ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4449/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 28

aprilie 2004 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul M.L. a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002, s-a dispus revocarea grațierii pedepsei de un an și 6 luni

închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1), lit. i) C. pen. (fapta din septembrie

2001) și a pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. i)

(fapta din 15 august 2001) prin sentința penală nr. 910 din 27 noiembrie 2002 a

Judecătoriei Drăgășani (dos. nr. 2391/2002).

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

cele două pedepse au fost contopite, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de un

an și 6 luni închisoare pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa de

7 ani închisoare dispusă în prezenta cauză, în total, 8 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 57 și art.

71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 20 ianuarie 2004, la zi.

În baza art. 160 lit. b) C. proc.

pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 130.000 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 2.500.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 19

ianuarie 2004, în jurul orei 22,40, pe stradă, inculpatul a acostat-o pe partea

vătămată M.G.D., a imobilizat-o și, simulând că are asupra sa un cuțit, a

amenințat-o, cerându-i geanta. Apoi, inculpatul a smuls geanta victimei de pe

umăr, fugind cu bunul sustras asupra sa.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de

identificare, proces-verbal de efectuare a percheziției corporale, declarațiile

martorului M.G., declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 159/ A din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

În baza art. 160

b

,

raportat la art. 302

2

C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului, iar în baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus

perioada prevenției la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

onorariul apără-torului din oficiu avansându-se din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.L., solicitând admiterea acestuia și reducerea cuantumului

pedepsei aplicate.

Totodată, a solicitat înlăturarea

adăugării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, întrucât aceasta trebuie contopită.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

și 14 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție, constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se

vor arăta în continuare.

Prin sentința penală nr. 50 din 21

ianuarie 2002 a Judecătoriei Drăgășani, inculpatul M.L. a fost condamnat la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu art. 81 C. pen., pentru săvârșirea

la data de 26 ianuarie 2000 a infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 lit.

a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Hotărârea

judecătorească a rămas definitivă prin neapelare, la 13 martie 2002.

Prin sentința penală nr. 910 din 27

noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgășani, inculpatul minor a fost condamnat la

patru pedepse de câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea de

infracțiuni de furt calificat la datele de 9 decembrie 2000, 8 iunie 2001, 15

august 2001, septembrie 2001.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen.,

s-a dispus anularea executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată

inculpatului M.L. prin sentința penală nr. 50 din 21 ianuarie 2002 a

Judecătoriei Drăgășani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 85 alin. (1) C. pen., toate pedepsele aplicate prin cele două

hotărâri judecătorești au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de un an și 6

luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 140/ R din 8

aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești s-au casat în parte sentința nr. 910 din

27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgășani și deciziei penale nr. 28 din 5

februarie 2003 a Tribunalului Vâlcea, s-au descontopit pedepsele aplicate

inculpatului, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate

pedepsele de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate pentru faptele săvârșite

la 15 august 2001 și septembrie 2001.

Celelalte pedepse de câte un an și 6

luni închisoare au fost recontopite, urmând ca inculpatul să execute un an și 6

luni închisoare.

Noua infracțiune comisă la data de

19 ianuarie 2004, fiind săvârșite în termenul de încercare de 3 ani, prevăzută

de art. 7 din Legea nr. 543/2002, în mod corect a atras revocarea grațierii

pedepselor de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului pentru

faptele din 15 august 2001 și, respectiv, septembrie 2001, măsură care urmează

a fi menținută.

Instanța de fond a greșit însă când

a dispus ca pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare să fie executată

alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, stabilită pentru noua faptă dedusă

judecății.

Curtea constată că faptele săvârșite

la 15 august 2001 și septembrie 2001 sunt în concurs real cu celelalte fapte

pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 910 din 27

noiembrie 2002, astfel că, în baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 36 C. pen.,

va dispune contopirea pedepselor de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate

pentru săvârșirea acestor infracțiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa

rezultantă de un an și 6 luni închisoare.

Executarea acestei pedepse a început

la 9 mai 2002, iar la 21 mai 2003n inculpatul a fost liberat din detenție.

În aceste condiții, cumulul

aritmetic între pedepsele de un an și 6 luni închisoare și, respectiv, 7 ani

închisoare nu se mai impune, inculpatul M.L. urmând să execute numai pedeapsa

de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să admită recursul inculpatului M.L. și să caseze hotărârile pronunțate numai

cu privire la individualizarea pedepsei de executat.

Având în vedere perseverența

infracțională a inculpatului, faptul că măsurile de clemență dispuse până în

prezent nu și-au atins scopul, Curtea constată că instanțele de judecată au

individualizat în mod just pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie și că nu se impune reducerea cuantumului stabilit fără

a se goli de conținut, în mod vădit dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

vor fi menținute.

Timpul arestului preventiv va fi dedus

din pedeapsa aplicată de la 20 ianuarie 2004 la 8 septembrie 2004.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen.,

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 159/ A din 8 iunie 2004 a Curții

de Apel Pitești.

Casează decizia penală sus-menționată

și sentința penală nr. 90 din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Vâlcea, numai cu

privire la individualizarea pedepsei de executat.

Menține revocarea grațierii

pedepselor de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului pentru

infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C.

pen. (faptele din 15 august 2001, și, respectiv, septembrie 2001) prin sentința

penală 910 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgășani.

Conform art. 33, art. 34 și art. 36

C. pen., contopește aceste pedepse cu pedepsele de câte un an și 6 luni

închisoare, aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 910/2002 a

Judecătoriei Drăgășani, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa de

un an și 6 luni închisoare.

Constată că pedeapsa de un an și 6

luni închisoare, a fost executată de inculpat în perioada 9 mai 2002 – 21 mai

2003.

Inculpatul M.L. urmează a executa

numai pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 221 alin. (2) lit. b) și

c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 20 ianuarie 2004 la 8 septembrie

2004.

Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea

din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

septembrie 2004.