ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3445/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 30 octombrie 2003, reclamantul L.P. a chemat în judecată Ministerul

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, solicitând anularea Ordinului nr.

443 din 2 octombrie 2003, reintegrarea în funcția de director general al

Spitalului C.F.R. Simeria, obligarea pârâtului la plata diferenței de salariu,

precum și plata unor daune morale de 300.000.000 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că, prin ordinul atacat, a fost eliberat din funcția de

conducere deținută, pentru nerespectarea dispozițiilor privind achizițiile

publice, reglementate de O.U.G. nr. 60/2001 și Ordinul Ministerului

Transporturilor nr. 2006/2002, fără a se indica concret care dispoziții au fost

încălcate.

Mai susține reclamantul, că

măsura este abuzivă, întrucât s-au invocat prevederile Codului muncii,

referitoare la concedierea salariatului, sancțiunea aplicată fiind

disproporționată în raport cu fapta reținută în sarcina sa, că la data emiterii

ordinului se afla în concediu medical, iar ordinul nu este semnat de ministru.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 221 din 19

noiembrie 2004, a respins acțiunea.

Instanța a reținut că

reclamantul se face vinovat de faptul că nu a dispus efectuarea achizițiilor

necesare spitalului, prin licitație, conform O.U.G. nr. 60/2001; că nu era

necesar să i se acorde preaviz, deoarece nu a fost concediat din unitate, ci

doar schimbat din funcția de conducere și reîncadrat în funcția de execuție

deținută anterior; că susținerea privitoare la faptul că se afla în concediu

medical, nu este fondată, întrucât reclamantul nu a fost concediat din unitate,

ci doar eliberat din funcția de conducere; că ordinul atacat a fost legal

semnat de Secretarul de stat din cadrul ministerului, care avea delegație de la

ministru.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, reclamantul.

În motivarea recursului se

arată că B.R.M., prin adresa din data de 17 februarie 2003, a precizat că

organizează proceduri de achiziții pentru mărfuri cu o valoare minimă de peste

40.000 Euro; că nu există fișa postului, că a fost o concediere și nu o

eliberare din funcție.

Recursul este fondat, pentru

următoarele considerente:

La data de 2 octombrie 2003,

prin Ordinul nr. 443, emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului, L.P., director general al Spitalului C.F.R. Simeria, a fost

eliberat din funcție, prevăzându-se că urmează a fi încadrat pe postul deținut

anterior.

În cuprinsul ordinului sunt

precizate prevederile art. 61 lit. d) și ale art. 64 alin. (1) C. muncii, care

se referă la concedierea pentru necorespundere profesională.

Ceea ce s-a imputat

reclamantului. a fost nerespectarea dispozițiilor privind achizițiile publice,

conform O.U.G. nr. 60/2001.

Ordinul atacat este nelegal.

Raporturile de serviciu ale

recurentului. în calitate de director general, nu erau reglementate de Codul muncii,

ci de dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Prin ordin, în mod nelegal au

fost invocate ca temei de drept, dispozițiile art. 61 lit. d) și ale art. 64 alin.

(1) C. muncii.

În dispozitivul ordinului

s-a prevăzut că reclamantul „se eliberează din funcție”.

Eliberarea din funcție este

prevăzută de dispozițiile art. 84 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, iar

în conformitate cu art. 84 alin. (4) al legii, eliberarea din funcție se

dispune pentru motive neimputabile funcționarului public, în cazurile limitativ

prevăzute la lit. a) - f) ale textului precizat.

Întrucât actul atacat nu

cuprinde aceste mențiuni, este nelegal.

Având în vedere motivul

imputat recurentului, rezultă că intenția reală a autorității publice a fost

aceea de destituire din funcția publică a reclamantului, situație prevăzută de

dispozițiile art. 84 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, cu referire la art.

84 alin. (5) lit. a) din lege, care reglementează destituirea din funcția

publică, pentru motive imputabile funcționarului, ca sancțiune disciplinară,

aplicată pentru săvârșirea unei abateri disciplinare care a avut consecințe

grave (încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri).

Potrivit art. 93 din Legea nr.

188/1999, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației

muncii.

Întrucât Legea nr. 188/1999

nu cuprinde dispoziții referitoare la actul de destituire, în considerarea

dispozițiilor art. 93 din Legea nr. 188/1999, se vor aplica dispozițiile art. 268

C. muncii.

Art. 268 alin. (2) lit. a) -

f) C. muncii, sancționează cu nulitatea absolută, necuprinderea în actul de

înlăturare din muncă, a următoarelor mențiuni: descrierea faptei, motivele

pentru care au fost înlăturate apărările celui în cauză, temeiul de drept în

baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară, termenul în care sancțiunea

poate fi contestată, instanța competentă la care sancțiunea poate fi

contestată.

Întrucât ordinul atacat nu

cuprinde aceste mențiuni obligatorii, el este nul, motiv pentru care acțiunea

reclamantului se impune a fi admisă.

Așa fiind, se va admite

recursul reclamantului, se va modifica sentința atacată, se va anula ordinul

atacat și conform art. 89 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, se va dispune

reintegrarea reclamantului în funcția publică din care a fost destituit.

Potrivit art. 89 alin. (1)

din lege, pârâtul va fi obligat să-i plătească reclamantului, o despăgubire

egală cu diferența dintre salariile indexate, majorate și recalculate ce i se

cuveneau reclamantului pentru funcția de director general și salariile pe care

acesta le-a încasat, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în

funcția respectivă.

Capătul de cerere privind

acordarea daunelor morale va fi, însă, respins, întrucât legislația specială,

mai sus expusă, permite acordarea daunelor precizate în art. 89 alin. (1) din

Legea nr. 188/1999.

Conform art. 274 C. proc.

civ., pârâtul-intimat va fi obligat la cheltuielile de judecată la fond și în

recurs, în cuantum de 32.450.000 lei (onorariu de avocat, contravaloare

transport la termenul de judecată la fond).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul L.P. împotriva sentinței civile nr. 221 din 19 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

admite acțiunea formulată de reclamantul L.P., în parte.

Anulează Ordinul nr. 443/2003,

emis de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Dispune

reintegrarea reclamantului în funcția de Director general al Spitalului C.F.R.

Simeria.

Obligă pârâtul să-i

plătească reclamantului, diferența dintre salariile indexate, majorate,

recalculate, ce i se cuveneau și salariile încasate, plus celelalte drepturi de

care ar fi beneficiat în funcția respectivă, plus 32.450.000 lei, cheltuieli de

judecată.

Respinge cererea de acordare

a daunelor morale.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2005.