ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 389/2005

HOTĂRÂRE
19.01.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 389/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 566

din 14 octombrie 2004 a Tribunalului Prahova, inculpata C.S.F. a fost

condamnată la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor înscrise în

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 174 și art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74art.

76 C. pen.

Totodată, tribunalul a

menținut starea de arest a inculpatei, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 24 iulie 2004 la zi, a luat act că partea vătămată R.E. nu s-a

constituit parte civilă și a obligat pe inculpat la 2.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut în fapt următoarele:

Victima R.A.G. în etate de

34 ani, văr primar cu inculpata, locuia singur într-un imobil situat în aceeași

curte cu imobilul în care locuia inculpata cu tatăl și bunica sa.

Victima nu lucra, suferise

mai multe condamnări penale și avea un comportament violent, motiv pentru care

familia sa a refuzat să-l ia la București unde se stabilise.

Între timp victima și-a

vândut bunurile din gospodărie, rămânându-i numai patul de dormit, o masă și un

scaun, iar inculpata, în etate de 20 ani îi asigura zilnic hrana necesară.

În ziua de 20 martie 2004,

inculpata după ce a servit cu mâncare pe victimă, a plecat la discoteca din

comună. După câtva timp victima a venit și ea la discotecă, în stare de

ebrietate și a obligat pe inculpată să revină acasă pentru a-i da de mâncare.

Victima s-a manifestat

violent față de inculpată atât în timp ce se întorceau spre casă cât și în imobilul

unde locuia inculpatul, împrejurare în care, după ce victima s-a dezechilibrat

și a căzut între pat și sobă, trăgând peste ea și pe inculpată, aceasta a

strâns-o cu ambele mâini de gât producându-i asfixie mecanică. Văzând că

victima era în stare inconștientă, a luat un șiret în lungime de 1,20 m, cu

care i-a înfășurat gâtul și l-a strâns, iar după ce a decedat, i-a târât corpul

prin curte în holul casei acesteia. A doua zi i-a acoperit cadavrul cu haine

vechi și după câteva zile, cu o cazma a săpat o groapă adâncă de 80 cm sub

patul din cameră, unde a îngropat-o, spunând tatălui și bunicii sale că victima

plecat de acasă mai multe zile, cum obișnuia și anterior.

După aproximativ 4 luni

inculpata a mărturisit fapta tatălui său și astfel au fost anunțate organele de

urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 501

din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, s-a respins apelul declarat de

inculpată prin care solicita reducerea pedepsei.

Împotriva acestei decizii,

inculpata C.S.F. a declarat recurs, reiterând motivul din apel, referitor la

reducerea pedepsei aplicate, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de

inculpată nu este fondat.

La aplicarea pedepsei

închisorii instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens a ținut seama de gradul sporit de

pericol social al infracțiunii comise, de datele care caracterizează persoana

inculpatei cât și de împrejurările care atenuează răspunderea penală, astfel că

pedeapsa stabilită, orientată sub limita minimă prevăzută de lege este necesară

pentru reeducarea acesteia și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

În consecință, urmează a se

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, a se deduce din pedeapsă

durata arestării preventive și a fi obligată la cheltuieli judiciare către

stat.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata C.S.F. împotriva deciziei penale nr.

501 din 22 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 iulie 2004 la 19

ianuarie 2005.

Obligă pe recurentă să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 986/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 183 din 287 aprilie 2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul B.B. la 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut
ÎCCJ 2004-11-01
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5631/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 316 din 26 mai 2004, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe inculpatul D.I.F. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârși
ÎCCJ 2003-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4310/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 342 din 9 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul S.V. a fost condamnat la 10 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturi
ÎCCJ 2003-04-18
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2018/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 101 din 10 aprilie 2002 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul A.G. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani interzicerea u
ÎCCJ 2005-02-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1360/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 472 din 16 noiembrie 2004, Tribunalul Dâmbovița a condamnat pe inculpatul D.M.C. la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea dre
Sursă