ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2177/2005

Examinând recursul de față,

constată:

Prin sentința penală nr. 49

din 21 decembrie 2004, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul

S.N.

cu

privire la sentința penală nr. 71/1997 a Tribunalului Tulcea.

S-a reținut că cererea de

revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., iar

din actele dosarului rezultă că aspectele invocate de condamnat, respectiv dacă

acesta a fost sau nu îmbrăcat cu geaca pătată cu sânge uman și cele referitoare

la bunurile sustrase de la victimă, au fost avute în vedere de instanța care a

dispus condamnarea, astfel încât nu constituie împrejurări noi.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia penală nr. 28/ P din 28 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de condamnat, susținând că prin cererea de revizuire nu se

invocă împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță și că aceleași

susțineri au făcut obiectul altor cereri de revizuire care au fost respinse

prin hotărâri definitive.

Condamnatul a declarat

recurs, susținând că nejustificat nu au fost audiați martorii pe care i-a

solicitat pentru a dovedi că a cumpărat geaca pătată, astfel încât sângele de

pe mânecă nu aparține victimei.

A solicitat, de asemenea,

efectuarea unui test poligraf pentru a se dovedi că nu a comis fapta și o

expertiză a scrisului, pentru a se dovedi că declarațiile au fost date sub

presiune, precum și un test.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea unei hotărâri

penale definitive se poate cere numai în cazurile și în condițiile prevăzute

expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen.

În cauză cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc. pen., dispoziții potrivit

cărora se poate cere revizuirea dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări care

nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei.

Din actele dosarului rezultă

că, prin sentința penală nr. 71/1997, S.N. și numitul C.A. au fost condamnați

la o pedeapsă rezultantă de 23 ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor și respectiv 25 de ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută

de art. 174 – art. 176 lit. d) C. pen., viol prevăzută de art. 197 alin. (2)

lit. b) și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, la

23 septembrie 1988, S.N. și C.A. au acostat-o pe victima C.A., pe care au dus-o

într-o lizieră unde au violat-o și au ucis-o, după care și-au însușit trei

franzele și o sticlă cu vin.

Prin hotărârea de condamnare

s-a reținut că, în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut faptele, a

participat la reconstituirea acestora pentru ca, în faza de cercetare

judecătorească, să retracteze cele afirmate anterior, susținând că s-au

exercitat presiuni asupra sa. Înainte de pronunțarea hotărârii inculpatul a

arătat că a comis faptele singur, declarație ce a fost consemnată într-un

proces-verbal.

Din declarația din dosarul

nr. 27/1989 al Tribunalului Tulcea, rezultă că în faza de cercetare

judecătorească S.N. a declarat că petele de sânge găsite pe hainele sale provin

de la el și că în ziua în care se pretinde că s-a comis fapta el nu era îmbrăcat

cu geaca pe care s-au găsit pete de sânge. A arătat inculpatul că geaca o purta

la oi și sângele putea proveni de la animale.

Instanța a reținut că pe

mâneca bluzei (gecii) ridicată de la domiciliul inculpatului S.N. au fost

găsite urme de sânge uman aparținând grupei B III, identică cu cea a victimei,

grupa sanguină a inculpatului fiind 0 1, iar a coinculpatului C.A., A II.

S-a mai reținut că lângă

victimă a fost găsită o cârpă albă, în care a fost învelit cuțitul și pe care

inculpatul S.N. a luat-o de pe gardul casei sale, împrejurare recunoscută de

mama acestuia.

Hotărârea de condamnare a

rămas definitivă prin decizia nr. 1140 din 10 august 1998, pronunțată de fostul

Tribunal Suprem, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile

inculpaților, reținându-se că probele administrate infirmă susținerea

inculpaților că nu au comis faptele.

În cererea de revizuire

condamnatul S.N. a susținut că nu este vinovat și a solicitat instanței să

audieze pe martorii P.J., pentru a dovedi că geaca a fost cumpărată pătată cu

un an înainte de data la care a fost ucisă victima, P.M., B.M. și S.M., pentru

a se dovedi că la data când au avut loc faptele condamnatul nu era îmbrăcat cu

geaca și nu avea bagaje cu haine asupra sa.

A mai solicitat condamnatul

să fie supus textului poligraf pentru a dovedi că este nevinovat.

În raport de actele

dosarului se constată că în timpul cercetării judecătorești și în recurs

condamnatul a invocat că în ziua uciderii victimei nu era îmbrăcat cu haina pe

care s-au găsit pete de sânge, aparținând grupei sanguine pe care o avea

victima.

Această susținere a

condamnatului ca și faptul că geaca ar fi fost cumpărată de condamnat murdară,

cu un an înainte de data faptelor, în mod evident nu constituie împrejurări nou

descoperite, așa încât corect s-a reținut că nu există motiv de revizuire a

hotărârii.

Constatând că nu există nici

motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va

respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 28 din 28

ianuarie 2005 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurentul

condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 martie 2005.