ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3528/2005

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 21 iunie 2004 petentul D.I. în calitate de reclamant în dosarul nr. 12092/2003 al Judecătoriei Timișoara a solicitat investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 40 din 12 ianuarie 2004 pronunțată în dosarul menționat. Prin încheierea din 30 iunie 2004 Judecătoria Timișoara a admis cererea de investire cu formulă executorie a sentinței civile nr. 40 din 12 ianuarie 2004 pronunțată în dosarul nr.12096/2003. Împotriva încheierii din 30 iunie 2004 au declarat apel în termenul legal apelanții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 2631 din 24 noiembrie 2004 a respins ca inadmisibil apelul declarat în cauză. Și împotriva acestei decizii Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au declarat recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs hotărârea a fost criticată sub aspectul admisibilității căii de atac a apelului, susținându-se în cauză că sunt aplicabile dispozițiile art. 373 3 C. proc. civ. De asemenea s-a mai susținut în ceea ce privește motivarea instanței în sensul că orice incident procedural care apare în faza de executare silită se soluționează pe calea contestației la executare în condițiile art. 399 și urm. C. proc.

civ. este greșită întrucât executarea nu face obiectul cauzei. Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Executarea silită este o fază a procesului civil, dar nu poate fi identificată cu activitatea propriu zisă de judecată, chiar dacă intervenția instanței este uneori necesară. Executarea silită nu se caracterizează prin existența unei judecăți propriu zise, materializată prin administrarea de dovezi ale existenței dreptului urmărit a fi realizat și la apărări, fiind în principiu, o fază ulterioară necunoașterii judecătorești a dreptului care face obiectul acțiunii. In faza de executare silită, părțile au deja un titlu executoriu, în cazul de față, o hotărâre judecătorească, la care s-a ajuns prin parcurgerea tuturor celorlalte faze procesuale.

Cererea pentru investirea cu formulă executorie nu poate fi așadar inclusă nici în categoria cererilor cărora li se aplică procedura necontencioasă prevăzută în Codul de procedură civilă. Pentru executarea silită, Codul de procedură civilă are reglementări distincte, iar căile de atac aplicabile în această fază a procesului civil sunt prevăzute de legiuitor pentru fiecare act procesual adoptat prin dispoziții de strictă interpretare. Or, potrivit dispozițiilor art. 373 3 alin. (1) C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs și numai de către creditor încheierile prin care se resping cererile de investire cu formulă executorie. Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 373 2 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 2631 din 24 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2005.