ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul F.F. a chemat în judecată Casa

Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 14284 din 13 mai

2004, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de

refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că, deși a justificat cu acte, faptul că s-a refugiat împreună cu

familia, cererea i-a fost respinsă.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 957 din 23

septembrie 2004, a admis cererea reclamantului F.F., a dispus anularea

hotărârii nr. 14284 din 13 mai 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj,

obligând pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în

perioada 23 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că reclamantul împreună cu părinții și fratele său, s-au

refugiat din Brașov, în Budapesta - Republica Ungară, întrucât tatăl, care era

angajat la I.A.R. Brașov, a fost obligat să se mute cu serviciul în Ungaria.

Astfel fiind nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, au suferit

prejudicii din acest motiv.

La revenirea în țară s-au stabilit în

orașul Târgu Secuiesc.

Aceste împrejurări, reclamantul le-a

dovedit cu declarațiile martorilor R.J. și K.L.

Împotriva hotărârii sus-menționate a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o ca nelegală

și netemeinică.

Recurenta a susținut în esență că,

în cauză, schimbul de domiciliu al reclamantului nu a fost datorat persecuției

etnice.

Or, dovedirea persecuției etnice

este esențială pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale

aplicabile, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice.

Rezultă, așadar, condiția esențială

a acordării drepturilor prevăzute de legea precitată, și anume, persecuția

etnică.

Or, potrivit declarațiilor

autentificate ale martorilor R.J. și K.L., reclamantul F.F. s-a refugiat

împreună cu părinții și fratele său, din municipiul Brașov - România, în Budapesta

- Republica Ungară, întrucât tatăl său, care era angajat la I.A.R. Brașov, a fost obligat să se mute cu serviciul în Ungaria.

Astfel că nu se verifică

îndeplinirea condițiilor impuse de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor instituite prin această lege.

Se constată, așadar, că prima instanță

a făcut o apreciere eronată a probelor administrate, pronunțând o hotărâre

netemeinică și nelegală, care urmează să fie casată, cu consecința respingerii

acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 957 din 23 septembrie

2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea reclamantului F.F.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2005.