ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.01.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 327/2005

HOTĂRÂRE
20.01.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 327/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1312 din 28

februarie 2003, Judecătoria Baia Mare a admis excepția lipsei calității

procesuale a reclamantei Direcția Silvică Maramureș.

A fost respinsă acțiunea formulată

de Direcția Silvică Maramureș, în contradictoriu cu Comisia locală Asuaju de

Sus și Comisia județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate

privată asupra terenurilor agricole și cu vegetație forestieră și Primăria

Asuaju de Sus, pentru anularea hotărârii nr. 653 din 23 iulie 2002 a Comisiei județene

Maramureș.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că, potrivit art. 5 pct. 1 din Hotărârea Consiliului

de Miniștri nr. 173 din 18 ianuarie 2001, Regia Națională a Pădurilor are ca

obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii,

iar art. 6 alin. ultim prevede că interesele statului în justiție sunt

reprezentate de Regia Națională a Pădurilor, în domeniile care constituie

obiectul său de activitate.

Prin urmare, raportat și la prevederile

art. 32 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, în principiu, Regia Națională a

Pădurilor are calitate procesuală într-un proces în care se cere anularea

hotărârii de reconstituire a dreptului de proprietate vizând terenuri cu

vegetație forestieră.

Reține instanța de fond, că s-ar

putea realiza o delegare a calității procesuale către direcția silvică, în

condițiile art. 67 alin. (1) C. proc. civ., (aspect ce nu s-a probat în cauză),

numai ignorând dispozițiile art. 6 alin. ultim din H.G. nr. 173/2001, sau dându-i

o interpretare mai largă.

Direcția Silvică Maramureș nu are

capacitate procesuală și neavând capacitate nu poate avea nici calitate de

mandatar.

Prin decizia civilă nr. 696/R din 4

iulie 2003, Tribunalul Maramureș a respins recursul declarat de petenta Direcția

Silvică Maramureș împotriva acestei hotărâri.

Tribunalul a reținut că, potrivit

art. 52 și art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, în plângerea întemeiată

pe dispozițiile Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000 părți în proces sunt

persoanele fizice și juridice care au cerut reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor.

Or, în speță, cererea pentru

reconstituirea dreptului a fost făcută de Comuna Asuaju de Sus, iar dreptul i-a

fost reconstituit prin hotărârea nr. 693 din 23 iulie 2002. Împotriva acestei

hotărâri putea formula plângere Comuna Asuaju de Sus, căreia i s-a reconstituit

dreptul pentru o suprafață de teren mai mică decât cea solicitată sau Comisia județeană

Maramureș, conform art. 53 și art. 55 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.

Reține instanța de recurs, că

terții, în categoria cărora poate intra și statul prin administratorul

terenului, pot introduce o acțiune de drept comun, întemeiată pe ar. 60 – 62

din lege, pentru anularea titlului de proprietate emis în beneficiul persoanei

juridice care nu era îndreptățită, potrivit legii, la reconstituirea dreptului

asupra pădurii sau acțiune în revendicare.

De aceea, plângerea trebuia respinsă

ca inadmisibilă, pentru că Direcția Silvică Maramureș dacă este împuternicită

de Statul Român, ca titulară a dreptului de administrare, poate formula acțiune

în justiție.

Împotriva acestei hotărâri,

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare.

Se susține, că instanța de fond a

reținut că Direcția Silvică Maramureș nu are calitate procesuală, ignorând

dispozițiile H.G. nr. 173/2001 și ale H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea

Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva. Art. 3 din H.G. nr. 173/2001 prevede că

Regia Națională a Pădurilor are ca obiect de activitate aplicarea strategiei

naționale în domeniul silviculturii și acționează pentru apărarea, conservarea

și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, pe

care îl administrează, iar art. 6 din Regulamentul privind organizarea și

funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor prevede printre atribuțiile regiei și

pe aceea de a reprezenta în justiție interesele statului, în domeniile care

constituie obiectul său de activitate. Aceste dispoziții au fost abrogate prin H.G.

nr. 1105/2003, însă reglementarea de principiu a fost preluată în art. 7 lit. a)

din această hotărâre și art. 6 din Regulamentul privind organizarea și

funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva.

Prin art. 11 din Hotărârea nr.

3/1999 a Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor s-a

prevăzut că „direcțiile silvice, Institutul de cercetări și amenajări silvice

și Centrul de documentare și perfecționare a pregătirii personalului de

specialitate reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile Regiei Naționale

a Pădurilor în raza teritorială în care au fost organizate”, iar prin art. 8

s-a stabilit că directorul direcției silvice reprezintă și susține interesele

regiei în fața organelor jurisdicționale și a altor organe.

Se arată că, potrivit acestor

dispoziții, direcțiile silvice au calitate de parte în procesul care are ca

obiect dreptul de proprietate publică al statului asupra terenurilor forestiere

și fiind vorba de o formă de reprezentare legală, împrejurarea că direcția

silvică nu are personalitate juridică este lipsită de relevanță, atât sub

aspectul calității procesuale, cât și a capacității procesuale de folosință a

persoanei juridice.

Se mai susține, că motivarea

hotărârii instanței de recurs, în sensul inadmisibilității acțiunii, se

datorează greșitei calificări a cauzei deduse judecății.

Datorită calificării greșite, calea

de atac a fost soluționată ca recurs și s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă. Direcția

Silvică Maramureș a promovat o acțiune de drept comun, prin care a solicitat

protecția juridică a dreptului de proprietate publică al statului asupra

terenului forestier, prin anularea hotărârii comisiei județene, în baza art. 63

din Legea nr. 18/1991, care face trimitere la dreptul comun. De aceea, calea de

atac trebuia soluționată ca apel.

De asemenea, greșit s-a reținut că

reclamanta trebuia să formuleze acțiune în revendicare. Dispozițiile art. 63

din Legea nr. 18/1991, trebuiau raportate la dispozițiile referitoare la

atribuțiile Regiei Naționale a Pădurilor și direcțiilor silvice, în raport cu

care reclamanta are calitate procesuală.

Prin declarația de recurs în anulare

se solicită să se admită recursul, să fie casate hotărârile atacate și să se

trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Recursul în anulare va fi respins,

pentru următoarele considerente.

Raportat la actele depuse la dosar

și la dispozițiile legale invocate în declarația de recurs, se constată că

soluția respingerii acțiunii, pronunțată de instanța de fond, menținută de

tribunal, este legală.

Este, de principiu, că persoana

fizică sau juridică acționează în nume propriu, atunci când pornește o acțiune

fără să arate că formulează cererea în numele altei persoane.

Reprezentantul, indiferent de natura

reprezentării (legală sau convențională), este obligat să-și arate calitatea în

cererea pe care o face, deoarece atunci când nu-și arată calitatea de

reprezentant, este presupus că lucrează în nume propriu.

De aceea, în prezenta cauză, corect

s-a reținut prin sentința instanței de fond că Direcția Silvică Maramureș a

formulat cererea intitulată „plângere”, semnată de avocatul ales, în nume

propriu, pentru că nu există nici o mențiune că a înțeles să acționeze în

numele titularului dreptului, Statul Român, sau a Regiei Naționale a Pădurilor,

abilitată să reprezintă în justiție interesele statului, în domeniile care

constituie obiectul său de activitate.

Nici în cursul procesului, la

instanța de fond, reclamanta nu a precizat că acționează ca reprezentant.

În declarația de recurs în anulare

se fac referiri la calitatea Regiei Naționale a Pădurilor de reprezentant legal

al statului și la dreptul directorului direcției silvice de a reprezenta

interesele regiei, însă dispozițiile legale invocate nu au relevanță în cauză,

deoarece reclamanta a formulat acțiunea în nume propriu și nu în numele regiei.

Or, faptul că, prin lege, se

recunoaște expres calitatea Regiei Naționale a Pădurilor de a reprezenta statul

în domeniile care constituie obiectul său de activitate și dreptul directorului

direcției silvice de a reprezenta și susține interesele regiei, nu conferă

reclamantei legitimare procesuală pentru valorificarea dreptului statului

asupra terenurilor forestiere, printr-o acțiune formulată în nume propriu.

De altfel, așa cum corect s-a

reținut prin sentința instanței de fond, Direcția Silvică Maramureș, care este

una din unitățile fără personalitate juridică din structura Regiei Naționale a

Pădurilor, nu are nici capacitate civilă procesuală pentru a sta, ca parte, în

proces. Aceasta nu are capacitate civilă procesuală nici în raport cu art. 41

alin. (2) C. proc. civ., deoarece ipoteza reglementată prin acest text este

distinctă de aceea a direcțiilor din structura unei regii, care fac parte din

organizarea acesteia.

Deoarece reclamanta a formulat cererea

fără să arate că acționează ca reprezentant, soluția respingerii acțiunii pronunțată

de instanța de fond, menținută de tribunal, este legală.

Modul în care tribunalul a calificat

acțiunea și calea de atac nu a determinat soluționarea greșită a cauzei. Soluția

menținerii sentinței, pronunțată de instanța de control judiciar, este legală

pentru considerentele expuse și nu pentru aspectele reținute de tribunal.

Instanța de fond era obligată să se

pronunțe mai întâi asupra excepției, admiterea excepției este corectă, chiar

dacă acțiunea are ca obiect anularea hotărârii comisiei județene pentru

aplicarea Legii nr. 18/1991, (cerere întemeiată pe art. 60, art. 62 din lege),

iar calificarea greșită a căii de atac de către instanța de control judiciar nu

constituie o încălcare esențială a legii, pentru că părțile nu au fost

împiedicate să folosească toate căile de atac, care sunt prevăzute de lege și

nu stabilite de judecători.

Prin urmare, pentru considerentele

expuse, recursul în anulare va fi respins.

Respinge recursul în anulare

declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 696/R din 4 iulie 2003 a

Tribunalului Maramureș și sentinței civile nr. 1312 din 28 februarie 2003 a

Judecătoriei Baia Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-01-20
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 326/2005
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 950 din 14 februarie 2003, Judecătoria Baia Mare a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantei D.S. Maram
ÎCCJ 2003-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10230/2005
că Maramureș. La 21 mai 2004 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare susținând că hotărârile de mai sus au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a det
ÎCCJ 2003-10-15
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4092/2003
1/2000 comunele pot redobândi, la cerere, numai suprafețele de teren pe care le-a avut anterior în proprietate. Se arată în recursul în anulare că în regiunea Transilvania, dreptul de proprietate se posedă prin extrasul de Carte funciară. S
ÎCCJ 2005-06-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3646/2005
autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1105/2003. De asemenea, este necontestat că recursul de față a fost exercitat de către Direcția Silvică Caraș-Severin, în nume propriu, pri
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82242)
al statului. Judecătoria Bârlad, prin sentința civilă nr. 2970 din 12 decembrie 2003, a respins acțiunea în revendicare, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. În motivarea hotărârii, instanța de fond, arată
Sursă