ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2145/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul R.I. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 13359 din 10 martie

2004, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de

refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, deși a dovedit cu acte, faptul că s-a refugiat

împreună cu familia sa, cererea i-a fost respinsă.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 611 din 6

mai 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii

nr. 13359 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat-o pe aceasta

din urmă să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că reclamantul a fost nevoit să părăsească împreună cu

familia sa, localitatea de domiciliu și a făcut dovada că a suferit prejudicii

în urma refugierii sale forțate.

Împotriva acestei hotărâri,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Cluj, susținând în esență că situația reclamantului nu face obiectul

Legii nr. 189/2000 și că nu persecuția etnică este cea care a determinat

schimbul domiciliului reclamantului, localitatea Brașov nefiind sub ocupația

regimului austro-ungar.

Recursul urmează a fi admis

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Legea nr. 189/2000 acordă

anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile

instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena, din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul,

refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie

persecutate din același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații (a unei

persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000

și H.G. nr. 127/2002.

În speță, din declarațiile

martorilor rezultă că reclamantul s-a născut la data de 19 februarie 1939, în

Brașov, iar în perioada iulie 1939 - septembrie 1940 a locuit împreună cu mama

sa, în municipiul Cluj Napoca, de unde au fost nevoiți să se refugieze în luna

septembrie 1940, în localitatea Teiuș, județul Alba.

Pe de altă parte, din

apărările pârâtei rezultă că reclamantul s-ar fi refugiat din Brașov,

localitate aflată sub administrația Statului Român, astfel că situația lui nu

face obiectul Legii nr. 189/2000, atâta timp, cât nu ar fi existat motivul

persecuției etnice.

Sub acest aspect, instanța

de fond, în exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., avea obligația să administreze probele necesare pentru aflarea adevărului

și a pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Neprocedând în modul arătat,

instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, încât prin admiterea recursului

declarat de pârâtă, se va casa sentința, cu trimitere, spre rejudecare, în

vederea completării probelor.

Cu ocazia rejudecării,

pentru a verifica apărările pârâtei și reclamantului și pentru a dovedi

perioada și localitatea de refugiu, se vor administra dovezi în acest sens, ca

de exemplu tabelul cu persoane refugiate în care figurează reclamantul și

familia acestuia.

În consecință, recursul fiind

întemeiat în sensul celor ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa

sentința atacată și a se trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 611 din 6 mai 2004

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2005.