ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2224/2013

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 537 din 04 decembrie

2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. 549/118/2012, s-a

hotărât:

În baza art. 403 C.

proc. pen. s-a respins în principiu, cererile de revizuire formulate de

revizuienții Ț.A. si Ț.C., ca inadmisibile.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. a obligat revizuienții Ț.A. și Ț.C. la plata a câte 500 lei,

reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Analizând motivele

invocate de cei doi revizuienți, s-a constatat că cererile acestora nu se

grevează pe nici unul din cazurile de revizuire prevăzute limitativ în art. 394

alin. (1) C. proc. pen.

Aspectele învederate

de revizuienți nu reprezintă situații noi, necunoscute instanței,

deoarece aceste critici au constituit apărări pentru inculpați pe

parcursul procesului penal și au fost analizate ca atare.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel revizuienții Ț.A. și Ț.C.

În dezvoltarea

motivelor de apel ale revizuienților Ț.A. și Ț.C. s-a solicitat admiterea

apelurilor așa cum au fost formulate, desființarea soluției atacate și pe fond,

admiterea în principiu a cererii de revizuire, motivul fiind cel prevăzut de art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., având în vedere susținerile menționate în

scris de revizuienți, în sensul că nu au lovit cu corpuri dure victima.

În apel nu s-au

administrat mijloace de probă noi.

Examinând sentința

instanței de fond în raport de motivele de apel invocate și de actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelurile formulate de către

revizuienții Ț.A. și Ț.C. nu sunt fondate, pentru următoarele:

Prin sentința

penală nr. 230 din 6 iunie 2011 a Tribunalului Constanța s-a dispus condamnarea

inculpatului Ț.A. la o pedeapsă rezultantă de 23 de ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor pentru infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie și a

inculpatului Ț.C. la pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, pentru aceleași infracțiuni.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații, apeluri soluționate prin

Decizia penală nr. 88/ P din 14 iulie 2011, în sensul respingerii lor; după

primirea extrasului de la Curtea de Apel Constanța, cu mențiunea că

hotărârea a rămas definitivă, la data de 3 august 2011 au fost emise formele de

executare pentru cei doi condamnați.

Ulterior,

inculpații au declarat recurs, ce au fost soluționate prin Decizia

penală nr. 1698 din 23 mai 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție,

în sensul respingerii ca tardive a ambelor recursuri.

Cei doi condamnați au

arătat că doresc revizuirea sentinței penale prin care au fost condamnați

întrucât au fost induși în eroare de lucrătorii Penitenciarului Poarta Albă, ca

să nu declare recurs în cauză, că faptele reținute prin rechizitoriu nu

sunt corect redate, că stropii de sânge găsiți pe haine au ajuns probabil

când victima a fost întoarsă cu fața în sus, fiind contestate și leziunile

constatate prin actul medico-legal, fiind solicitată o contraexpertiză;

revizuientul Ț.C. a mai arătat că la momentul arestării a fost agresat de

polițistul criminalist.

Prin Decizia penală nr.

24/ P din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile

formulate de revizuienții Ț.A. și Ț.C. împotriva sentinței penale nr. 537 din 4

decembrie 2012 a Tribunalului Constanța.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de control judiciar a apreciat că hotărârea primei instanțe

este legală și temeinică.

Împotriva deciziei

anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs revizuienții Ț.A. și Ț.C.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea orală a

recursurilor, s-a susținut că cererile de revizuire sunt admisibile în

principiu, acestea fiind întemeiate pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., făcându-se referire la împrejurarea că inculpatul Ț.A. nu a lovit

victima cu corpuri dure și că organele de anchetă au efectuat abuzuri.

Examinând recursurile

declarate în cauză, respectiv actele și lucrările din dosar, Înalta Curte

constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele care urmează.

Potrivit art. 394 alin.

(1) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei;

b) un martor, un

expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în

cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a

servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere;

e) când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În prezenta cauză, pe

calea revizuirii, condamnații au invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, făcând referire la faptul că

Ț.A. nu a lovit victima cu corpuri dure, că organele de anchetă au efectuat

abuzuri.

Verificând cererile

de revizuire, instanța de fond și cea de prim control judiciar au apreciat că

motivele invocate de revizuienți nu reprezintă fapte sau împrejurări

necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul

la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din analiza textului

legal menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi

prezentate instanței în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară

de atac în care s-ar putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea

extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta

probatorie și nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada

existenței unei fapte probatorii necunoscute de instanță la momentul judecății.

Revizuirea unei

hotărâri judecătorești definitive este posibilă în anumite cazuri, expres

și limitativ prevăzute de lege, în speță condamnații invocând prevederile art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care se referă la existența unor împrejurări

noi, necunoscute de către instanță la soluționarea cauzei, împrejurări care ar

fi în măsură să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare.

În prezenta cauză, se

constată că recurenții revizuienți au făcut referire la împrejurări ce au fost

supuse analizei instanțelor, aceștia făcând confuzie între faptele probatorii -

care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., trebuie să fie noi

pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulată în baza

acestui temei - și mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului.

Astfel, în mod corect

au fost respinse cererile de revizuire, deoarece cazul invocat, respectiv cel

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în

cauză, câtă vreme revizuienții nu fac referire la fapte sau împrejurări care să

nu fi fost cunoscute de instanțe la momentul judecării cauzei.

Rezultă, așadar, că

susținerile recurenților revizuienți nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite,

soluția de respingere a cererilor de revizuire fiind temeinică și legală.

În baza acestor

considerații, având în vedere că, în cauză, nu se identifică nici alte motive

de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate în cauză, ca

nefondate.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții revizuienți vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de revizuenții condamnați Ț.A. și Ț.C. împotriva Deciziei

penale nr. 24/ P din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța. secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurenții

revizuenți condamnați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 21 iunie 2013.