ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2215/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 1750/2004, reclamantul I.V. a chemat în judecată Casa de

Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12013/11259

din 23 aprilie 2004, emisă de pârâtă și admiterea cererii formulată în baza

Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în luna martie 1944, a fost strămutat din comuna

Zvoriștea, județul Suceava, în satul Străoști, comuna Dragodana, județul Argeș

și că în mod nelegal i-a fost respinsă cererea.

Prin sentința civilă nr. 3115

din 2 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul I.V., în

contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat

hotărârea nr. 12013/11259 din 23 aprilie 2004, emisă de pârâtă. A obligat

pârâta să elibereze în favoarea reclamantului, o nouă hotărâre în care să se

constate că perioada 22 martie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în

dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost evacuat din județul

Dorohoi, în județul Dâmbovița, în cursul anului 1944.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în

esență, că în dosarul depus la Comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei,

iar aprecierea încadrării în dispozițiile legii se poate face de către instanța

de judecată, numai cu data prezentării dovezilor și în funcție de acestea.

Recursul este nefondat.

Din conținutul adresei nr. 622

din 18 noiembrie 2004, eliberată de Direcția Județeană Dâmbovița a Arhivelor

Naționale, rezultă că reclamantul figurează la poziția nr. 43, ca refugiat și

evacuat din județul Dorohoi, în județul Dâmbovița, în cursul anului 1944.

Acest act, coroborat cu

declarația autentificată a martorului M.N. face dovada că reclamantul, din

cauza regimurilor instaurate în România, și-a schimbat forțat domiciliul, în

altă localitate, decât cea în care s-a născut, respectiv din localitatea

Zvoriștea, județul Dorohoi - Suceava, în comuna Dragodana, județul Dâmbovița,

în 22 martie 1944.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3115

din 2 decembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2005.