ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3528/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Timișoara la data de 21 iunie 2004 petentul D.I. în calitate de

reclamant în dosarul nr. 12092/2003 al Judecătoriei Timișoara a solicitat

investirea cu formulă executorie a sentinței civile nr. 40 din 12 ianuarie 2004

pronunțată în dosarul menționat.

Prin încheierea din 30 iunie 2004

Judecătoria Timișoara a admis cererea de investire cu formulă executorie a

sentinței civile nr. 40 din 12 ianuarie 2004 pronunțată în dosarul

nr.12096/2003.

Împotriva încheierii din 30 iunie

2004 au declarat apel în termenul legal apelanții Primarul Municipiului

Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 2631 din 24 noiembrie 2004 a respins ca inadmisibil

apelul declarat în cauză.

Și împotriva acestei decizii

Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au

declarat recurs, pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs hotărârea a

fost criticată sub aspectul admisibilității căii de atac a apelului,

susținându-se în cauză că sunt aplicabile dispozițiile art. 373

3

C.

proc. civ.

De asemenea s-a mai susținut în ceea

ce privește motivarea instanței în sensul că orice incident procedural care

apare în faza de executare silită se soluționează pe calea contestației la

executare în condițiile art. 399 și urm. C. proc. civ. este greșită întrucât

executarea nu face obiectul cauzei.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Executarea silită este o fază a

procesului civil, dar nu poate fi identificată cu activitatea propriu zisă de

judecată, chiar dacă intervenția instanței este uneori necesară.

Executarea silită nu se

caracterizează prin existența unei judecăți propriu zise, materializată prin

administrarea de dovezi ale existenței dreptului urmărit a fi realizat și la

apărări, fiind în principiu, o fază ulterioară necunoașterii judecătorești a

dreptului care face obiectul acțiunii.

In faza de executare silită, părțile

au deja un titlu executoriu, în cazul de față, o hotărâre judecătorească, la

care s-a ajuns prin parcurgerea tuturor celorlalte faze procesuale.

Cererea pentru investirea cu formulă

executorie nu poate fi așadar inclusă nici în categoria cererilor cărora li se

aplică procedura necontencioasă prevăzută în Codul de procedură civilă.

Pentru executarea silită, Codul de

procedură civilă are reglementări distincte, iar căile de atac aplicabile în

această fază a procesului civil sunt prevăzute de legiuitor pentru fiecare act

procesual adoptat prin dispoziții de strictă interpretare.

Or, potrivit dispozițiilor art. 373

3

alin. (1) C. proc. civ. pot fi atacate cu recurs și numai de către creditor

încheierile prin care se resping cererile de investire cu formulă executorie.

Așa fiind, în baza dispozițiilor

art. 373

2

alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză se

vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și

Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 2631 din 24

noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2005.