ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2255/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Brașov a

reținut prin Sentința civilă nr. 140/s/din 17 aprilie 2008 că reclamantul S. K.

a formulat prin intermediul Biroului Executorului judecătoresc T.-D.-K. o

notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului din str. M.

nr. 8 înscris în CF nr. 5741 Brașov arătând că acesta a fost construit de către

antecesorii notificatorilor în perioada 1935 - 1940 pe terenul aflat în

proprietatea societății familiei S. AG, fiind destinat locuirii de către

familia S. și a fost preluat abuziv de către stat în baza Legii nr. 119/1948.

Prin Sentința civilă nr. 140/s/din 17 aprilie

2008, Tribunalul Brașov, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei SC Ș.S. SA Brașov, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.K. în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov prin Primar, a constatat că

imobilele construcții situate în Brașov, str. M. nr. 8 și 10, aflate pe terenul

înscris în CF 5471 Brașov, nr. top 6084 au fost preluate de stat fără titlu și

a obligat pârâtul Municipiul Brașov prin Primar să emită în favoarea

reclamantului o dispoziție de restituire în natură a imobilelor construcții

situate în Brașov, str. M. nr. 8 și 10.

De asemenea a respins

acțiunea formulată de reclamantul S.K. în contradictoriu cu pârâta SC Ș.S. SA

Brașov ca urmare a admiterii excepției lipse calității procesuale pasive.

În motivarea

sentinței, tribunalul a reținut din coroborarea concluziilor raportului de

expertiză, cu declarația notarială dată de A.O. admisibilă ca mijloc de dovadă

potrivit art. 23.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, că

cele două construcții situate în Brașov, str. M. nr. 8 și 10 au fost edificate

de către antecesorii notificatorilor în jurul anului 1940, cele două

construcții având destinația de locuință fiind proprietatea privată a familiei

și nu a societății S..

Prin Decizia nr. 132

Ap a, Curții de de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, s-a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar, pe

care a schimbat-o în parte în sensul că, a obligat pârâtul Municipiul Brașov

prin Primar să emită în favoarea reclamantului dispoziție de restituire în

natură a imobilelor construcții situate în Brașov str. M. nr. 8 și 10, aflate

pe terenul înscris în cartea funciară nr. 5471 Brașov, cu nr. topografic 6084

în loc de cartea funciară cu nr. 5471 Brașov.

Instanța de apel a

reținut că apelul este fondat având în vedere următoarele considerente:

Consemnarea

imobilelor construcții ca fiind amplasate pe terenul înscris în cartea funciară

nr. 5471 Brașov cu nr. topografic 6084 este o eroare determinată de precizarea

de acțiune efectuată de reclamant ca urmare a erorii materiale strecurate de

expert în preambulul expertizei, deoarece a fost menționat greșit nr. cărții

funciare ca fiind 5471, concluziile finale ale expertului se referă la cartea

funciară 5741 cu nr. topografic 6084.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În motivarea

recursului pârâta susține că hotărârea atacată este nelegală întrucât nu s-a

făcut o identificare exactă a construcțiilor asupra cărora Municipiul Brașov

este obligat să emită o dispoziție de restituire în natură în temeiul Legii nr.

10/2001, respectiv nu s-a identificat în mod corect adresa administrativă la

care sunt situate construcțiile.

La termenul de

judecată din 14 aprilie 2010, Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la

nulitatea recursului.

Analizând recursul,

Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 C.

proc. civ., (aplicabile și în recurs în baza dispozițiilor coroborate ale art.

302 lit. d) cu cele ale art. 316 din același cod) cererea de chemare în

judecată, care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului ori obiectul

ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

În speța de față,

cererea de recurs nu a fost semnată de reprezentantul legal al pârâtei și nici

nu a fost complinită această omisiune deși s-a acordat un termen în acest scop,

recurentul fiind citat cu această mențiune.

Semnătura

recurentului fiind o condiție a valabilității recursului, conform cerințelor

art. 302 lit. d) C. proc. civ. și în cauză se va aplica sancțiunea nulității

acestuia conform art. 302 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată nul recursul

formulat de pârâta Municipiul Brașov prin Primar împotriva Deciziei nr. 132 Ap

din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2010.