ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2224/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 537 din 04 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. 549/118/2012, s-a hotărât: În baza art. 403 C. proc. pen. s-a respins în principiu, cererile de revizuire formulate de revizuienții Ț.A. si Ț.C., ca inadmisibile. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat revizuienții Ț.A. și Ț.C. la plata a câte 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Analizând motivele invocate de cei doi revizuienți, s-a constatat că cererile acestora nu se grevează pe nici unul din cazurile de revizuire prevăzute limitativ în art. 394 alin. (1) C. proc.

pen. Aspectele învederate de revizuienți nu reprezintă situații noi, necunoscute instanței, deoarece aceste critici au constituit apărări pentru inculpați pe parcursul procesului penal și au fost analizate ca atare. Împotriva acestei sentințe au declarat apel revizuienții Ț.A. și Ț.C. În dezvoltarea motivelor de apel ale revizuienților Ț.A. și Ț.C. s-a solicitat admiterea apelurilor așa cum au fost formulate, desființarea soluției atacate și pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, motivul fiind cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., având în vedere susținerile menționate în scris de revizuienți, în sensul că nu au lovit cu corpuri dure victima. În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

Examinând sentința instanței de fond în raport de motivele de apel invocate și de actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelurile formulate de către revizuienții Ț.A. și Ț.C. nu sunt fondate, pentru următoarele: Prin sentința penală nr. 230 din 6 iunie 2011 a Tribunalului Constanța s-a dispus condamnarea inculpatului Ț.A. la o pedeapsă rezultantă de 23 de ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor pentru infracțiunile de omor deosebit de grav și tâlhărie și a inculpatului Ț.C. la pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, pentru aceleași infracțiuni. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, apeluri soluționate prin Decizia penală nr. 88/ P din 14 iulie 2011, în sensul respingerii lor; după primirea extrasului de la Curtea de Apel Constanța, cu mențiunea că hotărârea a rămas definitivă, la data de 3 august 2011 au fost emise formele de executare pentru cei doi condamnați.

Ulterior, inculpații au declarat recurs, ce au fost soluționate prin Decizia penală nr. 1698 din 23 mai 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în sensul respingerii ca tardive a ambelor recursuri. Cei doi condamnați au arătat că doresc revizuirea sentinței penale prin care au fost condamnați întrucât au fost induși în eroare de lucrătorii Penitenciarului Poarta Albă, ca să nu declare recurs în cauză, că faptele reținute prin rechizitoriu nu sunt corect redate, că stropii de sânge găsiți pe haine au ajuns probabil când victima a fost întoarsă cu fața în sus, fiind contestate și leziunile constatate prin actul medico-legal, fiind solicitată o contraexpertiză; revizuientul Ț.C. a mai arătat că la momentul arestării a fost agresat de polițistul criminalist.

Prin Decizia penală nr. 24/ P din 26 februarie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de revizuienții Ț.A. și Ț.C. împotriva sentinței penale nr. 537 din 4 decembrie 2012 a Tribunalului Constanța. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs revizuienții Ț.A. și Ț.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea orală a recursurilor, s-a susținut că cererile de revizuire sunt admisibile în principiu, acestea fiind întemeiate pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., făcându-se referire la împrejurarea că inculpatul Ț.A. nu a lovit victima cu corpuri dure și că organele de anchetă au efectuat abuzuri. Examinând recursurile declarate în cauză, respectiv actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele care urmează. Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnații au invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, făcând referire la faptul că Ț.A. nu a lovit victima cu corpuri dure, că organele de anchetă au efectuat abuzuri. Verificând cererile de revizuire, instanța de fond și cea de prim control judiciar au apreciat că motivele invocate de revizuienți nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Din analiza textului legal menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte probatorii necunoscute de instanță la momentul judecății. Revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive este posibilă în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute de lege, în speță condamnații invocând prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care se referă la existența unor împrejurări noi, necunoscute de către instanță la soluționarea cauzei, împrejurări care ar fi în măsură să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare. În prezenta cauză, se constată că recurenții revizuienți au făcut referire la împrejurări ce au fost supuse analizei instanțelor, aceștia făcând confuzie între faptele probatorii - care, potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., trebuie să fie noi pentru a justifica admisibilitatea cererii de revizuire formulată în baza acestui temei - și mijloacele de probă care servesc la aflarea adevărului. Astfel, în mod corect au fost respinse cererile de revizuire, deoarece cazul invocat, respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în cauză, câtă vreme revizuienții nu fac referire la fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanțe la momentul judecării cauzei. Rezultă, așadar, că susținerile recurenților revizuienți nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere a cererilor de revizuire fiind temeinică și legală.

În baza acestor considerații, având în vedere că, în cauză, nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate în cauză, ca nefondate. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții revizuienți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de revizuenții condamnați Ț.A. și Ț.C. împotriva Deciziei penale nr. 24/ P din 26 februarie 2013 a Curții de Apel Constanța. secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenții revizuenți condamnați la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 iunie 2013.