ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1223/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul D.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 17956 din 26 iulie 2005, emisă de pârâtă,

obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 15 iulie 1944

- 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 aprilie 2005.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă,

declarații autentificate ale unor martori, martori care au fost și audiați.

Din conținutul depozițiilor

martorilor a rezultat că refugiul reclamantului, împreună cu familia sa, a fost

din cauza fricii, ca să nu fie executați de armata germană și maghiară.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 699/2005

din 27 octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de D.A., a anulat hotărârea nr. 17956

din 26 iulie 2005, emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de

refugiat în perioada 15 iulie 1944 - 6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că în speță nu se constată faptul că în perioada

iulie 1944 - martie 1945, contestatorul, împreună cu părinții săi, s-a refugiat

din satul Rediu, în localitatea Turda, ci faptul că nu persecuția etnică a fost

motivul schimbului de domiciliu, ori acest lucru a fost dovedit prin

depozițiile martorilor audiați în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe

motiv că schimbul de domiciliu al reclamantului nu s-a datorat persecuției

etnice.

Examinând cauza și sentința atacată,

Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații.

Prin persoană care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate, din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice.

Cum în cauză s-a făcut dovada, prin

probatoriul administrat, care are realmente valoare judiciară, că reclamantul,

împreună cu părinții săi, s-a refugiat din satul Rediu, județul Cluj, în

localitatea Turda, județul Cluj, în perioada iulie 1944 - martie 1945, în mod

corect instanța de fond a reținut că aceasta a suferit consecințele morale și

materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru aceste considerente, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 699 din 27 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 aprilie 2006.