților că nu au comis faptele. În cererea de revizuire condamnatul S.N. a susținut că nu este vinovat și a solicitat instanței să audieze pe martorii P.J., pentru a dovedi că geaca a fost cumpărată pătată cu un an înainte de data la care a fost ucisă victima, P.M., B.M. și S.M., pentru a se dovedi că la data când au avut loc faptele condamnatul nu era îmbrăcat cu geaca și nu avea bagaje cu haine asupra sa. A mai solicitat condamnatul să fie supus textului poligraf pentru a dovedi că este nevinovat.

În raport de actele dosarului se constată că în timpul cercetării judecătorești și în recurs condamnatul a invocat că în ziua uciderii victimei nu era îmbrăcat cu haina pe care s-au găsit pete de sânge, aparținând grupei sanguine pe care o avea victima. Această susținere a condamnatului ca și faptul că geaca ar fi fost cumpărată de condamnat murdară, cu un an înainte de data faptelor, în mod evident nu constituie împrejurări nou descoperite, așa încât corect s-a reținut că nu există motiv de revizuire a hotărârii. Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 28 din 28 ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2005.