ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4449/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul M.L. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea grațierii pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1), lit. i) C. pen. (fapta din septembrie 2001) și a pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. i) (fapta din 15 august 2001) prin sentința penală nr. 910 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgășani (dos.

nr. 2391/2002). În baza art. 33 și art. 34 C. pen., cele două pedepse au fost contopite, stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de un an și 6 luni închisoare pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa de 7 ani închisoare dispusă în prezenta cauză, în total, 8 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 57 și art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 20 ianuarie 2004, la zi. În baza art. 160 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 130.000 lei.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.500.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 19 ianuarie 2004, în jurul orei 22,40, pe stradă, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată M.G.D., a imobilizat-o și, simulând că are asupra sa un cuțit, a amenințat-o, cerându-i geanta. Apoi, inculpatul a smuls geanta victimei de pe umăr, fugind cu bunul sustras asupra sa. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de identificare, proces-verbal de efectuare a percheziției corporale, declarațiile martorului M.G., declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 159/ A din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. În baza art. 160 b , raportat la art. 302 2 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus perioada prevenției la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apără-torului din oficiu avansându-se din fondurile Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.L., solicitând admiterea acestuia și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Totodată, a solicitat înlăturarea adăugării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, întrucât aceasta trebuie contopită.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Prin sentința penală nr. 50 din 21 ianuarie 2002 a Judecătoriei Drăgășani, inculpatul M.L. a fost condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, cu art. 81 C. pen., pentru săvârșirea la data de 26 ianuarie 2000 a infracțiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin neapelare, la 13 martie 2002. Prin sentința penală nr. 910 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgășani, inculpatul minor a fost condamnat la patru pedepse de câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat la datele de 9 decembrie 2000, 8 iunie 2001, 15 august 2001, septembrie 2001. În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului M.L. prin sentința penală nr. 50 din 21 ianuarie 2002 a Judecătoriei Drăgășani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 85 alin. (1) C. pen., toate pedepsele aplicate prin cele două hotărâri judecătorești au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare.

Prin decizia penală nr. 140/ R din 8 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești s-au casat în parte sentința nr. 910 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgășani și deciziei penale nr. 28 din 5 februarie 2003 a Tribunalului Vâlcea, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate pentru faptele săvârșite la 15 august 2001 și septembrie 2001. Celelalte pedepse de câte un an și 6 luni închisoare au fost recontopite, urmând ca inculpatul să execute un an și 6 luni închisoare. Noua infracțiune comisă la data de 19 ianuarie 2004, fiind săvârșite în termenul de încercare de 3 ani, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 543/2002, în mod corect a atras revocarea grațierii pedepselor de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului pentru faptele din 15 august 2001 și, respectiv, septembrie 2001, măsură care urmează a fi menținută.

Instanța de fond a greșit însă când a dispus ca pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare să fie executată alături de pedeapsa de 7 ani închisoare, stabilită pentru noua faptă dedusă judecății. Curtea constată că faptele săvârșite la 15 august 2001 și septembrie 2001 sunt în concurs real cu celelalte fapte pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 910 din 27 noiembrie 2002, astfel că, în baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 36 C. pen., va dispune contopirea pedepselor de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate pentru săvârșirea acestor infracțiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de un an și 6 luni închisoare. Executarea acestei pedepse a început la 9 mai 2002, iar la 21 mai 2003n inculpatul a fost liberat din detenție.

În aceste condiții, cumulul aritmetic între pedepsele de un an și 6 luni închisoare și, respectiv, 7 ani închisoare nu se mai impune, inculpatul M.L. urmând să execute numai pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul inculpatului M.L. și să caseze hotărârile pronunțate numai cu privire la individualizarea pedepsei de executat. Având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, faptul că măsurile de clemență dispuse până în prezent nu și-au atins scopul, Curtea constată că instanțele de judecată au individualizat în mod just pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și că nu se impune reducerea cuantumului stabilit fără a se goli de conținut, în mod vădit dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi menținute. Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată de la 20 ianuarie 2004 la 8 septembrie 2004. Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva deciziei penale nr. 159/ A din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 90 din 28 aprilie 2004 a Tribunalului Vâlcea, numai cu privire la individualizarea pedepsei de executat. Menține revocarea grațierii pedepselor de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. (faptele din 15 august 2001, și, respectiv, septembrie 2001) prin sentința penală 910 din 27 noiembrie 2002 a Judecătoriei Drăgășani. Conform art. 33, art. 34 și art. 36 C. pen., contopește aceste pedepse cu pedepsele de câte un an și 6 luni închisoare, aplicate aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 910/2002 a Judecătoriei Drăgășani, urmând ca inculpatul să execute în final, pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

Constată că pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, a fost executată de inculpat în perioada 9 mai 2002 – 21 mai 2003. Inculpatul M.L. urmează a executa numai pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 221 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 20 ianuarie 2004 la 8 septembrie 2004. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2004.