ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2726/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 8788 din 28 iunie 2004, reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13878 din 22 iunie 2004, prin care pârâta i-a respins cererea de recunoaștere a calității de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999. În susținerea acțiunii, reclamantul a depus mai multe înscrisuri, între care copii ale actelor de stare civilă, livretului militar și carnetului de muncă, precum și declarații de martori. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că situația reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, schimbul de domiciliu neavând loc ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prin sentința civilă nr. 953 din 16 septembrie 2004, ce face obiectul recursului, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a anulat hotărârea emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2004. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, pe baza declarațiilor celor doi martori, coroborate cu mențiunile din livretul militar al reclamantului, că, după efectuarea stagiului militar, în luna octombrie 1940, acesta a fost nevoit să se refugieze din satul Cutca, comuna Sânmartin, județul Cluj, în localitatea București, iar după eliberarea Ardealului s-a întors la domiciliul său.

Reținând faptul rezultând din mențiunile înscrise în livretul militar, potrivit cărora în perioada iunie - septembrie 1940, reclamantul a fost încorporat în Regimentul 24 Infanterie Bistrița-Năsăud, instanța de fond a înlăturat, considerând-o contradictorie, o altă împrejurare, atestată de mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului, potrivit cărora, începând cu data de 31 mai 1940 și până la 30 decembrie a aceluiași an, acesta a fost angajat la Oficiul pentru Valorificarea Grâului, din București. Invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ., pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, față de împrejurarea rezultând din mențiunile existente în carnetul de muncă al reclamantului, potrivit cărora, la data de 31 mai 1940, acesta se afla în București, unde se angajase la Oficiul pentru Valorificarea Grâului.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuții materializate sub forma refugiului, expulzării ori strămutării în altă localitate.

Este, așadar, necesar ca persecuția etnică să se fi manifestat prin părăsirea, voită sau forțată, de către persoana în cauză a localității sale, după data de 6 septembrie 1940, dar nu mai târziu de 6 martie 1945. Or, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, la data de 31 mai 1940, acesta se afla, deja, în București, unde se angajase la Oficiul pentru Valorificarea Grâului. Aceste mențiuni nu le contrazic pe cele înregistrate în livretul militar al reclamantului, potrivit cărora, în perioada iunie - septembrie 1940, acesta a fost concentrat în Regimentul 24 Infanterie Bistrița-Năsăud, ci, dimpotrivă, atestă împrejurarea că anterior concentrării, reclamantul era angajat la Oficiul pentru Valorificarea Grâului.

Că așa trebuie interpretate mențiunile înscrise în cele două acte oficiale, este evident și rezultă și din caracterul de continuitate al perioadei cuprinse între 31 mai și 30 decembrie 1940, care se regăsește înscrisă în carnetul de muncă, fiind considerată vechime neîntreruptă în muncă, ceea ce denotă că, odată epuizată perioada concentrării, aceasta a fost asimilată vechimii în muncă, atunci când reclamantul a revenit la locul de muncă pe care îl ocupase la angajatorul din București, localitate în care se stabilise, deja, la data de 31 mai 1940, o dată cu angajarea, fără a fi determinat de vreo persecuție etnică. Cum, potrivit art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, d ovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale [ alin. (1)] și, numai î n lipsa acestor acte, dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori [alin. (2)], în mod greșit a înlăturat instanța de fond, mențiunile înscrise într-un act oficial, cum este carnetul de muncă, luând în considerare declarațiile martorilor, în baza cărora a acordat reclamantului, statutul de refugiat și drepturile compensatorii corespunzătoare decurgând din acest statut. Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care sentința atacată va fi casată și, pe fond, va fi respinsă acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 953 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și, pe fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.