ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2255/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Brașov a reținut prin Sentința civilă nr. 140/s/din 17 aprilie 2008 că reclamantul S. K. a formulat prin intermediul Biroului Executorului judecătoresc T.-D.-K. o notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului din str. M. nr. 8 înscris în CF nr. 5741 Brașov arătând că acesta a fost construit de către antecesorii notificatorilor în perioada 1935 - 1940 pe terenul aflat în proprietatea societății familiei S. AG, fiind destinat locuirii de către familia S. și a fost preluat abuziv de către stat în baza Legii nr. 119/1948. Prin Sentința civilă nr. 140/s/din 17 aprilie 2008, Tribunalul Brașov, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC Ș.S.

SA Brașov, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.K. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov prin Primar, a constatat că imobilele construcții situate în Brașov, str. M. nr. 8 și 10, aflate pe terenul înscris în CF 5471 Brașov, nr. top 6084 au fost preluate de stat fără titlu și a obligat pârâtul Municipiul Brașov prin Primar să emită în favoarea reclamantului o dispoziție de restituire în natură a imobilelor construcții situate în Brașov, str. M. nr. 8 și 10. De asemenea a respins acțiunea formulată de reclamantul S.K. în contradictoriu cu pârâta SC Ș.S. SA Brașov ca urmare a admiterii excepției lipse calității procesuale pasive. În motivarea sentinței, tribunalul a reținut din coroborarea concluziilor raportului de expertiză, cu declarația notarială dată de A.O.

admisibilă ca mijloc de dovadă potrivit art. 23.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, că cele două construcții situate în Brașov, str. M. nr. 8 și 10 au fost edificate de către antecesorii notificatorilor în jurul anului 1940, cele două construcții având destinația de locuință fiind proprietatea privată a familiei și nu a societății S.. Prin Decizia nr. 132 Ap a, Curții de de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar, pe care a schimbat-o în parte în sensul că, a obligat pârâtul Municipiul Brașov prin Primar să emită în favoarea reclamantului dispoziție de restituire în natură a imobilelor construcții situate în Brașov str. M. nr. 8 și 10, aflate pe terenul înscris în cartea funciară nr. 5471 Brașov, cu nr. topografic 6084 în loc de cartea funciară cu nr. 5471 Brașov.

Instanța de apel a reținut că apelul este fondat având în vedere următoarele considerente: Consemnarea imobilelor construcții ca fiind amplasate pe terenul înscris în cartea funciară nr. 5471 Brașov cu nr. topografic 6084 este o eroare determinată de precizarea de acțiune efectuată de reclamant ca urmare a erorii materiale strecurate de expert în preambulul expertizei, deoarece a fost menționat greșit nr. cărții funciare ca fiind 5471, concluziile finale ale expertului se referă la cartea funciară 5741 cu nr. topografic 6084. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului pârâta susține că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu s-a făcut o identificare exactă a construcțiilor asupra cărora Municipiul Brașov este obligat să emită o dispoziție de restituire în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv nu s-a identificat în mod corect adresa administrativă la care sunt situate construcțiile. La termenul de judecată din 14 aprilie 2010, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la nulitatea recursului. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente: Potrivit art. 133 C. proc. civ., (aplicabile și în recurs în baza dispozițiilor coroborate ale art. 302 lit. d) cu cele ale art. 316 din același cod) cererea de chemare în judecată, care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului ori obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

În speța de față, cererea de recurs nu a fost semnată de reprezentantul legal al pârâtei și nici nu a fost complinită această omisiune deși s-a acordat un termen în acest scop, recurentul fiind citat cu această mențiune. Semnătura recurentului fiind o condiție a valabilității recursului, conform cerințelor art. 302 lit. d) C. proc. civ. și în cauză se va aplica sancțiunea nulității acestuia conform art. 302 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Constată nul recursul formulat de pârâta Municipiul Brașov prin Primar împotriva Deciziei nr. 132 Ap din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2010.