ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul F.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 14284 din 13 mai 2004, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, deși a justificat cu acte, faptul că s-a refugiat împreună cu familia, cererea i-a fost respinsă.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 957 din 23 septembrie 2004, a admis cererea reclamantului F.F., a dispus anularea hotărârii nr. 14284 din 13 mai 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, obligând pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 23 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul împreună cu părinții și fratele său, s-au refugiat din Brașov, în Budapesta - Republica Ungară, întrucât tatăl, care era angajat la I.A.R.

Brașov, a fost obligat să se mute cu serviciul în Ungaria. Astfel fiind nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, au suferit prejudicii din acest motiv. La revenirea în țară s-au stabilit în orașul Târgu Secuiesc. Aceste împrejurări, reclamantul le-a dovedit cu declarațiile martorilor R.J. și K.L. Împotriva hotărârii sus-menționate a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență că, în cauză, schimbul de domiciliu al reclamantului nu a fost datorat persecuției etnice. Or, dovedirea persecuției etnice este esențială pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. Rezultă, așadar, condiția esențială a acordării drepturilor prevăzute de legea precitată, și anume, persecuția etnică. Or, potrivit declarațiilor autentificate ale martorilor R.J. și K.L., reclamantul F.F. s-a refugiat împreună cu părinții și fratele său, din municipiul Brașov - România, în Budapesta - Republica Ungară, întrucât tatăl său, care era angajat la I.A.R.

Brașov, a fost obligat să se mute cu serviciul în Ungaria. Astfel că nu se verifică îndeplinirea condițiilor impuse de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor instituite prin această lege. Se constată, așadar, că prima instanță a făcut o apreciere eronată a probelor administrate, pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează să fie casată, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 957 din 23 septembrie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantului F.F. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.