ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1407/2005

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 8044, pronunțată la

data de 4 noiembrie 2004, secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis recursul formulat de recurentul C.Ș.

și a casat sentința civilă nr. 465, pronunțată la data de 9 iulie 2004, de secția

de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova, admițând acțiunea

formulată de acesta, în sensul că a modificat actul administrativ atacat, în

ceea ce privește data acordării drepturilor compensatorii, respectiv de la 1

aprilie 2004.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare, recurentul C.Ș., susținând, în esență, că instanța de

recurs, admițând în parte recursul său, a omis din greșeală să cerceteze

motivul care se referea la confuzia instanței de fond între perioada 2 mai 1950

- 17 martie 1952, pentru care, într-adevăr, autoritatea competentă i-a

recunoscut drepturile acordate de Legea nr. 309/2002, cu perioada 13 martie

1952 - 30 noiembrie 1953, pe care a pretins-o prin acțiune și pentru care

autoritatea competentă i-a respins cererea de acordare a drepturilor

corespunzătoare.

Contestația în anulare este

întemeiată.

Astfel, deși în cererea de recurs,

critica de mai sus apare ca un motiv distinct, din considerentele deciziei nr. 8044

din 4 noiembrie 2004 rezultă că instanța de recurs a omis, din greșeală, să

analizeze și să soluționeze recursul, și prin prisma acestui motiv, care viza

temeinicia soluției instanței de fond.

Deci, fiind îndeplinite cerințele art.

318 alin. (1) C. proc. civ., contestația va fi admisă, iar decizia nr. 8044 din

4 noiembrie 2004 va fi anulată și se va proceda la o nouă judecată a

recursului.

Prin acțiunea adresată curții de

apel, recurentul-reclamant a cerut ca autoritatea competentă să fie obligată

să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 13

martie 1952 - 30 noiembrie 1953, în care a efectuat stagiul militar în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Instanța de fond, respingând

acțiunea, a reținut că perioada de mai sus se regăsește în decizia de

pensionare nr. 61690 din 17 iunie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Olt,

prin care i s-a acordat suma de 384.750 lei, ca beneficiu al Legii nr. 309/2002.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, reclamantul care, între altele, a susținut că instanța de fond a făcut

o confuzie și că în decizia de pensionare nu se regăsește perioada pretinsă de

el, ci o altă perioadă, pentru care, într-adevăr, autoritatea competentă îi

recunoscuse drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, prin hotărârea nr. 5109

din 16 februarie 2004.

Recursul este întemeiat.

Într-adevăr, prin hotărârea nr. 5109

din 16 februarie 2004, Casa Județeană de Pensii Olt i-a admis recurentului-reclamant,

cererea pe care o depusese la 6 noiembrie 2003 și a constatat că perioada 2 mai

1950 - 17 marte 1952 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002,

perioadă care, calculată, însumează 1 an, 10 luni și 15 zile, care se regăsește

inclusă în decizia de pensionare nr. 61690 din 17 iunie 2004.

Separat, recurentul-reclamant a

cerut ca autoritatea competentă să-i recunoască aceleași drepturi, și pentru

perioada următoare, 13 martie 1952 - 30 noiembrie 1953, susținând că a continuat

satisfacerea stagiului militar în aceleași condiții.

Prin hotărârea nr. 527 din 10 mai

2004, autoritatea competentă a respins cererea pe care recurentul-reclamant o

depusese la data de 16 martie 2004.

Împotriva acestei ultime hotărâri,

recurentul-reclamant a formulat contestația care a făcut obiectul cauzei

soluționate prin sentința civilă nr. 465 din 9 iulie 2004.

Or, într-adevăr, respingând acțiunea

cu motivarea că, prin decizia de pensionare nr. 61690 din 17 iunie 2004,

autoritatea competentă i-ar fi recunoscut recurentului-reclamant, drepturile și

pentru cea de-a doua perioadă, instanța de fond s-a aflat în eroare și, de

fapt, a modificat obiectul cauzei, lăsând nesoluționată acțiunea care vizează

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii nr. 5827 din 10 mai 2004, adoptată de Comisia

de specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Olt.

În consecință, recursul va fi admis,

sentința atacată va fi casată și cauza va fi trimisă, pentru rejudecare,

aceleiași instanțe, care urmează să se pronunțe cu privire la actul

administrativ atacat: hotărârea nr. 5827 din 10 mai 2004 și dacă, în perioada

13 martie 1952 - 30 noiembrie 1953, recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul

militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii sau al fostului

Minister al Forțelor Armate, concluzie în raport cu care va aprecia incidența

sau nu a prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare

formulată de C.Ș., împotriva deciziei nr. 8044 din 4 noiembrie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pe care o anulează.

Rejudecând recursul, îl admite,

casează sentința nr. 465 din 9 iulie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2005.