ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 675/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 3

martie 2003, reclamanta SC B.N.P. SA Craiova, în calitate de lichidator

judiciar al debitoarei SC A.S. SA Craiova, a chemat în judecată pe pârâta A.D.S.,

solicitând să i se recunoască dreptul și să-i fie reparată paguba, prin

obligarea pârâtei la repararea pagubei rezultată din activitatea contrară legii

- refuzul rezolvării cererii privind un drept recunoscut de lege, cauzându-se o

daună de 9.016.129.210 lei, constând în valoarea investițiilor deținute pe terenul

cu destinație agricolă, care a fost concesionat de pârâtă, unei terțe persoane.

În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta

a concesionat terenuri agricole pe care se află investiții ale societății, al

cărei lichidator este reclamanta, fără a respecta prevederile imperative ale H.G.

nr. 626/2001, dispunând scoaterea din patrimoniul societății, a investițiilor,

printr-un act de voință unilateral.

Prin sentința civilă nr. 138/2003, a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, s-a declinat competența

de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secția comercială,

reținând că reclamanta pretinde daune - contravaloarea investițiilor de pe

terenul concesionat de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen, reclamanta, susținând în esență că nu i s-a acordat

termen pentru a-și pregăti apărarea față de excepția de necompetența materială;

că este vorba de refuzul nejustificat al autorității pârâte, de a rezolva o cerere

referitoare la un drept prevăzut de lege; că instanța a încălcat principiul

disponibilității, prin interpretarea obiectului acțiunii și a realizat o denegare

de dreptate.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

La termenul de judecată de la curtea

de apel, din data de 4 aprilie 2003, în mod corect reclamantei nu i s-a acordat

termen pentru lipsă de apărare, întrucât a fost reprezentată de un consilier

juridic, acesta având pregătirea necesară pentru a pune concluzii.

Instanța fondului a apreciat în mod judicios

că reclamanta urmărește recuperarea unei daune cauzate de pârâtă, prin concesionarea

terenului agricol. Cum pârâta a acționat ca un subiect de drept comercial și

eventuala pagubă a fost cauzată reclamantei, în urma activității comerciale

desfășurate de pârâtă, raportul juridic născut între părți are natură

comercială.

Numai în situația în care pârâta, în

virtutea autorității cu care a fost învestită, refuza nejustificat rezolvarea

vreunei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, reclamantei, între

părți ar fi existat un raport de drept administrativ.

Având în vedere că raportul juridic

dedus judecății s-a născut dintr-o activitate comercială, și nu dintr-o

atitudine a pârâtei, ca autoritate publică, competența materială de a soluționa

pricina aparține Tribunalului Dolj, secția comercială, conform art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ.

Instanța de fond nu a realizat

denegare de dreptate, întrucât în mod legal a declinat competența, în favoarea

instanței competente, în scopul rezolvării acțiunii.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care

să fie analizate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC B.N.P.

SA Craiova, lichidator judiciar al reclamantei SC A.S. SA Craiova, împotriva sentinței

civile nr. 138 din 4 aprilie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2005.